3,448 matches
-
trebuia să mă salveze pe mine! Luă în brațe coșul cu pământ și se îndreptă împleticindu-se spre care, în hohotele de râs ale celorlalți. — Nu-ți dau o armură de piele, o lorica. Îți lasă ferrea. Așa nu mă ud, în schimb îmi rup spatele. Pe toate mentulae din lume! — Mereu te plângi, Rufus, râse cineva. Cel puțin tu, care nu voiai să lupți, ai fost numit să faci aprovizionarea. Noi, care vrem să luăm parte la luptă, dăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ațintiți la bărbatul mascat care era gata să-l lovească din nou. După două ore, acoperit de sudoare și amețit de efort, Antonius nu-și mai simțea trupul, doborât de oboseală și de durere. Era când șfichiuit cu biciul, când udat cu găleți de apă înghețată. Nu-i era îngăduit să leșine, nu-i era îngăduit decât să se ridice, să cadă, să se ridice iar. Era încă noapte; mai erau două ore până la ivirea zorilor. Cineva făcu un semn. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rădăcina frasinului, forma o baltă, apoi își continua drumul prin zăpadă, îngust ca și cum malurile lui n-ar fi fost niciodată îndepărtate unul de altul. Abia în clipa aceea Vitellius își dădu seama că ieșise din apă și că picioarele-i ude călcau pe pământul tare, acoperit de zăpadă. — Unde e Listarius? Nu reușea să vadă chipul creaturii. Distinse cu greutate părul lung, blond, și brațele goale. — De asta ai venit aici? Glasul femeii era batjocoritor. Nu! strigă Vitellius. Se sperie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
frunte îi curgea în ochi. Făcu câțiva pași și se întoarse încet, așa cum îl văzuse făcând pe Salix. Își arăta chipul mulțimii de cremonezi și de soldați care se adunaseră acolo să asiste la moartea lui, să-i vadă sângele udând nisipul din arenă, așa cum el îl văzuse pe al lui Salix... Nu putea să-și ia gândul de la Salix, acum, când el însuși lua parte la ceremonia lugubră dinaintea luptei. Nu-l băgă în seamă pe arbiter, care se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am scăpat, vezi? Valerius nu răspunse. Se întoarse spre pulvinar. Prin fantele coifului îl văzu pe Vitellius aplecându-se peste balustradă și întinzând mâna, cu degetul mare îndreptat în față. Moartea. Vitellius cerea moartea lui Flamma. Voia să vadă sângele udând nisipul arenei, sacrificiu indispensabil pentru a obține bunăvoința și protecția zeului Marte. — Ucide-l! Glasul împăratului răsună puternic, plin de furie. Mulțimea amuți. Un murmur trădă indignarea provocată de trufia împăratului care nu ținea seama de voința poporului la munera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Listarius să-i toarne de băut. În jurul lui, toți tăceau. — Orpheus, murmură pierdut, apucând cupa cu o mână tremurândă. Orpheus! La începutul luptei îl privise disprețuitor pe Valerius, convins că din clipă în clipă avea să-i vadă sângele udând nisipul. Siguranța lui se prefăcuse repede în uimire, văzând cât de abil lupta Valerius. Când înțelesese că medicul avea să învingă, își simțise stomacul strângându-i-se dureros, iar când refuzase să-l ucidă pe Flamma, i se păruse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îndurerat. I-aș fi oprit... În fața ochilor îi apăru chipul brutal al lui Vitellius, așa cum îl văzuse pe când lupta cu quazii. Îl văzu apoi în pulvinar la Augusta Rauricorum, în timp ce soldații lui îl băteau pe Valerius, iar sângele lui Salix uda nisipul din arenă. Se văzu apoi pe sine în timpul ritualului mithraic, simți din nou durerea din acea noapte și-l rugă pe zeu să-l ierte că nu-i învățase pe soldații săi ce înseamnă clemența. Îi văzu pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lua zilele acelea năucitoare de vară și ar putea da cu ele de pământ, preschimbându-le în apă și vânt și vânzoleală. Își simți mușchii contractându-se, parcă un tunet își găsise în ea ecoul. Tunetul mugi din nou. Kulfi, udă leoarcă, deschise gura larg și mugi la rândul ei. Pământul dispăruse sub ea. Bălțile formate se uniseră în lacuri și o porniseră în jos pe străzi în râuri. Râurile luară locul drumurilor. La nici două ore mai târziu, pe când domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
