4,112 matches
-
primăvara erau mâlite de viituri. De fiecare dată însă erau din nou puse pe măsele și, în sporul vorbelor cu tâlc, moara uruia iar. Când prăbușiri de trăsnet tunau adânc și fulgerele spintecau cerul cu zarea luminată, porneau ploi ce umflau gârla. Apa firavă creștea prăpăstios, prăvălind creste tulburi și năboind din matcă. De sus se prăbușea potopul. Pe mal arborii erau luați în vârteje. Bulboana îi răsucea, rotindu-i cu rădăcinile către cer. Puhoiul năzuia la opust, așezătura se clătina
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
care mănâncă furaje combinate din făină de porumb, grâu și floarea soarelui, dar și lucernă crudă. Cresc mari la zece-douăzeci de kg, au gușă cu mărgele, iar când se sperie încep să strige: glu-glu-glu, gușa se albăstrește de la mărgele, se umflă în pene, dar nu fac rău. - Câinele consumă carne? - Da, de ce întrebi?Tu nu vezi, cum se plimbă curcanii în jurul câinelui? Și mănâncă din castronul lui, iar câinele îi tolerează. - Îți explic eu despre ce este vorba. Mai de mult
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și saramură. E cam mică, dar mie și lui Ilie ne ajungea. Deh, nu știam că o să cădeți și voi pe capul meu, se descărcă ciudoasă femeia, apoi continuă: Dar acum, ce să facem, mâncăm mai multă mămăligă și ne umflăm burta! Poarta scârțâi ușor și în prag se auziră pași care scuturau de noroi cizmele din cauciuc. În bucătărie intră un bărbat între două vârste, uscățiv și cu tenul închis la culoare, datorită soarelui și vântului de pe câmp. Privi la
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
triunghiular de mușchi i se Încordează În mandibulă, apoi dispare. ― Uitați-vă la ea, sir. ― Nu trebuie să ne lăsăm purtați de sentimente acum, Phillips. Sunt lucruri mult mai importante În joc. ― Uitați-vă la ea, sir. Maiorul Maxwell Își umflă nările, privindu-l pe căpitanul Phillips. Apoi, bătându-se scurt cu palma peste coapse, se duce spre marginea navei. Proiectorul trece peste apă, creîndu-și cu lumina propriul câmp vizual. Apa arată ciudat sub raza lui - o ciorbă incoloră presărată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apare și dispare. Tăvi cu mâncare vin În zbor până pe noptieră, apoi dispar cu un salt și iar se Întorc. Dar, pe toată durata dansului nebunesc de obiecte neînsuflețite, continuitatea corpului mișcător al Desdemonei rămâne În centru. Sânii i se umflă. Sfârcurile i se Închid la culoare. La paisprezece săptămâni fața Începe să i se buhăiască, așa că o recunosc pentru prima oară pe yia yia din copilăria mea. La douăzeci de săptămâni o linie misterioasă Începe să i se contureze În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
La paisprezece săptămâni fața Începe să i se buhăiască, așa că o recunosc pentru prima oară pe yia yia din copilăria mea. La douăzeci de săptămâni o linie misterioasă Începe să i se contureze În jos, sub buric. Burta i se umflă ca un balon. La treizeci de săptămâni pielea i se subțiază, iar părul i se Îngroașă. Culoarea tenului, mai Întâi palid de la grețuri, Își revine Încetul cu Încetul până când, iat-o, radiază. Cu cât crește mai mult, cu atât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se subțiază, iar părul i se Îngroașă. Culoarea tenului, mai Întâi palid de la grețuri, Își revine Încetul cu Încetul până când, iat-o, radiază. Cu cât crește mai mult, cu atât e mai imobilă. Încetează să doarmă pe burtă. Nemișcată, se umflă Înspre cameră. Efectul de stroboscop al ferestrei continuă. La treizeci și șase de săptămâni se Învelește În cearșafuri ca un vierme de mătase. Cearșafurile se ridică și coboară, dezvăluindu-i chipul extenuat, euforic, resemnat, nerăbdător. I se deschid ochii. Strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
surprindere reflexul Moro. Verifică la spate dacă n-am vreo coadă sacrală. Apoi, așezându-mă din nou pe spate, Îmi apucă ambele picioare curbate și le depărtă. Ce văzu? Midia curată, de apă sărată, a organelor genitale feminine. Zona inflamată, umflată de hormoni. Amprenta aceea de babuin pe care o au toți bebelușii. Doctorul Philobosian ar fi trebuit să despartă faldurile ca să vadă mai bine, dar n-a făcut-o. Pentru că, exact În acea clipă, sora Rosalee (căreia, de asemenea, momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În cele din urmă se prăbuși pe pieptul lui. În tăcerea care urmă, Desdemona simți totuși cum crește În ea un sentiment ciudat. Se Întindea În spațiul dintre panică și tristețe. Era ca un gaz care o făcea să se umfle. Curând ochii i se deschiseră brusc, căci recunoscu sentimentul: era fericire. Lacrimile Îi curgeau pe obraji, deja Îl ocăra pe Dumnezeu pentru că Îi luase soțul, dar de cealaltă parte a acestor emoții firești era o ușurare cu totul ieșită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
