5,157 matches
-
Om sau spaimă ca solie, din pacea unui pom. Dar umbra orbitoare se furișează-ades în care doar oftatul e calea de-nțeles. Printre perdele în nesfârșitul nopții eu prizonier stingher al fericirii porții, mă spăl cu bucurie de un păcat uitat, sunt fericit încalte și te păstrez înalt. Referință Bibliografică: Absurdul iluziilor / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1375, Anul IV, 06 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ABSURDUL ILUZIILOR de PETRU JIPA în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353056_a_354385]
-
produs de tragedie, cum se citează după Nietzsche (nu știu de ce, simțul unora, nu o sesizează?!), explică și puterea „magică” parcă, de a inspira, meninându-și continuu peste timpuri acest efect, ce îl are balada, ca și povestirile populare ale autorilor uitați, și pe care o descoperim în toate scrierile clasicilor noștri, nu doar în comentariile lor. Dar nu trebuie să uităm că „Balada” a fost creeată de anonimul autor fără a dispune de „tehnici” literare, ci ca-ntr-un un film
DEZGUST FATA DE FOLCLORUL ROMANESC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354363_a_355692]
-
marmură și altare votive. Una din încăperi mai păstra în pardoseală infiltrații din apele izvorului antic. GEOAGIU BĂI - SUB SEMNUL ZEIȚEI SĂNĂTĂȚII - HYGEEA Mit și mister - simboluri prin care se pot proiecta speranțele, temerile - modele prezente , ca o amintire ancestrală uitată ..dar atenție, în inima Ardealului. Mitul poate reprezenta și un exemplu de acțiune, de spiritualitate. Cât de mult ne influențează în spectacolul vieții? M-a emoționat faptul ,că strămoșii noștri au făcut baie acolo, unde ne scăldăm și noi astăzi
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354496_a_355825]
-
și inexplicabilă. Am putea-o numi post-realitate, ori, mai exact, infra-realitate Vital și, concomitant, agonic, împăcat, pare-se, cu nevolnicia lui, acest univers schițează, timid, la răstimpuri, anume tentative de a se salva, de a-și redobândi existența firească, spiritualitatea uitată. Una dintre aceste tentative este de ordin structural (vizează reorganizarea); cealaltă - este de ordin dinamic : țelul, proiectul, vectorul ce poate motiva, reactiva, mobiliza energiiile stinse și asigura un viitor. Astfel, pe de o parte, din masa socială informă se desprind
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
firul de azimă și plouă plouă neîncetat mărunt ca dintr-o palmă cu degetele apropiate să fie ploaia codul Lui când frământările ating apogeul să fie ploaia fină sau rară sau deasă căușul în care se ascund puii răspunsurilor primite uitate pârguite într-un semn de întrebare prelung ca o lacrimă de gând Anne Marie Bejliu, 6 august 2014 Referință Bibliografică: mărunt / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright
MĂRUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353891_a_355220]
-
majoritatea cititorilor au citit o versiune popularizată a romanului Don Quijote, definit ca picaresc, care cu timpul a fost impins spre cărțile de aventuri pentru tineret. Dacă acesta ar fi fost scopul lui Cervantes, acest roman ar fi fost de mult uitat sau minimalizat. Ori, Cervantes a scris romanul în jur de 1600, devenit, destul de repede un best-sellers pentru adulți. Aproape de sfârșitul vieții, Cervantes a publicat un al doilea volum, predominant filosofic, mai greu de citit, fapt ce a făcut să fie
EXISTA SINDROMUL DON QUIJOTE de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353967_a_355296]
-
DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 270 din 27 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nici un tren nu pleacă, nici un tren nu vine, Somnolează gara, plictisite șine. Umbrele-amintirii umblă prin cetate, Rătăcind pe urme șterse și uitate. Se deschide-n șoapte tainică fereastră: Zbuciumul prin vreme tulbure, sihastră, Argeșul prin toamne, sonuri în rotire, Urcă-n plai, coboară molcomă doinire. Frunza tot mai rară, norii se destramă, Peste orizonturi - cenușie vamă. “-Manoli, Manoli!”-ruga tot răzbate, Dangăt
UMBRELE AMINTIRII DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354038_a_355367]
-
o gâdila Anica își înmoaie involuntar un deget în apă. Scos din apă, degetul îi dă o impresie de răceală, dar curios, numai pe jumătatea sa aflată în direcția lacului deși întregul deget era ud leoarcă. O impresie de moment uitată imediat. Tot admirând mișcarea de acostare a flotilei gândurile zburau aiurea, poate și la Ionel, băiatul agronomului întors recent în sat de la facultatea pe care o urma, cu care a ținut o mică palavră inofensivă înaintea sosirii flotilei de nuci
