1,827 matches
-
Mariana Melnik, mamă nemăritată și mereu înamorată. Stațiile de pompe, ochelaristul filatelist numismat Robert Braun, mahmurul Mehmed, ofițerul-iscoadă Adrian Lupu, stagiarul Tudorel Tomski, Consuela cățelușa. Colectoarele și epurarea, adică manieratul Varlam și tovarășul Manole, lucidul Lucian Vornicu și amicul A.P. tuns bec bilă balon, alături de onor ostașul Ortansa-Oracol, urechea și ochiul la pândă. Turnurile de răcire. Automatizarea, drenajul, semnalizările, doamna Manole și melomanul Grefu, nudista Lungana, campioana twistului, și mai jos atelierul topografic, în dreapta utilajele, în stânga tehnologii, sus arhitecții, mai sus
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-n spate, iar părul Încîlcit și răvășit, ca un cuib de pasăre, Îi cădea În ochi, iar barba care-i crescuse pe față era probabil nerasă de șase săptămîni... ce mai, arăta ca și cum nu se mai bărbierise și nu se tunsese de cînd intrase-n pușcărie, toată Înfățișarea lui ar fi băgat În sperieți și-un urs. Cum Îi spuneam lui taică-tu mai tîrziu, ceilalți se gîndiseră la tot ce i-ar fi putut fi de folos ca să scape din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
încălcat dreptul la demnitate, ducându-l la secție în chiloți. Are mare dreptate neamțul. Huooo, poliția nemțească! Normal era, să fie anunțat omul cu cel puțin o săptămână mai înainte, că va fi săltat, să aibă omul răgaz să se tundă, să se bărbierească, să-și pupe copiii și aia a mă-sii, să se îmbrace la patru ace după ce, eventual, a reușit să mai slăbească un pic în vederea încarcerării. Dar iată că o știre din cancan.ro m-a făcut
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
parte de ajutor divin. "Doamne Isuse, te rog din suflet ajută-mă să-mi fac băiatul mare. Doamne, nu mai pot trăi cu fata asta (...) Plătesc mult pentru că m-am luat cu ea, nu mai pot răbda: o bat, am tuns-o aproape la chelie pentru că mi-a lăsat băiatul la 5 luni și a plecat de acasă. Adu-mi, Doamne, o femeie, o mamă la copil", se roagă Mihai. "Doamne, te rog fă ca tata să ia 90 de milioane
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pâine, cartofi și fasole. Când pleacă la Roman ia pâine, cartofi și fasole, când vine în capitală aduce pâine, cartofi și fasole. Sunt cam 30 de grade la umbră, dar ea e în pantaloni și pulovăr gri, de lână. E tunsă scurt, pierdut la spate și în părți - oarecum stilul lui Mike Tyson. Are ceafa groasă, umeri lați și picioare subțiri-subțiri. Peste fața cu trăsături mărunte - gen Rocky Graziano - are o pereche de ochelari pătrați. O lentilă e neagră - să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de tuns. O fâșie de păr îi cădea peste ochiul drept și se prelungea până la bărbie. I-ar fi plăcut să-și lase cioc, dacă nu barbă, însă părul care îi creștea din față era atât de anemic, încât îl tundea regulat cu foarfeca. Nici măcar nu se mai rădea. Niște tuleie acolo. Peste noapte avusese vise erotice: se făcea că Leo pătrundea în apartament prin zidul din sufragerie, intra în pat, îl lua în brațe și-l penetra pe la spate. Întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și tratat ca atare. I-au spus la ce unitate să se prezinte și, chiar dacă drumul până acolo nu Însemna mai mult de o oră cu trenul, el tot nu a găsit timp să se oprească undeva și să-și tundă pletele care-i atârnau, mai ceva ca lui Făt-Frumos, până, hăt, pe umeri. La respectiva unitate se aflau și soldați În termen, dar și elevi ai școlii de ofițeri, respectiv teriștii, adică absolvenții de facultate care, pe atunci (1973), Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de ofițeri, respectiv teriștii, adică absolvenții de facultate care, pe atunci (1973), Își satisfăceau stagiul militar la sfârșitul studiilor. Așa se Întâmplase că la ora sosirii lui În unitate toți celilalți soldați și teriști Împlineau a treia zi de când se tunseseră regulamentar și Îmbrăcaseră uniformele. Pentru el au fost nevoiți să caute mai Întâi un posibil frizer printre ceilalți ostași. Acesta fusese un anume Zare Popescu. De fapt, nici acesta nu mai tunsese niciodată pe nimeni, dar Îl amuza să Încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și teriști Împlineau a treia zi de când se tunseseră regulamentar și Îmbrăcaseră uniformele. Pentru el au fost nevoiți să caute mai Întâi un posibil frizer printre ceilalți ostași. Acesta fusese un anume Zare Popescu. De fapt, nici acesta nu mai tunsese niciodată pe nimeni, dar Îl amuza să Încerce experiența și din acest motiv spusese că el știe să tundă. Aveau să păstreze apoi Între ei o prietenie moderată și să se Întâlnească din când În când prin curtea unității, Întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