petrecere, apare tortul meu, cu cele șapte lumânări. Pe tăcute, buzele mamei mele Îmi șoptesc să-mi pun o dorință. Ce mi-am dorit oare la șapte ani? Nu-mi mai aduc aminte. În film mă aplec În față și, umflându-mi obrajii ca Eol, suflu În lumânări și le sting. Într-o clipă, acestea se reaprind. Le sting din nou. Se Întâmplă același lucru. Și apoi apare Capitolul Unsprezece râzând, amuzat În sfârșit și el. Și așa s-au sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ani. Dar 1967 a fost anul Fleetwoodului din era spațială. Când am atins viteza necesară, Milton a spus: ― Bun. Stați să vedeți asta. Și a comutat un buton de sub bord. S-a auzit un sâsâit, ca de balon care se umflă. Încet, ca și cum am fi fost ridicați de un covor fermecat, ne-am Înălțat toți patru până În partea de sus a interiorului mașinii. ― Asta-i ceea ce se cheamă „Air-Ride“. E o invenție nou-nouță. Ce lin e, nu-i așa? ― E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu crenvurști al tatălui meu Începu să-i asigure confortul material. În afară de asigurarea unui vad bun, mai exista o cheie a succesului tatălui meu. O șmecherie sau, În limbajul de azi, o chestie de „firmă“. Frankfurterii de la Ball Park se umflau când fierbeau, dar Hercules Hot Dogs făceau ceva și mai și. Ieșeau din pachet arătând ca niște ca niște crenvurști normali, rozalii ca un uger, dar când se Încingeau se petrecea o transformare uimitoare. Sfârâind pe grătar, crenvurștii se bombau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
auzeai pe Capitolul Unsprezece: ― Pe ăsta l-am denumit Harry Reems. Apoi ceilalți băieți strigau: ― Nu se poate, Stephanides! Și, dacă tot veni vorba, eram eu singura șocată de reclamele acelea vechi de la Ball Park, cu imaginile cu frankfurteri roșii umflându-se și lungindu-se? Unde erau cenzorii? A observat cineva expresia de pe chipurile mamelor când erau difuzate acele reclame sau felul În care, imediat după aceea, discutau adesea despre ce fel de „chifle“ preferă? Eu am observat În mod sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu o viteză pe care nu o percepem. În timp ce domnișoara Grotowski mâzgălește ecuații pe tablă, colegii mei de clasă Încep să se schimbe. Coapsele lui Jane Blunt, de exemplu, par să se alungească puțin În fiecare săptămână. Bluza i se umflă În față. Apoi, Într-o zi Beverly Maas, care stă lângă mine, ridică brațul și văd ceva Întunecat pe sub mânecă: un petic de păr maroniu deschis. Când a apărut? Ieri? Alaltăieri? Pe parcursul anului și ecuațiile devin din ce În ce mai lungi, mai complicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tăcere atât de profundă Încât, ca piciorul stâng al secretarei președintelui, ștergea porțiuni din documentele oficiale. Un anotimp umed, evaziv, când Milton, care nu voia să admită că atacul Capitolului Unsprezece Îl Îndurerase profund, Începuse În mod vizibil să se umfle de mânie, În așa fel Încât exploda din aproape orice: un semafor la care culoarea roșie ținea prea mult sau cremă de fructe la desert În loc de Înghețată. (Tăcerea lui era una sonoră, dar tot o tăcere, la urma urmei.) O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și colo avea pete mici și albe, de la crema anti-pistrui. Acolo unde frecam, pielea i se Înroșea. Eram conștientă de sângele de dedesubt, care curgea pe rutele sale. Subsuorile Îi erau aspre ca limba unei pisici. Sub ele i se umflau marginile sânilor, turtiți de saltea. ― Bine, am spus după mult timp. E rândul meu. Dar noaptea aceea a fost ca toate celelalte. Adormise. Cu Obiectul nu era niciodată rândul meu. Îmi revin În minte zilele Împrăștiate ale acelei veri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Zoë băutoarea de vin, Încât Îmi făcusem un obicei să o privesc atent pe parcursul liturghiei. În majoritatea duminicilor, când mama o bătea pe umăr În semn de salut, mătușa Zo răspundea doar cu un zâmbet firav. Nasul mare Îi părea umflat de necaz. Apoi se Întorcea, Își făcea cruce și se așeza la locul ei unde rămânea Înțepenită până la sfârșit. Deci: biserica Adormirii Maicii Domnului În acea dimineață de iulie. Tămâia ridicându-se cu un miros sfâșietor, ca speranțele deșarte. Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intrat În corpul lui Rex Reese. Preț de un minut, am simțit cum Obiectul răspunde la atingerile mele, am simțit vigilența Înfiorată, dornică, din pielea și mușchii ei. Și acum simțeam altceva, În Rex sau În mine, ceva lungindu-se, umflându-se. Am simțit asta doar o secundă și apoi ceva m-a tras Înapoi... Jerome ținea mâna pe pielea stomacului meu. Câtă vreme eu fusesem plecată, locuind În corpul lui Rex, Jerome profitase de ocazie și-mi desfăcuse bretelele. Desfăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
piele dintre care ieșea. Și apoi mai era și părul. În stare neutră, brândușa nici nu se observa. Când mă uitam În jos, eu una nu vedeam decât insigna Întunecată și triunghiulară a pubertății. Când atingeam brândușa, se lungea, se umfla, până când, ca și cum ar fi explodat, ieșea din săculețul ei. Scotea capul. Nu prea mult Însă. Nu mai mult de doi centimetri și jumătate de la linia arborelui. Ce Însemna asta? Știam din proprie experiență, că Obiectul avea și ea o brândușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
explodat, ieșea din săculețul ei. Scotea capul. Nu prea mult Însă. Nu mai mult de doi centimetri și jumătate de la linia arborelui. Ce Însemna asta? Știam din proprie experiență, că Obiectul avea și ea o brândușă. Și a ei se umfla când era atinsă. A mea era Însă mai mare, mai expansivă În sentimente. Brândușa mea avea inima la vedere. Caracteristica esențială era aceasta: brândușa nu avea o gaură În vârf. În mod sigur, nu așa ceva aveau băieții. Pune-te În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
naște. În dimineața de joia următoare era cald. Era una din acele zile umede când atmosfera e confuză. Stând pe verandă, simțeai: aerul Își dorea să fie apă. Obiectul era moleșită de orice fel de căldură. Susținea că i se umflă gleznele. Toată dimineața fusese o companie sâcâitoare, mofturoasă, ursuză. În timp ce mă Îmbrăcam, ieșise din baie ca să mă acuze din prag: ― Ce-ai făcut cu șamponul? ― N-am făcut nimic cu el. ― L-am lăsat pe pervaz. Numai tu Îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de elemente diverse sau contradictorii. Vezi sinonime la MONSTRU. Aici m-am oprit. Și am ridicat privirea, ca să văd dacă mă privea cineva. Vasta sală de lectură vuia de energie tăcută: oameni care gândeau, oameni care scriau. Tavanul pictat se umfla deasupra noastră ca o velă, iar jos, dedesubt, lămpile verzi de pe birouri străluceau, luminând chipurile aplecate deasupra cărților. Și eu stăteam ghemuită peste a mea, cu părul căzut pe pagini, acoperind propria mea definiție. Haina mea verde deschis era descheiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ceea ce se cheamă „băiatul mamii”. Avea un corp de copil Îndesat, deși era masiv, de aproape nouăzeci de kile. Îmi amintea de Big Boy, mascota lanțului de restaurante al companiei Elias Brothers, doar că era mai În vârstă, asprit și umflat de viciile adulte. Conversația noastră Începu În modul obișnuit: Presto Întrebând despre mine și eu răspunzând cu minciunile standard. ― Unde te duci În California? ― La colegiu. ― La ce școală? ― La Stanford. ― Sunt impresionat. Am un cumnat care-a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În gaura din care-ai ieșit, monstrule. Și m-au lăsat acolo. Era Încă Întuneric când am găsit fântâna publică de lângă acvariu și m-am spălat În ea. Nu păream să sângerez pe nicăieri. Ochiul drept Îmi era așa de umflat, că nu-l puteam deschide. Dacă respiram adânc, mă durea Într-o parte. Aveam cu mine valiza Samsonite a tatălui meu. Și șaptezeci și cinci de cenți. Atâta tot. Îmi doream mai mult ca niciodată să sun acasă. În schimb, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Velail, fața ascuțită a lui Soliteraj, ochii pătrunzători ai lui Helur. Descifra la capătul coridorului pe Sergheiov, iar în spatele său, ochii reci ai lui Mihail. De pe celelalte holuri veneau Gavriil, Maghir și Cozmin, care avea un păr zburlit și ochi umflați de somn. Erau îmbrăcați cu toții în mantiile gri ale Leverifului și purtau în spate sau în mâini o armă cu care fiecare se împăca cel mai bine. Suntem toți? întrebă Gavriil ajungând lângă ceilalți. Da. Suntem nouă. A mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]