13,247 matches
-
ziceți că, odată plecate de la noi spre secție, cifrele de producție rămîn bătute în cuie? întreabă Teona, arcuindu-și frumos o sprînceană, dar menținînd tonul rece, dojenitor. Dumneavoastră ați zis-o, nu eu strînge Mihai din umeri, retrăgîndu-se. Vedeți cum umblați cu hîrtia dată, e secret de serviciu spune Teona. Duceți-o în birou și băgați-o în dosarul cu acte, pe care probabil că-l țineți încuiat, nu de alta, dar se fac controale... Ieșit din birou, cu obrazul gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a prezentat, un mascul sictirit, americanizat, cu blugi bătuți în ținte, strînși pe corp, anume croiți să-i pună în evidență organele, în față, adunate ca într-o trăistuță, precum în costumele medievale... Ăla n-o fi fost prost, să umble cu principii..., cameră separată la hotel..., ptiu!, uite cum am aruncat banii, cînd n-am o pereche de pantaloni noi măcar. Ce, aia-i de nasul meu?, ce să facă ea cu un pîrlit de inginer stagiar, cu salar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nici un fel de discuții. De ce-a murit doamna Muraru? Scrie clar în raportul medico-legal. Scrie ce-ai dictat tu. Ieri ai venit la mine pentru două lucruri: să aibă loc petrecerea de deseară și să-ți spun cu cine umblă nenea Toader. De ce-ai lăsat-o pe doamna Muraru să moară? Maria se retrage un pas, cîntărindu-l îndelung cu privirea: Știi cum arată soția lui Muraru? Nu știi, mi-ai spus ieri. E... era blondă, înaltă, frumoasă, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
m-a întîmpinat într-un birou întunecat, mi-a rîs în nas, informîndu-mă că femeia aceea fusese pe timpuri una din prostituatele Bucureștiului; după ce s-a despărțit de mine, a plecat să lucreze în portul Constanța, la o cantină. Cică umbla cu marinari... ea, care era nec plus ultra... oftează Mihai îndurerat. Inflorea foaierul teatrului cînd se plimba printre spectatori, vînzînd programe de sală... Cică a urcat cu niște marinari pe un vapor și nu a mai coborît... Cine ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gheața și acoperită de o peliculă fină, aburită. Scoase una și pentru ea. Le goliră până la fund și mai supseră încă două. Trecură în sufragerie și Dan își puse recviemul: un album Dire Straits. Dansară puțin înainte ca femeia să umble din nou la colecția eclectică pe care o alcătuise. Dan bău o sticlă de Gulder, apoi două sau trei de Pils. Era deja beat. Carol, conștientă de rolul ei, îl ghida cu mare atenție. Golea trei sferturi din fiecare bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu viteza unui cuțit aruncat la țintă. Grupul minoritar al celor doi medici se îndepărtă cu pași repezi, cu snobismul caracteristic anulat momentan de teamă. La Piebald Plover avea loc reuniunea lunară a filialei MENSA din Wincanton. Alan și Krishna umblau de colo-colo prin bar, trăgând cu urechea la conversațiile care frapau prin pretențiile autodidacte. Sorbeau îmbufnați din câte un scotch. — Credeam că învârți tu ceva prin Wincanton, spusese Alan într-un târziu. În stânga sa, o femeie micuță într-un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
s-o onoreze. Doar liliacul nu s-a înfățișat. Chemându-l la ea, pasărea Phoenix a spus cu glas mustrător: Tu, ca unul din supușii mei, de ce nu te-ai înfățișat de ziua nașterii mele? Eu am picioare și pot umbla pe pământ și socotesc că-s animal, ce rost avea să-ți urez viață lungă, de ziua ta, ție, regina păsărilor? După un timp, iată că veni și ziua de naștere a Rinocerului, așa că toate animalele se duseră să-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
foarte simplu. Împărțiți toate navele mari și bărcile mici în grupuri de câte 30-50, așezați-le în ordine și legați-le capăt la capăt cu lanțuri groase, iar pe lanțuri să puneți scânduri. În felul acesta, ostașii dumneavoastră vor putea umbla ca pe uscat." Cao Cao i-a urmat sfatul. Rezultatul a fost evident. Navele de război legate cu lanțuri nu se mai mișcau la fel ca înainte pe valurile apei. Ostașii se simțeau pe ele ca pe uscat. Cao Cao
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
