6,704 matches
-
frate vitreg. Frate vitreg, dar mai bun ca fratele de sânge. Dar acum e pe front; pe front, în Rusia. Se întrerupse iar și tresări: Ce s-aude, Marine? Ascultam și eu nedumerit. - Astea-s tunuri, spusei. Dar nu sânt tunuri românești, și parcă nici nemțești n-ar fi. Seamănă cu brandturile rusești. - Acum, că ți-am spus și m-am liniștit, cum o vrea Dumnezeu. Dar să ții bine minte rochia, adăugă. Intrai după ea în odaie și mă oprii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mi-am adus aminte că n-am vorbit de comoară. Șovăiam; nu știam dacă e bine să mă întorc. Rezemat de singurul camion care mai rămăsese, von Balthasar mă privea lung. Dar parcă nu m-ar fi văzut. - Astea-s tunuri rusești, mi-am spus apropiindu-mă. Nu se auzeau până adineaori. Continua să mă privească, uitîndu-se în gol. - Păcat de șosea, adăugai. De-abia o reparaserăm... Dar văzând că nu-mi răspunde, am ridicat din umeri și m-am depărtat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu lămpi, să vază dihania. Las’ că era și frumos ! O lumină și-o lume ca de Paști adunată, și pe cer, uite-așa, șirele de lumină. Vezi că și-ai noștri îl căuta pe țipilig, să-l prinză cu tunurile și să-l împuște. Și dacă începea tunurile, parcă te credeai în iad, nu alta. Da ea, șo-șo-șo, să-l împace pe bietu Ilie. Se-nvinețise, săracu, de-atâta plâns și era greu ca pietroiu. La urmă se învățase ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și frumos ! O lumină și-o lume ca de Paști adunată, și pe cer, uite-așa, șirele de lumină. Vezi că și-ai noștri îl căuta pe țipilig, să-l prinză cu tunurile și să-l împuște. Și dacă începea tunurile, parcă te credeai în iad, nu alta. Da ea, șo-șo-șo, să-l împace pe bietu Ilie. Se-nvinețise, săracu, de-atâta plâns și era greu ca pietroiu. La urmă se învățase ei, și cum s-auzea clopotele bisericii, cum s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să vie țipiligu noaptea și ziua venea avioanele, pâine nu mai era, p-ormă nici carne, nici mălai, nici fasole uscată, venise iarna devreme și oamenii n-avea lemne... Ei încă mai avea ce lăsase tăticu-nainte să plece. S-auzea tunurile din ce în ce mai aproape, și trecea căruțe de refugiați, și căruțe cu sacale de apă, și căruțe cu răniți pe paie, da ei de mult nu mai alerga să-i vază, se umpluse de păduchi și mămica îi căuta de lindeni. Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Acesta nu va putea, bineînțeles, să fie decât glasul amicului Victor. Partea a treia Jurnalul Profesorului Mironescu 22 august 1916 Țignalele sergenților de stradă, clopotele bisericilor și sirenele fabricilor au dat azi-noapte alarma de câteva ori. Apoi s-au pornit tunurile, care n-au încetat o clipă, și, printre ele, mitralierele. O beznă foarte deranjantă, prin care orbecăiam toți, nervoși și adormiți. Bineînțeles că am avut dificultăți ca să-mi conving oamenii să coboare în pivniță (așa cum cere Ordonanța poliției), opiniunea generală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu o spun nimănui, mi-a mărturisit că vede foarte pesimist lucrurile. Dezastrul de la Turtucaia este în primul rând material : pretinde a nu se ști nici acum exact câți prizonieri au căzut, dar foarte posibil să fie 20.000 ! Plus tunuri, mitraliere... Foarte gravă este însă demoralizarea, ce s-a văzut unde duce ! Vor trebui, a spus (de nervos ce era își aprindea țigaretele una după alta), luate trupe de pe alte fronturi și aduse aici, așa că mă tem să nu compromitem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
liniș tim, ci stăm tot la pândă că va începe iar. Pentru că acum știm ce însemnează un bombardament. Pe de altă parte, este foarte clar că se posedă toate datele despre Capitală : că e lipsită de mijloace de apărare, că tunurile au bătaie scurtă, că avioanele sunt în acest moment la Sibiu, unde lucrurile se pare că nu merg deloc bine. Nenumărații spioni ce circulă printre noi au spus tot, dovadă bombele ce au căzut lângă casa lui Filipescu, a lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și cu picioarele împleticindu-se, au mărșăluit în beznă având drept acompaniament vuietul apelor Oltului, veșnic întrerupt de răcnete sălbatice și strigăte de agonie, de zgomotul carelor prăvălindu-se cu un înspăimântător uruit în valuri, de mugetul bietelor animale (și tunurile, și chesoanele erau trase de perechi de boi, ajungând până la opt perechi), de bubuitul armelor de foc. Pereții înalți și strâmți de stâncă ai defileului făceau ca sunetele să se audă bubuitor și întreit, în această noapte de iad din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
