5,770 matches
-
doua zi, Ion Ghica i-a spus lui Bălcescu: M-am gândit mult la tine și la caietele tale... Ce bine ar fi să avem o istorie a poporului nostru! Mai Întâi, pe aceasta trebuie s-o cunoaștem bine! Cuvinte: uliță = drum Îngust care străbate un sat sau un oraș; stradă mică; străduță; alvițar = fabricant sau negustor de alviță (produs alimentar zaharos, făcut din: miere, nuci sau migdale, albuș de ou) mușteriu = cumpărător, client; vlăjgan = tânăr voinic, zdravăn; tiranie = conducere bazată
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
albă nu e destul senin Să zugrăvești cu dânsul vo câțiva ani de viață Vo cițiva ani de-amoruri smăltați cu dimineață Și cîntec?... Taci, corp veșted! Ani sânt dar nu-i putere. Și, cum risipitorul aurește cu avere A uliții uscate piatră seacă, măruntă, Mi-am cheltuit puterea și fac cu moartea nuntă. Să pun mâna mea rece pe zestrea-i de mireasă, Să mă topesc în sînu-i cum se topește-o rază 25 Spre a ieși la lume sub
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e destul senin {EminescuOpVIII 164} Să zugrăvesc cu dânsul vo câțiva ani de viață, Vo câțiva ani de-amoruri smălțați cu dimineață Și cîntec? Taci, corp veșted! Ani sânt dar nu-i putere. Ci, cum risipitorul aurește cu avere A uliței uscate piatră seacă, măruntă, Mi-am cheltuit viața și fac cu moartea nuntă. (după o pauză) Cu fruntea-ngălbenită, privirea fermecată, Mă-mpiedec în gîndirea-mi de crucea cea secată, De-a morții vrajă rece de viu eu mă usuc, Pe-a vânturilor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ca să-nfig-asupra lumei semiluna nouăi legi Au surpat două imperii și pe paisprezece regi, Peste Asia și-Europa au întins deodată lanțul Și ce zi înfricoșată [cînd] au fost luând Bizanțul! Peste crucile-nclinate suna jalnic glasul cobii Și pe uliți grămădite stăteau roabele și robii. Stăteau legați împreună, ici ostași legați de clerici, Țipetele de muiere răsunat-au din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință mestecate cu lung
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fața lumii semiluna nouăi legi Au surpat două imperii și pe paisprezece regi, Peste Asia ș-Europa el își întinsesc lanțul. Ce mai zi înfricoșată când au fost luând Bizanțul! Când pe crucile-nclinate suna jalnic glasul cobii Și pe uliți în grămadă plângeau roabele și robii, Când din Aghia Sofia n-auzeai cântări de clerici: Țipetele de muiere răsunau doar din biserici Prin strigări de bucurie... Oardele cele barbare Înadins făcuse nunta lor păgână în altare; Urlete de biruințe mestecate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Muhamed, pe când o flotă în Bosfor ajung s-o-ncapă, Se aruncă cu vizirii și cu oastea lui în apă S-o [---] de călare... Mohamed lua Bizanțul, Asia [ --- ] Europa-mpărțea lanțul, Peste crestele cetății s-auzi cântarea cobii Și prin ulițele strâmte se duceau de-a lungul robii, Vezi călugărițe albe ce legate-s cu-a lor brâie, Pentru poftele lor ienicerii să le mâie, Vezi călugări, popi și oaste Și din șapte părți deodată tot Bizanțul e aprins Și din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
privește la orașul care arde, Căci din șapte părți deodată e Bizanțu-ntreg aprins Și din șapte laturi flacări pe cetate s-a întins. El vedea pe ienicerii cu turbane și [cu] suliți Și mulțimea cea robită se-mpingea vuind pe uliți. Peste-oraș cădea o ploaie de scântei și de cenușă, Grinzi cădeau arzând pe drumuri, și cădeau ferești și ușe Urlete de biruință și al chinurilor vaier Glas tremurător de clopot se amestecă prin aer, Trec prin fum și bălți de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și-n] singurătate-mi, Dând viața valurilor furtunoasei mele patemi. Dulce-i trupul alb ca spuma, dulce-i glasul de sirenă, M-ai înnebunit cu totul și visez veghind, Irenă. De pe crucile plecate se aude glasul cobii Și grămezi-grămezi pe uliți tremur sclavele și robii. * Și în trei bucăți acuma stema țării este spartă, Răsăritul și Apusul s-au unit ca s-o împartă. * Ridicând pe-a noastre țărmuri ochii Asiei pustie. De derviși urlând ca cânii cu călugăriți nebune * Mohamed
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