caute mai Întâi un posibil frizer printre ceilalți ostași. Acesta fusese un anume Zare Popescu. De fapt, nici acesta nu mai tunsese niciodată pe nimeni, dar Îl amuza să Încerce experiența și din acest motiv spusese că el știe să tundă. Aveau să păstreze apoi Între ei o prietenie moderată și să se Întâlnească din când În când prin curtea unității, Întâmplător sau expres, să stea la palavre și să afle nu puține și nici obișnuite lucruri unul despre celălalt. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să a fost prima persoană pe care am cunoscut-o când am ajuns În unitate. Eu venisem ceva mai târziu, peste câteva ore puteam să fiu dat dezertor, aveam părul lung și au chemat pe cineva de la trupă să mă tundă. Probabil că nu știa că sunt terist pentru că, imediat ce a intrat pe ușa infirmeriei, m-a Întrebat: — Cum te cheamă, bă, pe tine? Am răspuns conform contextului: — Grințu Anton Radu. — Hm, ce nume! - s-a mirat el, apoi, jucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Capitală. Mărinimos, mi-a dat ocazia să fac prima călătorie din viața mea cu automobilul. Dar șoferul nu e obligat să fie politicos și cu mine. Eu nu sunt decât un mic țărănoi care e rudă cu "domnul subdirector". Sunt tuns zero, cu mașina, fiindcă nimeni n-are freză în Lisa, și ars de soare. Sunt sperios, dar foarte mândru de bocancii mei soldățești. Tata se urcă în mașină și el, să meargă până în capătul din jos al satului unde e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Pe mine, oricât mă străduiam să-mi așez noaptea, la internat, pantalonii sub saltea, pentru a le da o dungă aproximativă, uniforma nu cădea turnată. Umblam cu cămăși aduse din Lisa, care nu erau făcute pentru a pune cravată, și tuns chilug, ca un pușcăriaș, ceea ce mă demasca imediat, ca intrus, între niște băieți eleganți, manierați, siguri de ei. Bocancii, de care fusesem teribil de mândru, nu erau nici ei prea moderni. Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam pe coridoare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bani, în timp ce Rebegilă îi explica organigrama partidului. Secretarul de partid pe Canal, unul Burlacu era scos din producție și avea sediul la centrală, la Medgidia. Imediat a tresărit și începură să-i fluture ideile! - Burlacu! Sunt salvat, nu mă mai tund și problema e ca și rezolvată! Nu mă fac ăștia membru cât oi trăi... că port părul mare! Și râse în sinea lui! Pe Burlacu îl știa de când era student. Le cunoscuse pe fetele lui într-o vacanță și îi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
însă l-a mirat situația. Burlacu punea întrebările, Rebegilă răspundea și Laur primea de fiecare dată felicitările! A ajuns singur la concluzia, că le merita! Când a ieșit afară Laur era amețit! Nici nu s-a pus problema să se tundă! Doar lucrau teoretic la Șantierul Național al Tineretului, însă practic deserveau Grupul 3 Basarabi! Așa se scrie istoria nescrisă. Întâmplător Ivanov, comandantul șantierului ipotetic de tineri, avea plete, dar și chelie ! Trădarea Laur lucra pe drumul spre Năvodari. Sediul îl
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dă din nou afară, - La tuns nerușinaților! Cei trei nici nu se gândesc să își taie părul, el mai fricos, când ajunge acasă îi întreabă pe părinți, - Spuneți... am eu părul mare?! - Da este cam mare, du-te să te tunzi la Ionel! Îi răspunde tatăl cu bunăvoință. Stani făcea întotdeauna comparații; Neli, apărătorul lui din copilărie la 16-17 ani a ajuns student, făcuse 10 clase, deci acum ar fi trebuit să fie student, în armată sau la muncă în conjunctura
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