victimele ! Mi se rupe inima de sângele risipit în zadar. Cum am avut și câteva mici victorii strălucite, în care s-a luptat cu baionetele împotriva unei artilerii dirijate de aeroplane sau scoțând cavaleria în fața unui câmp și în bătaia tunurilor, ocupându-se, deci, cu o generoasă vărsare de sânge, o pozițiune ce trebuia de fapt părăsită, numai că, dintr-o târzie trimitere a ordinelor și dintr-o permanentă lipsă de simț al realității, ordinul nu ajunsese și se declanșase inutila
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-ți spun ! Las’ că dumneata le-ai citit în cărți, da io cu ochii mei am văzut ! Și-ncolo oi ține, n-oi ține minte, da ce-am trăit de copil, toate parc-a fost ieri !... Știi cum s-auzea tunurile d-aproape ? Ziceai că e la o stradă, două ! Se tot văita biata mămica noaptea că nu poa’ să-nchiză ochii de ele și de grijă, că ce-o să mai fie ! Bătea tunurile și ziua, da una e să le-auzi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
parc-a fost ieri !... Știi cum s-auzea tunurile d-aproape ? Ziceai că e la o stradă, două ! Se tot văita biata mămica noaptea că nu poa’ să-nchiză ochii de ele și de grijă, că ce-o să mai fie ! Bătea tunurile și ziua, da una e să le-auzi pe-ntuneric, și alta e pe lumină ! Eeee, noi, copii zbânțuiți, cum puneam capu jos, ne și răzbea oboseala, da mămica, tot la gard sta, noaptea târziu, cu vecinele... Și acu zicea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să recunoști părul animalului din care a fost pregătit și nu Întotdeauna arată ca părul de porc. Mă duc cu Vlad să luăm gustarea și trecem pe lîngă biutele acoperite cu plasă de camuflaj În care sînt adăpostite rachetele sau tunurile de calibru mare. E locul de instrucție al celorlalte baterii. De dincolo de un pîlc strategic de mesteceni se aud răcnete și icnete, se pare că alții nu sînt la fel de norocoși ca noi. Ne furișăm și tragem cu ochiul: un veteran
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o să trimită pe cineva să-l ia pe răcanul matol. O socoteală de om beat. Pentru că e evident că pierde drumul, iar ninsoarea Îi acoperă urmele aproape instantaneu. Efortul dă drumul la alcool În sînge și În curînd e beat tun și el, Înoată În omătul dușmănos, vîntul bate și spulberă zăpada care Îi intră pe sub guler, la gît, se Încleștează de bidon cînd cade, urcînd În gol panta abruptă, luptîndu-se pentru propria lui viață. E la cîțiva metri de gardul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e goală, sînt doar cîteva avioane MIG staționate la sol, În zona de siguranță, pe jumătate acoperite cu prelate - băgate la Întreținere. Bateriile de artilerie sînt plasate În capete și la mijloc. Noi vom fi În bateria din capătul sudic, tunuri de 60. Toate astea ni le spune locotenentul pe un ton prietenos, ca și cum ar fi un motiv de mare bucurie, ar urma să colonizăm un colț de paradis. — Aici o să faceți instrucție, și tot aici o să stați, fiecare baterie are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trei dormitoare În care ar trebui să intre În jur de cincizeci de paturi. Undeva În pîlcul de salcîmi din spate sînt veceurile, iar În spatele lui, dincolo de gardul de sîrmă, un cîmp perfect neted și nesfîrșit. În direcția opusă, sînt tunurile așezate În adăposturi și acoperite cu plase de camuflaj, iar după ele, pista al cărei capăt se strecoară sub linia orizontului. Aici, punctul de observare vizuală e amenajat pe un dîmb meschin și, cînd mă uit prin binoclul puternic, Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai mult mîrÎie. — Nu-ți bate capul, n-ai de unde să știi. Dacă e să fie nevoie..., zice el. Deocamdată nu s-a pus problema. Dar ce ți-a venit? Portocală mă ia În primire. S-a făcut repartizarea pe tunuri și facem instrucție. Caporalul n-are milă de noi, așa că ne sar ochii și, după cele trei zile petrecute acasă, nu Înțeleg ce dracu’ caut aici, cățărîndu-mă și dîndu-mă jos și apoi cățărîndu-mă iar pe un tun Îngropat Într-un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