rece. M-am tăiat bărbierindu-mă, după care a urmat o bătălie crâncenă cu părul. Îmi place să-l pieptăn peste cap, dar cârlionții cenușii se încăpățânau să facă reverențe timide deasupra zigzagurilor adânci, săpate în frunte. Așa că mi-am udat peria și am tras-o cu nădejde spre spate. Am băut cafeaua în cameră, sorbind-o zgomotos. Opt și patruzeci. Cel mai bun echipament: o haină lungă și largă, pantaloni conici, cât mai strâmți jos, pantofi cu talpa groasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de barul lambrisat, flancat de siglele mărcii de bere, lipite pe dozator, ca niște blazoane sau ca niște semne de circulație de scrumierele din plastic, mari cât castroanele de supă, de mocheta mițoasă, plină de umflături, care pare a fi udă chiar și când e uscată. De stâlpul pătrat din lemn era prinsă lista cu haleala cârciumii, cu permutările obsedante dintre prăjeli și deserturi, cu și-urile și ori-urile subliniate, cu „ceai“ și „cafea“ între ghilimelele lor exotice. O vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
streșină, cerdacul Se-ntunecă mâhnit; Stă rezimată-o fată De stîlpu-nzăpezit. Igienă Ea crede c-aș fi atacat... Și când o sărut se teme, Dar sclava plăcerii, ea geme Și cere un lung sărutat. Pe urmă, când spasmul a dispărut, Își udă-n parfum o batistă - O pune pe gură, și tristă Ea șterge un ftizic sărut. Și ninge Și ninge în orașul mare E noaptea plină de orgii, Iar prin saloane aurii S-aud orchestre, și fanfare. Femei nocturne, singurele La
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
al celor de gătit din Chelsea; băieții discutau despre afaceri și vânătoare și se stropeau pe ei și pe prietenele lor cu șampanie, pe care o numeau, dintr-un motiv necunoscut, rahat. Am încercat să evit un Henry băut care uda o Sophie țipând și virajul m-a dus direct la Sebastian. —Trebuie să discut cu tine, s-a scăpat el. Vreau să-ți explic... Despre pariul acela cu James? Apropo, cât ai câștigat? Vreau jumătate din sumă. Părea foarte jenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
povara de minune este parcă și mai grozavă. Aș pleca în câmp, să privesc ierburile, să înghit depărtările, să mușc din orizontul cu dunga lăptoasă a ceții ridicându-se, să mă cufund în pământul jilav, să las roua să mă ude ca o apă purificatoare. Am mers doar o stație cu troleibuzul, până la Universitate. Am coborât apoi la pas până la Cișmigiu. Gândul amuzat că pot scrie o carte chiar despre acest drum făcut de sute de mii de ori. În studenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
busuiocul și lumânarea și, cu un ultim gest de politețe, am dat să mă feresc de ele. A mai apucat omul să-și ridice brațul cu lumânarea, că l-am și îmbrățișat, șoptindu-i confidențial: „Dom’ profesor... Bumbu... s-a udat pe el“. A urmat cascada mea bine știută de hohote năvalnice de râs. Omul, nedumerit, poate speriat, încerca să mă îndepărteze de lângă el. Eu reușisem să-l observ însă. Să realizez cu cine aveam norocul să mă întâlnesc chiar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
străzii Balmes, la bunul plac al furtunii. În fața mea, bulevardul Tibidabo se pierdea În zare ca un miraj apos sub ceruri de plumb. Am numărat pînă la trei și am rupt-o la fugă prin ploaie. CÎteva minute mai tîrziu, ud pînă la oase și tremurînd de frig, m-am oprit la adăpostul unui portal, ca să-mi recapăt suflarea. Am cercetat restul traseului. Adierea Înghețată a furtunii tîra un văl cenușiu care ascundea conturul spectral al vilelor și căsoaielor Îngropate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sus În goana mare și m-am oprit În fața ușii familiei Aguilar, aproape fără suflare. Am luat ciocănelul și am lovit de trei ori, cu putere. În timp ce așteptam, m-am Înarmat cu curaj și mi-am dat seama cum arătam: ud leoarcă. Mi-am dat deoparte părul de pe frunte și mi-am zis că acum e-acum. Dacă apărea domnul Aguilar, pregătit să-mi rupă picioarele și să-mi stîlcească fața, cu cît mai repede cu atît mai bine. Am ciocănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cum s-au desfășurat lucrurile. Erau toți din același sat - spune el - Haikiriki am Înțeles că se numea satul și era mic, dar bine situat din punct de vedere turistic. Ascuns de câteva stânci mai mari, nu departe de Salonic, udat de apele Mării Egee. I-am primit la Giurgiu pentru că