scuipând cuvintele cu o cadență de pistol-mitralieră Uzi. N-am tresărit la „PRM - un partid al oamenilor curați”, n-am tresărit la „Lista neagră a trădătorilor de țară - o minciună, o invenție!” și nici la „Cu ce-ați vrea să umble un șef de partid, dacă nu cu Mercedes? Dvs. de ce nu umblați cu căruță?”. Fiorul de scârbă m-a zguduit când Pruteanu a zis „da’ ce, eu sunt traseist?” - copilul meu în gura aceea... Într-o clipă am conștientizat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
PRM - un partid al oamenilor curați”, n-am tresărit la „Lista neagră a trădătorilor de țară - o minciună, o invenție!” și nici la „Cu ce-ați vrea să umble un șef de partid, dacă nu cu Mercedes? Dvs. de ce nu umblați cu căruță?”. Fiorul de scârbă m-a zguduit când Pruteanu a zis „da’ ce, eu sunt traseist?” - copilul meu în gura aceea... Într-o clipă am conștientizat ce până atunci doar simțisem ca pe ceva străin și rece, alien: acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a început campania: bine instruit probabil de „stafful” său, și-a tras o geacă obosită și a pornit să alerge cu mâna întinsă după muncitori și să pupe sute de femei. N-a pierdut nici o ocazie să repete că a umblat pe șantier la viața lui, în cizme de cauciuc murdare de noroi. A comis astfel o imensă eroare: capitalul lui de încredere de până acum era de băiat subțire, mereu cu cravată bine asortată, școlit, manierat, care reprezintă competent România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu-și imagina ce însemnau ciocații pentru Nicoleta. Erau impecabili, cu vârful ascuțit, cu toc gros și foarte înalt, cu o baretă transversală prelingându-se dintr-o parte în alta. Ce e drept, nu s-au dovedit prea comozi, parcă umblam pe picioroange, bocăneau cam tare și alunecau la multe din driblinguri sau din cursele pe extremă, la șuturile cu șpițul n-aveau însă egal, mingea pleca cu precizie și lua o viteză aiuritoare, ca și buzele Nicoletei când o conduceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se rupea în pârâiașe funcție de geografia cartierului și de locurile de vărsare ale fiecărei particule, prin urmare, căderea tocului s-a bucurat de-o asistență numeroasă, pestriță și gălăgioasă, iar eu n-am avut inspirația să mă descalț și să umblu-n ciorapi (unii gri, renunțasem definitiv la șosetele flaușate portocalii), am cercetat talpa pantofului stâng din care ieșeau patru cuie zdravene (piroane, ce mai) și am mers șontâcăind mai departe, cu tocul în mână, la vedere, cu o senzație ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Troc locuia la scara A, la etajul unu, și învăța la I. Tot în C37, tot pe scara A, dar la trei, locuia Cubanezu. Băiatul ăsta (și el tot la I, tot cu tată ofițer, dar comandant de unitate, locotenent-colonel) umbla în trening de opzeșpatru și-n cizme de cauciuc de douășunu, se ștergea la nas cu mâneca sau cu dosul palmei, dădea craci cui vroia dacă avea o minge, se ocupa cu capra, leapșa, lapte-gros, frunza, capace, bambilici, cartonașe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de bucurie, eu de deznădejde), ar fi frumos să spun că unul dintre noi scoate din buzunar o napolitană și-o împărțim, aș minți, am plecat din curtea școlii ținându-ne de gât, vorbind despre o tipă de la J care umbla cu un negru. Apoi, tabăra de la Breaza a avut cam tot ce-ar fi putut avea o tabără din vacanța de primăvară: ciripit de păsărele, fustițele fetelor, macaroane, marmeladă și mâncărică de cartofi, colțul crud al ierbii, meditații la matematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
piele întoarsă. Băteam bulevardul Republicii în sus și-n jos și mie mi se părea de fiecare dată că bucata aia de-o sută de metri, dintre Gambrinus și Casa Armatei, aduna toate cinematografele din lume și toți oamenii fericiți. Umblam mult, ca două furnici năuce, prin ditamai furnicarul, până mă stârneau un afiș, un titlu, un nume de actor. Atunci tata mă lăsa să-l aștept într-un loc mai ferit, se pierdea în mulțime, cred că sufla flăcări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ci ca s-o invite la un concurs de atletism. S-au dus, pentru că ea era miloasă și avea remușcări (cu toată naturalețea semeață de pe chip), iar băiatul ăla (care fuma întruna și nu prea ridica ochii din asfalt) mai umbla și șchiop de câteva zile, după ce-i cursese acid sulfuric pe piciorul stâng. Pe stadion, la startul unei probe de semifond, ea s-a speriat și a țipat tare, tare de tot, fiindcă n-a priceput cine și de ce trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