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
reușit să vadă un dincolo de mine, în dublura spațiului meu. Am apăsat pe butonul copilăriei și mi s-a deschis o fereastră luminată. Am văzut răsăritul, amiaza și cu apusul împreună la o altă cină, dar nu cea de taină. Uitate apusurile trecute mi-au arătat exact acea fracțiune de clipă, de trecere dintre zi și noapte, apusul-crepuscular, dungă întoarsă spre un alt ieri și un alt mâine, deschizându-mi cale de trecere, dincolo de linia existenței aparente, zidire între spații paralele
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
Mă ridic și eu din fosa orchestrei de swing, Dintre notele risipte că anii cei tineri. Departe, si mai departe Pe sugativa cu tus violet Se lăbărțează memoriile altui regizor. Din gâtul sticlei cu vinul bătrân Ies aburii fluierând că uitatele trenuri. La garderobă facem schimb de paltoane, Figuranți și într-un cap de afiș Și o trăsura plină cu flori de omăt Își rostogolește rotile peste scenă murdară. Este noaptea în care Boierii petrec sub marmură din care Excavatoarele au
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
îmbătrânim; Altă lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată în „DRUM”, anul III,nr. 8 - 9
MELANCOLIE de ION PENA în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352591_a_353920]
-
Căci averea țării, furați. Voi, infractorii vă faceți legi Ignorând întreaga țară. Și uitând că ce semeni culegi, Votul, voi ni-l cereșiți,iară. Dar știți voi duce mai departe Cinstea,legea și dreptatea? Astăzi de voi ele-s uitate,, Uitată-i și demnitatea. Dar cu ce minciuni veniți acum Ca să cerșiți al nostru vot? Spre Jilava-i al vostru drum, Căci ați furat din țară,tot. Să dați legi și pentru Dumnezeu! Arestați-L de n-ascultă! Că ați întinat
AM GREȘIT CÂND V-AM VOTAT! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352589_a_353918]
-
În fosta sală prăfuită, transformată într-o discotecă...întunecată...fulgerată de lumini năucitoare și de zgomotele infernale, scrâșnite și urlate, ale melodiilor moderne. Cui îi mai pasă de horele și sârbele de altădată? De Zamfirici, Litaidoi, Bugeac și alte melodii uitate? Alte ritmuri...alte ape...printre alte maluri...Râul vieții curge mereu... Nici curioasele mame nu mai știu ce fac zbânțuiții lor în întunericul discotecii. Cel puțin, nu se mai fac planuri de căsătorie pe bază de pogoane, de neamuri și
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > ÉPHÉMÉRIDE Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului M-am îndrăgostit de o himera, Care venea dintr-o lume austera, Din alte vieți, de demult uitate, Si cu care,...de ea am avut parte. Am recunoscut-o de la mare distanță, Era foarte frumoasă și avea prestanta, M-a ademenit cu admirabila ei privire, De pe chipul ei, ce emană fericire. Totul...n-a durat decât o singură
ÉPHÉMÉRIDE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352662_a_353991]
-
cât de superficiali pot părea părinții din exterior, când vezi, de fapt, câtă tragedie fac dintr-o răceală-, sau diferiți tineri cu entorse, degete rupte, vânătăi infectate, acestea fiind cele mai frecvente pentru vârsta mică. Curentul provocat de acea ușă uitată deschisă devenea tot mai supărător, așa că un oftat, o încruntare, m-am dus să o închid. Nici nu am atins clanța rece și infestată cu bacteriile fiecărui bolnav nou, că am fost chemată de urgență în sala 20. Înainte de a
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
de atâta admirație proprie pentru propria persoană, a uitat a se mai uita în apa lui Narcis, văzându-se prea gras..dar, a pus tot pe seama ondulării apei.. Culmea admirației e să trăiești în devoțiune pentru o amintire de mult uitată.. Culmea narcisismului - să fie atunci când vrei să-i spui pe nume, da să-l strigi pe numele tău..mic? J Culmea frumuseții e ca perfecțiunea cuiva fizică să fie întocmai tuturor canoanelor și rigorilor prescrise de specialiști, dar cel mai
CULMILOR de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352738_a_354067]
-
Acasa > Cultural > Accente > DIMINEȚI DE CRISTAL Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Azi dimineață m-au năvălit zorile pe ferastra uitată deschisă aseară, m-au smuls dintr-un vis cu lebede negre ciudat, nu mai visasem până atunci lebede negre, adormisem pe Național Geographic pesemne, Natasha plecase să culeagă roua zilei din zori nici nu-mi băusem cafeaua la răsărit Soarele
DIMINEȚI DE CRISTAL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352744_a_354073]
-