veneau direct de acasă cu autocarele lor. Erau aproape două sute Înghesuiți În cinci mașini. Cred că În sat mai rămăseseră câteva persoane să aibă grijă de capre. Până și preotul venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ați văzut două cadavre, primele dintre cele câteva sute pe care aveați să le vedeți de-a lungul drumului În zilele următoare. Un bătrân Îmbrăcat cu o pufoaică zdrențuită, căzut cu fața În jos chiar În marginea canalului, valurile Îi udau din când În când părul alb În care se prinseseră câteva fire de mătasea broaștei și o fetiță care căzuse cu fața În sus și cu brațul ridicat pe o bucată de lemn putred. Degetele ei păreau Îndreptate spre voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ca niște vrăbiuțe vesele, de unde se întoarseră fuguța încotoșmănate și gata de plecare. Mama puse la punct câteva detalii din îmbrăcămintea lor și-i dădu fiecăreia câte o trăistuță în care să-și pună darurile primite. -Aveți grijă, dacă vă udați la picioare, sau dacă vă e frig, să veniți repejor acasă. Da, mămico! Ieșiră grăbite și porniră la drum. Satul era îmbrăcat într-o mantie de omăt, era liniște, doar glasuri de copii și clinchete de zurgălăi pluteau în văzduh
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
părinți cu urarea lor. Aceștia, ascultau cu mândrie și cu duioșie glasurile curate și melodioase ale fetelor. Mulțumim pentru urare. Poftiți în casă. Odată cu ele pătrunse în casă un val de aer rece și o atmosferă de veselie. V-ați udat la picioare? V-a fost frig? Nu, mămico! Ce daruri ați primit? Uite, tăticule! spuse una dintre fetițe în timp ce răsturnă pe masă conținutul trăistuței. De toate! Bomboane, mere, nuci și o grămadă de colaci. Ce-o să faceți voi cu atâția
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
încălecat pe unul dintre cei mai iuți armăsari și s-a afundat în pădure, bucurându-se, cu toată spaima ei, că și-a recăpătat libertatea. Prințesa s-a oprit după o bucată de vreme, într-un luminiș cu copaci tineri, udat de două pârâiașe limpezi ce se uneau și-și amestecau apele într-un susur plăcut. Crezându-se departe de Rinaldo și sleită de oboseală și de arșița verii, ea a văzut cu bucurie un mal acoperit cu flori,atât de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
apa cu coada ridicând o spumă în care Rogero și armăsarul său au fost învăluiți într-atât, încât cavalerul nu mai știa dacă se afla în apă sau în aer. El începu a se teme că aripile hipogrifului se vor uda atât de tare încât nu-l vor mai putea susține. În clipa aceea Rogero și-a amintit de scutul magic ce-i atârna în șa; dar teama că Angelica avea să fie orbită de strălucirea lui l-a împiedicat să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lecție dacă nu iei una dintre umbrelele astea imense și nu mergi puțin până pe Eighth, unde n-o să ai nici o problemă să găsești un taxi. O mișcare deșteaptă din partea ta. —Aveți umbrele? am Întrebat, fără să mă controlez. Apa Îmi udase complet cămașa și simțeam cum părul mi se lipește de gât În șuvițe ude și reci. —Normal. Le ținem aici pentru astfel de situații. Dar sunt sigur că pe tine nu te-ar interesa să iei o umbrelă, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
refuzând să-l privesc În ochii aceia care probabil se holbau la mine. Am luat umbrela și apoi la dreapta, simțind cum mă urmărește. După cinci minute, eram deja instalată pe bancheta din spate a unui taxi mare și galben, udă toată, dar În sfârșit la căldură. I-am dat adresa mea șoferului și m-am lăsat pe spate, epuizată. Taxiurile erau bune doar pentru două lucruri: să te giugiulești cu cineva pe drum Înspre casă, după o seară reușită sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ciungă Și-mi par toți munții otrăvite raiuri Cu îngeri ce mă scuipă și m-alungă. De veacuri îmi tot pun în sac oftatul Și vara mai cobor printre vâlcele Să-L întâlnesc pe Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud opincile cu lacrimile mele.” - Moțul de Radu Gyr Suntem poporul cel mai invidiat de străini, cel mai însângerat și cel mai jefuit. Fiindcă am tolerat, s-au cuibărit la noi toți milogii, paraziții, afaceriștii străini de interesele noastre. Cu mâna
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]