făcut repartizarea pe tunuri și facem instrucție. Caporalul n-are milă de noi, așa că ne sar ochii și, după cele trei zile petrecute acasă, nu Înțeleg ce dracu’ caut aici, cățărîndu-mă și dîndu-mă jos și apoi cățărîndu-mă iar pe un tun Îngropat Într-un mal de pămînt, Într-o cîmpie Înghețată. Îi simt În mod special atenția, pentru că nu e mulțumit de performanțele mele militare, așa că mă pune să repet diverse manevre de luptă. E foarte convins că nu i se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pictor... E pictor, adică pictează, nu? Ă? Așa face? Păi atunci nu crezi că ar putea să-mi facă și mie vreo 100 de felicitări pentru Anul Nou? Așa, de mînă, artistic, pe un carton mai subțire, ceva cu un tun și niște lauri frumoși de bronz... Înțelegi cum? Ia vezi, vorbește cu el, te rog frumos. Hai, mă, așa ca Între niște oameni ca lumea, tu ești om cu mine, sînt și eu om cu tine. Ar putea fi Începutul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe cerul cenușiu. Are o privire Încruntată și tulbure, cîteva smocuri de păr i- au ieșit de sub bonetă și Îi stau lipite de fruntea lucioasă, aburită, chipul gușat ar putea fi efectul unei boli degenerative. S-a urcat pe platforma tunului și răcnește la noi să scoatem lăzile cu muniție de antrenament, după care muncește cu conștiinciozitate să-și pescuiască un muc - am senzația că vîrful degetului, dacă nu cumva e bont, a ajuns undeva aproape de ochi și o să-l Împingă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu conștiinciozitate să-și pescuiască un muc - am senzația că vîrful degetului, dacă nu cumva e bont, a ajuns undeva aproape de ochi și o să-l Împingă afară. Chiar și așa, lipsite de praful de pușcă, lăzile cu proiectile ale acestor tunuri enorme cîntăresc În jur de 60 de kilograme. Cristian Îmi dă un ghiont din spate și cînd mă Întorc să-i pasez următoarea ladă Îmi aruncă o privire comică, cu ochii Încrucișați. Îmi spune că Porcescu e cioban. Cred că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un centru de comandă cu un punct de observare vizuală În centru (unde, de altfel, se găsește și un depozit de muniție), există o mulțime de biute de pămînt acoperite de plase de camuflaj prin care se ițesc țevile unor tunuri enorme, există o lizieră de salcîmi spre sud-vest și o mulțime de avioane care ba zboară, ba sînt rulate pe pistă pentru a fi duse În zona de Întreținere, la est. Și mai există și un pavilion de vară, plin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu gura căscată, vrea să prindă bilet În rîndul Întîi, poate că are și el cîteva Întrebări de pus. Și povestea merge mai departe În același fel. Instrucția obișnuită e Înlocuită de ore de cunoaștere tehnică. Caporalii ne prezintă piesele tunului și rolul servanților, ne explică cum se calculează distanța de tragere și alte lucruri care sînt departe de a ne capta atenția. Dintre toți craiovenii am rămas doar trei la tunuri. Cristian a reușit cumva să se adăpostească În birourile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de ore de cunoaștere tehnică. Caporalii ne prezintă piesele tunului și rolul servanților, ne explică cum se calculează distanța de tragere și alte lucruri care sînt departe de a ne capta atenția. Dintre toți craiovenii am rămas doar trei la tunuri. Cristian a reușit cumva să se adăpostească În birourile comandamentului central, se pare că are șanse să ajungă furierul (sau curierul?) unității. Frate-său, Ovidiu, e calificat pentru parcul auto, unde Învîrte șuruburi sub capotele camioanelor militare. Gabriel știe cum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și apasă butoane. Toți acești băieți au reușit cumva să scape, să frece menta În locuri unde nu trăiesc cu amenințarea instrucției, a măștii de gaze, supuși capriciilor unui caporal pe care nu știi din ce Îl apucă. Așa că la tunuri rămînem doar trei craioveni. Marius e un lungan cu un aer placid, e ultimul aterizat În această adunătură bizară de soldați. Din motive doar de el știute, nu are o disponibilitate de comunicare prea mare, ca orice lungan, privește lucrurile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]