flacări... e Bizanțul care arde, Pentru veacuri de-azi-nainte i-au căzutu[-i] și lui sorții... Și de-a lungul drumurilor în grămezi zac, negri, morții, Ienicerii și spahiii căpățîne duc în suliți, Iar mulțimea cea robită se-mpingea plângând pe uliți, Peste crucile-nclinate sună jalnic glasul cobii Și cu sutele deodată sunt mânați în urmă robii. Unii sunt legați cu brâie, și în lanțuri grele unii {EminescuOpVIII 206} Și cu mînile la spate cetluite tot cu funii; Glas de clopot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-l priveau din umbră... bălți de sânge curg pe scară, Pe podele, iar de ziduri răzimate[-s] lănci și darde, Și prin arcuri de fereste vezi Bizanțul care arde; Sub ferești s-aude zgomot surd... căci jos se-aud în uliți Ieniceri urlând Alahu, purtând capete în suliți, Cu călugăriți nebune... Iesle au făcut din strane Ici dau jos iconostasul, aprind focul cu icoane, Ici cu hohot se adună și privesc cum un arap Lui Hristos întins pe cruce i-au
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sunt toate... Vistierul aruncase Ochi asupra ei... mai știu eu? Cine știe? [ARBORE] Lasă, lasă, Tu ești grăitor de strâmbe... [BRAD] Câte spun sunt toate drepte. Cine vrea să-l vază încă la fereastră să aștepte... [ARBORE] Un prohod pe uliți trece... [BRAD] E-a lui Gruie. [ARBORE] Nu mai spune! [BRAD] E țărâna care cade peste-o stea care apune... {EminescuOpVIII 217} GLAS DE PREOT Marea, vieții văzînd-o înălțîndu-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând 112r striga
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
l duc acuma cu mulțime de norod La mormîmt ca să-l îngroape... cu cântare și prohod. [LĂPUȘNEANU] Este Gruie? Dar se cade ca dușman Domniei Mele Să se-ngroape ca și alții...? Ei, aprozi! Goniți acele Gloate care îmblă-n uliți văitîndu-se, mergeți, Risipiți toată mulțimea, iar pe mort să îl aduceți Să-i gătesc mormânt mai mare, ca să spânzure în vânt Precum gîndu-i era-n viață între cer și-ntre pământ.... O, viteaz fără pereche, bun de lupte, rău de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în Moldova sub domnia ăstui hoț. Aide! căci eu nu cer milă. Unde-i mila mea? Nu cer Nici dreptate - căci dreptatea ce-mi rămâne e să pier, Sunt pierdută, pîngărit-am focul strămoșeștei vetre, Vrednică a fi ucisă jos pe uliță cu pietre, Sunt de rând, ca o femeie ridicată din noroi, Cine vrea ca să mă aibă - vie care va din voi! Nimeni dintre voi [ - ^ - ] nu-ndrăznească-a zice-acum Că am fost soția dreaptă a lui Gruie, că-l zugrum. Nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
orișicui Și că dup-astă lume reânviere nu-i? Oricât de grea să fie, oricine va s-o poarte: Vă-ntreb încă-o dată: Ce-o să alegeți? - Moarte! ["DAR VREȚI SĂ-L RĂSTURNAȚI? "] 2277 Dar vreți să-l răsturnați? Iată ulița, iată plaiurile, ridicați-le în picioare și răsturnați-l! Dar va curge sînge? [î]mi răspundeți. Ei, dar curgă! Parcă sânge nu e destul în lume și nu s-a vărsat pentru cauze mai rele? Caracter nu e destul în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și din bulgări, Din stînce năruite, la acel templu? [PRINȚUL] Da. [MAGUL] E un om neferice... C-o vorbă, soarta sa: Avu dorinți gigantici. Fiind născut sărac, Azi doarme-n pat de trențe, drept perină - un sac; Desculț îmblă pe uliți, de visuri, mintea-i plină; {EminescuOpVIII 307} Gândea că lumea-ntreagă la dânsul o să vină, Și-n lungile-i mizerii, ca-n mare cufundat, Visa de lumea-ntreagă c-a fi încoronat. În gândul lui avut-a amoruri cu regine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se facă tălmăcirea îmi trecu și durerea, și brațul și piciorul [î]și luară iar întrebuințarea. {EminescuOpVIII 579} HENRIETA DE SERREY de Armand de Lagniau Clopotele suna în zborul cel mare, o gloată multă de norod împluse marea și frumoasa uliță a Toledei. Citadini, gentilomi și lazaroni în amestec își da coate și se îndesa pe ulițe și în piețele publice; toate ferestrele scânteia de diamante, așternute cu bogate stofe și strălucitoare tualete ale frumoaselor și oacheșelor napolitane. Era 19 sept
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
EminescuOpVIII 579} HENRIETA DE SERREY de Armand de Lagniau Clopotele suna în zborul cel mare, o gloată multă de norod împluse marea și frumoasa uliță a Toledei. Citadini, gentilomi și lazaroni în amestec își da coate și se îndesa pe ulițe și în piețele publice; toate ferestrele scânteia de diamante, așternute cu bogate stofe și strălucitoare tualete ale frumoaselor și oacheșelor napolitane. Era 19 sept., ziua aniversară a Sântului Ianuarie. Vezuv era în liniște, golful de Ischia se colora de fețe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