una carezza... „Buongiorno!” forse per te non è abbastanza, mă, c'è sempre domani, un altro giorno...una speranza.... ȘI DACĂ ÎNTR-O ZI... Renăscuta într-o zi cu sufletul reînnoit niciodată potolit de promisiuni, O sa gasesc esență unui mâine uitat. Dar nu acum este momentul de eternitatea ce-o caut nu acum, poate fi suspendată calea... Și dacă durerea încă mă însoțește Voi fi la înălțime, pentru că speranța mi s-a alăturat. E SE UN GIORNO... Rinascerò un giorno nell
BUNĂ DIMINEAŢA / BUONGIORNO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353580_a_354909]
-
compagno per la vită... O RAZĂ DE SOARE Așteaptă... dispersata... o rază de soare printre flori, care umple ziua, cu brațe largi pentru ziua de mâine, acum pe drumul spre casă. Privesc, petalele de trandafir ce creează amprente digitale idei... uitate treptat pe câmpul în vânt, care din acest moment nu mai conțin nimic.... UN RAGGIO DI SOLE Aspetta un raggio di sole în mezzo ai fiori, che îl giorno riempiono, braccia larghe per îl domani, oră sul sentiero di casă
BUNĂ DIMINEAŢA / BUONGIORNO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353580_a_354909]
-
Autorului talcioc În talcioc vin hingherii după câini vagabonzi, cu suflet bătrân sau mai tânăr, bruneți, rubiconzi sau mai blonzi. Vin cu lasouri și cuști ferecate, târgul e plin de lătrături, de vechituri aruncate și de umbrele vechi printre lume uitate. La roata norocului am câștigat, un cal costeliv, vai de lume, geambașii strigau: care mai vine? care mai ia? iar lumea năvălea, nu știu de ce și pentru cine anume, în timp ce hoții ascundeau sub tejghea, vise albastre sau verzi, fără chip
TALCIOC de LEONID IACOB în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353643_a_354972]
-
rostul în viață. A. P. Cehov - Omul care-i osândește pe alții seamănă cu oglinda care-i reflectă pe toți în ea, dar pe sine nu se vede. sf. Dimitrie de Rostov - Panta rhei (totul curge) Heraclit. - Nu moare decât cel uitat. proverb grec - Stați în jurul meu ca niște judecători, nu ca niște discipoli. Cu toate acestea veți auzi nu ceea ce vă place, ci veți auzi adevărul. sf. Vasile cel Mare - Viața a trecut de parcă nici nu am trăit... A.P. Cehov - Aurul
CITATE MEMORABILE (114) de ION UNTARU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353647_a_354976]
-
scrie poezia în murmurul colindelor, cu suflet curat ca neaua primei ninsori: „Așa visez mereu că sunt fetiță/ Micuța năzdrăvană de-altădată/ Aștept colindul sfânt în grădiniță/ Doamne, e veste-aceea minunată!// Și-n seara asta îmi aduc aminte/ De-arome-alese, nicidecum uitate,/ De brad și cozonacul cel fierbinte -/ Dulci amintiri, alese nestemate!” Dar câți dintre noi n-ar vrea să guste, oare, cu „Suflet de copil” „Bucuria unui colind”?! Și după cum spunea marele Blaga, „veșnicia s-a născut la sat”, și-atunci
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
cercetam lesele, puse, de cu seara, pentru peștele mărunt, ce cobora pe firul râului. Țin minte, ca ieri, eram singur, călcam pe stele, pe lună, și leasa era plină de păstrăvi... Toate aceste amintiri tinere, toate aceste amintiri, și uitări, uitate au reînviat. Și, o dată cu ele: Râul Dacă ar fi să gândesc mitologic, aș zice că Poiana, acoperită de rouă argintie, în zori, e-o imensă matrice, matricea unei zeițe terestre, ce fruntea-și ascunde, sub alcov, în apus, întinzându-și
EUGEN DORCESCU, RÂUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353692_a_355021]
-
călătorie de la Pământ la Lună, Lermontov în Demonul descria călătorii prin spațiul cosmic, iar Eminescu, descriind în poeme sale călătorii prin Univers, anticipa prin genialele sale intuiții pe Einstein, care a fundamentat teoria relativității. Un alt autor român, azi aproape uitat, vorbea despre o călătorie în spațiul cosmic. Astfel, Victor Anestin, descrie în 1899, în romanul „În anul 4000 sau o călătorie la Venus”, o navă care „devorează spațiul și timpul”, fiind capabilă să ajungă pe Venus. Însă, spațiul românesc ne
UN MIT CARE A DEVENIT REALITATE, ESEU DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353708_a_355037]
-
din sat Pe care-l provoca la alergat, În ciripitul păsărilor, În mireasma florilor Culese de prin păduri De tineri harnici și buni. Pe săteni îi ajuta Să scape de multe boli, Să muncească mai cu spor. De multă vreme uitat S-a trezit deodată concurat De un preot îndepărtat Cu un nume cam ciudat, Dar degrabă importat, Fiindcă are iz cam anglican Și-i la modă la români Să vorbim engleza-ntâi. Elena Trifan Referință Bibliografică: DRAGOBETELE / Elena Trifan : Confluențe
DRAGOBETELE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353734_a_355063]