130,170 matches
-
la mama. Duminica din 14 decembrie a rămas acasă. După masa de prînz, înainte de culcare, ne mai giugiuleam în sufragerie. Televizorul era deschis la Știri, pe Euro News. Aud, ca din alt timp, că Saddam a fost prins. Mă blochez. Uitasem complet de existența lui, așa cum uit chiar și de a mea, luată pe sus de turbioanele fiecărei zile. Mi-am repetat în barbă vestea... Deodată, Luca sare în picioare, foarte solemn, și-mi spune să-l sunăm repede pe Bush
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
a rămas acasă. După masa de prînz, înainte de culcare, ne mai giugiuleam în sufragerie. Televizorul era deschis la Știri, pe Euro News. Aud, ca din alt timp, că Saddam a fost prins. Mă blochez. Uitasem complet de existența lui, așa cum uit chiar și de a mea, luată pe sus de turbioanele fiecărei zile. Mi-am repetat în barbă vestea... Deodată, Luca sare în picioare, foarte solemn, și-mi spune să-l sunăm repede pe Bush și să-l anunțăm că a
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
convins că George W. Bush vorbește cu el și cu noi, ne cere părerea, ne raportează fiecare decizie și, în general, situația. Ba îi trimite și cadouri de Crăciun, pentru că istoria cu Președintele Americii are, în curînd, un an. Am uitat de joacă și de Luca și am rămas cu ochii în televizor. Pe două ecrane mari erau proiectate imagini ciudate cu Saddam. Un bărbat în vîrstă, lățos, cu barba mare și albă era căutat în gură, pipăit în cap, întors
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
o să-mi dispară din memorie. Nu vorbesc minute în șir. “ Mama, de ce ești tristă? Nu vezi ce urît este ? Gata, l-au prins, s-a terminat cu monstrul ăsta! Hai să-l sunăm pe Bush. Și să nu te mai uiți la televizor la toți urîții ăștia că Moș Crăciun aude ce faci și nu-ți mai aduce nimic. Afară ninge. Fără anvergură. Pe toate canalele aceeași imagine. Saddam bătrîn, cu o claie enormă de păr, cu o barbă lungă, albă
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
m-am împotmolit de fiecare dată. Pe lângă asta, sunt ceva mai în vârstă decât tine. Tu, însă, de ce ești atât de disperat? Scrii povestiri, nu piese de teatru. Ca dramaturg ești abia un boboc - dar plin de talent, cred eu. Uite, suntem serviți - eu cu prăjituri, tu cu ouă. M-am întrebat de ce condamnații la scaunul electric se mai obosesc să ia o masă îmbelșugată înainte de a fi executați. Cer o friptură în sânge și un desert rafinat. De ce nu le
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
terminat. Luați loc. - Nu știu ce să spun, am început eu să mă bâlbâi. - Dacă nu știi ce să spui, atunci nu spune. Am s-o fac eu în locul tău. Ai fost un băiețel și ai să rămâi un băiețel toată viața. Uită-te la tine, zise Feitelzohn. - Cum de-ai trecut dintr-o dată la baston? am întrebat eu pentru a schimba subiectul. - L-am furat. Mi l-a lăsat unul dintre americanii mei. De la o vreme, picioarele îmi dau de furcă. Merg
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
fi atât de sarcastică. Doctore Feitelzohn, nu e o știre prea bună și nu vreau să ajungă la Celia. Cel puțin deocamdată. Șoșa e o fată sărmană, fără școală. O iubeam când eram copil și n-am putut-o niciodată uita. Eram sigur că a murit, dar am regăsit-o - mulțumită lui Betty, de fapt. - Nu am fost sarcastică. Am crezut-o foarte serios, încercă Betty să se apere. - De ce să nu afle Celia adevărul? întrebă Feitelzohn. Ori de câte ori mă aștept ca
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
într-un turnir de 30 de pagini luptându-se corp la corp cu cele câteva secole în care toposul „ubi sunt” și refrenul villonesc „où șont leș neiges d’antan?” au scris istorie lirica. (Nici n-am început bine, și uite cum am ajuns să scriu!) Șerban Foarță își împarte ineditul eseu în două secțiuni. Prima, Ubi sunt..., este o fascinantă incursiune în istoria poeziei, dacă vreți, pe urmele motivului și refrenului retoric, mergând din aproape în aproape pe firul lung