era împins, spart, și abia era în stare să restatornicească buna orânduială. Încăperea fiind foarte strâmtă a bazilicei și, neputând să încapă pe toți credincioșii, o nemărginită gloată a norodului se întindea peste lespezile peristilului, în piață și peste toate ulițele pe unde era să treacă procesia; câțiva bogați străini își petrecea vremea a arunca peste lespezi câțiva pumni de carlini (bănuți) pe care se grămădea micii lazaroni, năpădea prin mijlocul mulțimei și pe supt picioarele cailor călăreților ce era așezați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
treacă procesia; câțiva bogați străini își petrecea vremea a arunca peste lespezi câțiva pumni de carlini (bănuți) pe care se grămădea micii lazaroni, năpădea prin mijlocul mulțimei și pe supt picioarele cailor călăreților ce era așezați pe la colțul fiecăriia uliți ca să păzească a nu se împiedica trecerea norodului. Între aceste june și elegante femei pe care atât cochetăria cât și curiozitatea le aduseră pe la balcoanele Toledei, o fetișoară de cinsprezece ani cel mult se deosebea prin toaleta sa de o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plătească. Mizerie și geniu, deviză înaltă a lui Tasso! Sosi în sfârșit obosit de osteneală la Torre del Greco. Cum văzu porțile cetății, i se mai însufleți curagiul. Era nouă ceasuri după prânz când intră în Neapol. înainta tremurând cătră ulița Toledei. O trăsură înhămată cu cai de poștă aștepta la poarta ambasadei. El se apropie cu bătaie de inimă... Biciul poștalionului răsună... Pergoleze strigă ca un nebun numele Henriettei, și două brațe delicate și albe se întinseră către dânsul; însă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aștepta la poarta ambasadei. El se apropie cu bătaie de inimă... Biciul poștalionului răsună... Pergoleze strigă ca un nebun numele Henriettei, și două brațe delicate și albe se întinseră către dânsul; însă perdelele trăsurei se închiseră. Carâta porni aprinzând pardoseala uliții și, Pergoleze neputând alerga de slăbiciune o urmă cu ochii și căzu fără cunoștință, fără mișcare, când o pierdu din vedere. V O mică candelă ardea singură pe o masă de lemn de stejar. Un călugăr din ordinul Snt. Domenic
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
V O mică candelă ardea singură pe o masă de lemn de stejar. Un călugăr din ordinul Snt. Domenic era acolo lângă un om ce odihnea într-un pat foarte sărac. Acesta era Pergoleze pe care religiosul îl ardicase din uliță și îl dusese în chilia sa, goală și posomorâtă ca și mormântul vieții lui, singură apărare și adăpost împotriva nedreptății oamenilor. Toate grijile și căutăturile se deteră nenorocitului maestru, însă izbirile nenorocirii și mișcările cele strașnice doborâseră slaba lui constituție
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
amintit deja. Astfel, în Țara Loviștei este atestat până în ziua de astăzi obiceiul ca oamenii să aștepte dormind, pe întuneric, colindătorii. „Primul colind care se cântă «la fereastră», «la ușă», «afară» are rostul de a trezi gazdele... De aceea, pe uliță, de la o casă la alta, colindătorii sunt preocupați de a nu face zgomot, de a merge în cea mai mare liniște, pentru a surprinde gazdele în somn («gazdele surprinse în somn de ceata colindătorilor» consti tuind și tema celor mai multe colinde
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zgomot, de a merge în cea mai mare liniște, pentru a surprinde gazdele în somn («gazdele surprinse în somn de ceata colindătorilor» consti tuind și tema celor mai multe colinde de la fereastră)” (9, p. 577). Un informator din această zonă declară : „Pe uliță [noi, colindă- torii] mergem hoțește, să nu ne audă nimeni” ; iar altul : „Trebuie să luăm omul din somn, nici câinii să nu simtă nimic”. Obiceiul este atât de înrădăcinat și regula atât de strictă, încât „s-au întâmplat cazuri când
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Iașiul multietnic, în care orientalii (turci, greci, armeni) sunt promotorii fumatului. În „cafineaua grecească”, „plină de fesuri mari, de fustanele”, „felegenele de cafe, ciubucile și narghilelele gioacă roluri însămnate”, iar „fumul de tiutiun domnește în toată nourimea sa”. Alături, pe uliță, se află o „tiutiungerie arminească”. Ea este împodobită în față-i cu bucaluri mari pline de liulele, de imamele, de tiutiun ; prin lăuntru este ticsită de dulapuri, în care sunt întinse fel de fel de chisele cusute cu fir, tot
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]