trimită la tuns, deci nu era mulțumit nici acum de cum arătau... el îi spune profesorului, - Am fost cu tata la frizer și el a spus că acum e suficient de scurt! - Bine, stai jos, iar voi trei plecați imediat la tuns ! Începuseră calculul integral... îl scoate la tablă și îi dă să facă un exercițiu simplu. Normal, învățase și termină rapid... îi dă altul ceva mai complicat însă se descurcă. - Treci la loc! nici că a fost bine, nici că a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fost rău, Avea o metodă sucită și ciudată de a-și examina elevii; băieților le punea maxim 7, poate 8, iar pe fete le mângâia cu note mari de la 8 în sus. Cei trei s-au hotărât. - Nu ne mai tundem de loc ce o să ne facă? Corijenți nu are curaj să ne lase... suntem clasa a XII-a ! Ora următoare când intră în clasă s-a înroșit până în vârful urechilor, însă nu a mai zis nimic. Îl scoate pe Kemi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu mă bărbierisem; fălcile erau încă destul de ferme, dar peste trei, patru ani probabil că va apărea sub ele o bărbie dublă; părul, odinioară blond închis, era acum împestrițat cu fire cărunte și arăta jalnic, având mare nevoie să fie tuns și aranjat; avea niște urme de cărare, atât de vagi și de rătăcite în încâlceală, încât privitorul putea fi iertat dacă n-o observa. Nu era o față prietenoasă: ochii, de un albastru profund și catifelat, poate că sugeraseră odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atât de complicată a alianțelor demult Închegate și a rivalităților mereu În schimbare, Încât Krebs n-avea nici energia și nici curajul de a se băga În așa ceva. Îi plăcea Însă să le privească. Erau atâtea fete drăguțe. Cele mai multe se tundeau scurt. Când plecase el, doar fetițele sau fetele precoce Își tundeau părul așa. Toate purtau pulovere și bluze cu guler rotund, olandez. Era ca un tipar. Îi plăcea să le privească de pe verandă când traversau strada. Îi plăcea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În schimbare, Încât Krebs n-avea nici energia și nici curajul de a se băga În așa ceva. Îi plăcea Însă să le privească. Erau atâtea fete drăguțe. Cele mai multe se tundeau scurt. Când plecase el, doar fetițele sau fetele precoce Își tundeau părul așa. Toate purtau pulovere și bluze cu guler rotund, olandez. Era ca un tipar. Îi plăcea să le privească de pe verandă când traversau strada. Îi plăcea să le privească mergând la umbra copacilor. Îi plăceau gulerele olandeze, rotunjite, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Avea destule zile În față În care să se poată duce la pescuit În mlaștină. Expulzatul Regele lucra În grădină. Păru foarte bucuros să mă vadă. Ne-am plimbat prin grădină. — Ți-o prezint pe regină, mi-a spus. Ea tundea o tufă de trandafiri. — Încântată să vă cunosc, mi-a zis. Ne-am așezat la o masă, sub un copac mare, și regele a cerut whisky cu sifon. — Avem un whisky bun, În orice caz. Mi-a povestit cum comitetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de cei doi, care stăteau la o masă În colț. Vara se sfârșea și amândoi erau bronzați, așa că nu prea păreau la locul lor În Paris. Fata purta un costum de tweed, avea o piele fină, maro-aurie, părul blond era tuns scurt și-i stătea frumos, lăsându-i fruntea liberă. Bărbatul o privi. — O s-o omor, spuse el. — Nu, te rog. Avea mâini foarte fine și bărbatul Își Îndreptă privirile spre ele. Erau slăbuțe, maronii și foarte frumoase. — Așa o să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Împrejurimi. Am găsit multe cadavre pe care le-am transportat către morga improvizată și trebuie să recunosc cinstit că am fost șocat să descopăr că erau mai multe femei decât bărbați. Pe vremea aceea, femeile nu Începuseră Încă să se tundă scurt, așa cum aveau să facă peste câțiva ani În Europa și America, și cel mai tulburător lucru, poate pentru că era și cel mai neobișnuit, era prezența sau, și mai rău, ocazionala absență a acestui păr lung. Îmi amintesc că, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că războiul civil era iminent. Războiul îi va îngădui să-l elimine pe omul acela respingător din fața lui. Nu avea să procedeze ca Julius Civilis, care, potrivit tradiției germane, își lăsa părul și barba să crească și nu și le tundea până când nu-și înfigea pumnalul în inima celui pe care-l ura. Antonius avea să-și cultive ura în minte, zi și noapte. Era convins că, nu peste multă vreme, urma să-l vadă pe Vitellius mort la picioarele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]