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
pot trăi fără noi. Nici măcar atunci când ne fac una cu pământul. În ce mă privește, am să încerc să-mi scot din zestrea lingvistică vocabule precum iliescu, năstase, agathon, pesede, pașcu, rus și toate neamurile lor. Am să încerc să uit și numele unor intelectuali și jurnaliști de care democrația românească își lega mari speranțe și care azi tac mâlc. Am să încerc să uit că încă de pe vremea lui Heliade intelectualitatea românească era calificată drept „trădătoare”. Și, ca să revin în
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
vocabule precum iliescu, năstase, agathon, pesede, pașcu, rus și toate neamurile lor. Am să încerc să uit și numele unor intelectuali și jurnaliști de care democrația românească își lega mari speranțe și care azi tac mâlc. Am să încerc să uit că încă de pe vremea lui Heliade intelectualitatea românească era calificată drept „trădătoare”. Și, ca să revin în concretul cedărilor de ultim moment, am să încerc să-mi explic, de pildă, căderea în genunchi a unui Stelian Tănase în fața lui Vadim doar
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
coordonată de Denisa Comănescu, și va fi lansat odată cu premiera filmului în cinematografele noastre. Inman își primise și el porția de răni în luptă, lîngă Petersburg. Cînd cei doi camarazi aflați în apropiere i-au smuls hainele și s-au uitat la rana de la gît, și-au luat un solemn rămas-bun de la el, în gînd, așteptîndu-se să-l vadă murind. O să ne reîntîlnim într-o lume mai bună, și-au spus. Dar Inman a izbutit să rămînă în viață pînă la
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
rămas descumpănit, pentru că imaginația lui făurise povestea unui conflict disperat, sîngeros, o încleștare brutală în care omului i se smulseseră ochii. Toate violențele și păcătoșeniile la care fusese martor în ultima vreme fuseseră înfăptuite de agenți umani, așa încît aproape uitase că mai exista și o întreagă altă categorie de nenorociri. - Și de ce n-ai avut niciodată ochi? - Așa a fost să fie. - Mă rog, a comentat Inman. Pari foarte liniștit. Mai ales pentru un om despre care s-ar spune
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
pe care le poate concepe mintea omenească. Un om care mergea alături de Inman a exclamat: - Dac-ar fi după mine, așa ar arăta tot ținutul de la nord de Potomac. Singurul gînd pe care-l articula mintea lui Inman cînd se uita la inamicii morți era „Pleacă acasă!” A văzut pe unul din oamenii lui căznindu-se să smulgă cizmele unui cadavru care zăcea lat, pe spate, dar cînd i-a ridicat un picior și a început să tragă, mortul s-a
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
despre felul în care poți face ca drumul să pară mai scurt. A dus la buze ceașca de cafea și a constatat că se răcise și că aproape se terminase, așa încît a lăsat-o din nou jos. S-a uitat în fundul ceștii și a urmărit cum firicelele de zaț negru se scurgeau în puținul lichid rămas. Nervurile negre s-au rotit, s-au închegat într-un anumit tipar și s-au așezat. Inman s-a gîndit la ghicitul viitorului în
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
respirațiile, sforăielile și foielile pacienților în așternut. S-a sculat și a îmbrăcat hainele noi. Și-a vîrît în rucsac cartea lui Bartram făcută sul; apoi și-a îndesat pachetele, s-a dus la fereastra înaltă, deschisă, și s-a uitat în noapte. Domnea întunericul lunii noi. Panglici de ceață se prelingeau pe jos, cu toate că, deasupra, cerul era limpede. Și-a proptit un picior pe pervaz, a încălecat fereastra, și dus a fost.