timp tovarășa Irina, cum auzise că o strigau în secția de tapițerie, la Autobuzul. Și chiar dacă mama-mare era bună și caldă ca o franzelă (atât de bună și de caldă, încât motanul Pișta o conducea la fabrică, cam trei kilometri, umblând pe muchia gardurilor), tata tot fugea de-acasă, în primul rând la Brașov, la mama lui adevărată. Femeia aia miorlăită îi dădea însă o farfurie de supă, îl pieptăna cu cărare într-o parte și-l trimitea la gară, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
căscată. În Deltă, de exemplu, în campingul de la Murighiol, a stat o seară întreagă la terasă (cu un amic, Sandu, un subinginer care-i spunea șefu’ și care avea un Fiat 800 și o nevastă Sanda), m-a pus să umblu pe sub felinare și să prind rădaște (ca să dăm a doua zi la somn) și, la un moment dat, târziu, m-a trimis în cameră după un pachet de țigări. Mi-a zis să intru repede și să nu las ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de-aproape jumătate de secol, de când el și fratele lui, unul de cincisprezece ani, celălalt de paisprezece, se jucaseră cu un briceag în aceeași încăpere strâmtă, poate după ce mâncaseră o altă ciorbă de fasole. Ei bine, eu cu acel puști umblam pe munți, cu micul licean care tocmai își încrustase numele pe masa unei cabane și care, întâmplător, își înlocuise fratele (ca partener alpin) cu primul lui nepot. Serile erau altfel. Stingeam veioza, ușa de la balcon rămânea întredeschisă (oricât de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
oricât, din senin. Îmi curgea în autobuz, pe stradă, când citeam sau dormeam, odată mi-a curs în cada de baie, când moțăiam, așa că, atunci când am deschis ochii și am văzut apa roșie, am țipat ca din gură de șarpe. Umblam cu tampoane în nara stângă cu săptămânile, purtam în buzunar un medicament dederist, un fel de burete care se topea și uneori oprea hemoragia, totdeauna erau puse la înmuiat cămăși, pulovere și tricouri, cu pete mari, negricioase, pe piept. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iar nouă, fiindcă vroia să scape de ele, dar se rușina să le arunce, ne-a adus o grămadă de pachete, pline cu obiecte personale ale vechiului Mircea. Ei bine, în timp ce noul Mircea, căruia îi ieșiseră trei dințișori de lapte, umbla de-a bușilea sus, în apartamentul 40, eu mi-am petrecut unsprezece zile jos, în boxa care era și nu mai era a familiei Florian, fiindcă mama, după divorț, își reluase numele de fată. Am desfăcut singur pachet cu pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să-și găsească un adăpost. CÎnd ajunse pe malul sudic al Tamisei, Își aminti de sfatul lui Hilfe și intră În metrou. Se lungi pe una din cușetele puse la dispoziția publicului și avu un vis ciudat. Se făcea că umblă pe un drum lung, nu departe de Trupington, printr-un colb alb și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la gară. Se vedea umblînd de colo pînă colo pe peron, În așteptarea trenului. Aerul mirosea a iarbă și a fum. În tren, controlorul Îi ceruse biletul, dar el n-avea nici bilet, nici bani. Știa cum Îl cheamă, sau Își Închipuia că știe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu fîn. 3 Nu s-ar fi zis că domnul Prentice era În stare de un efort susținut: nu era făcut pentru vînătoare. Din casă pînă la desiș și din desiș pînă la locul de tragere, cam atît putea să umble Într-o singură zi. Și totuși, În următoarele cîteva ore se dovedi capabil de eforturi mult mai mari, de o expediție cinegetică indiscutabil dificilă... Îndată după ce-și lansă În aer enigmatica replică, părăsi Încăperea cu niște pași de uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]