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
unu” a lui Sașa Pană, autorul unor proze poetice sub ale căror arabescuri imagistice se ghicea ușor un program de creație, urma să-și destindă tiparele “inginerești” ale viziunii, pentru a întâmpina cu o altfel de fervoare lumea imaginației, aproape uitând că blamase “dezagregarea romantică” suprarealistă. Într-o tabletă datată 1926, dar tipărită în 1928, enunța acea frumoasă propoziție - “eu, dintre toate NAȚIUNILE, aleg imagi-NAȚIUNEA”, începînd să se înscrie printre “visătorii definitivi” invocați de André Breton. Într-o recenzie din 1929
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
o ironie a sorții, se perpetuează și acum, cînd autori contemporani repovestesc, recitesc, rescriu, sau, cu un termen mai snob, foarte la modă în alte părți, “revizitează” poveștile lui Perrault, devenite între timp clasice, dîndu-le amprenta modernității lor. Să nu uităm că Perrault a susținut, într-una din dedicațiile sale programatice, cea la Dorințele ridicole, că nu materia, subiectul (cîrnații de porc, visați de tăietorul de lemne cel sărac, în basmul cu pricina) au însemnătate într-o poveste, ci modul de
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
cu povestea perraldiană, versiunea deturnată, ironic ecologică, a lui Tournier la Degețel, cea fantasmatico-erotică a Pierrettei Fleutiaux despre nevasta căpcăunului și iubitul ei Degețel, cea liric sociologizantă a lui François Ruy-Vidal și cea ludico-exuberantă a lui Prévert pentru același Degețel, neuitînd nici Autobiografia lui Degețel de Martin Wincler, care joacă pe omofonia cuvîntului din original (avînd sensul de “deget” și “a crește”) pentru a crea un Degețel paradoxal, care crește prea mult, dar într-un climat sumbru, de complot și crimă
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
coboare la condiția de ciomăgași ai unor puternici ai zilei. Asta mi se pare oribil. Iar partidul de guvernământ nu catadicsește să dea un comunicat prin care să condamne asemenea murdării. În loc de asta, dl Năstase amenință străveziu și ziarele centrale. Uitînd că e și prim-ministrul acestei țări, dl Năstase se comportă ca un lider de partid aflat în război cu presa.
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13314_a_14639]
-
se confesează. Doar că singura obsesie temeinică (în interviu, nu în cărți, unde obsesia este alta!) este dacă și cum a fost înțeles de cei care i-au comentat cea mai recentă carte, Fric, de la Editura Polirom. Dl Agopian a uitat principiul de la „Junimea”, unde cei care citeau din operele lor ascultau comentariile și tăceau. Așa că au rămas filosofi unii dintre ei, vorba cunoscută. Deasupra paginii cu spovedania dlui Agopian, o fotografie recentă a scriitorului: gură strînsă într-un rictus de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
și va aduce beneficii, iar o integrare în ritm cît mai rapid creează o presiune instituțională și politică imensă, mult mai puternică decît determinarea actorilor politici interni de a face reformă și a aduce prosperitatea cetățenilor acestei țări”. Dar nu uită să adauge Dan Pavel: “Asta nu înseamnă că indivizii trebuie să renunțe la dreptul lor de a critica atît corupția morală internă, cît și cea europeană, care în numele unui ideal generos s-au înțeles să ascundă murdăriile sub covor.” * Într-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
al spiritului, amândoi din primele două secole ale mileniului al doilea - încă înainte de propriu-zisa Reformă europeană. Pe sfânt îl mai avem pictat cu încă doi oameni ai bisericii, dând de mâncare păsărelelor strânse în jurul lor, numele autorului picturii din păcate uitându-l. În schimb, mi-l aduc bine aminte pe Giovanni da Milano care l-a pictat în cadrul unui triptic cu o carte groasă sub brațul stâng, Sfânta scriptură probabil. Dar, interesant, de un roșu aprins. Ceea ce merge cu doctrina democratică
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
discursului pe care-l produce. Cu alte cuvinte, mai puține, rareori profesorul universitar pare interesat de orizontul mundan - cu toate dimensiunile sale - în care se găsește plasat, cu totul altfel motivat să scrie, față de scriitor (fie el romancier, poet, eseist), uitînd de cele mai multe ori latura umană a „științelor” cu care se ocupă. În acest context trebuie plasat, ca o excepție parțială, un foarte arătos volum care adună intervențiile la un colocviu consacrat, în mai 2001, la Universitatea din București, literaturii și
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
în cazul lui Radu Toma, ori aflate într-un cuceritor balans între detaliul revelator și scînteia speculativă, ca la Ioan Pânzaru, autorii spun foarte multe despre ei înșiși, reușesc să fie autentici și să lase în urmă, fără s-o uite nici o clipă însă, convenția academică. Cei doi ar fi putut fi, în viață, scriitori. Textele lor se citesc întotdeauna cu plăcere, sînt provocatoare intelectual, au un mod de adresare personal care devine stil. Poți să le refuzi concluziile - și atunci
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
ea și despre care până atunci știam că ar fi fost autoarea faimoasei denumiri Generația pierdută... În realitate, însă, chiar miss Stein povestește în cartea tânărului scriitor american de pe atunci, cum un garagist care trebuia să-i repare Fordul ei, uitase s-o facă, nefiind serios, iar miss Stein, reclamându-l patronului, acesta îi spusese că așa ar fi toți ăștia recrutați în 1918, și i-o spusese în față garagistului certat: Voi toți ăștia sunteți o generație pierdută. Ceea ce îi
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]