2,033 matches
-
dispăruse, dizolvat de celulele lui flămînde de drog. Vintre și celule, galvanizate Într-o activitate scîrboasă, de insectă, păreau pe punctul de a-și croi drum În afară. Fața-i era Încețoșată și de nerecunoscut: zbîrcită și, În același timp, umflată. Gains i-a dat lui Doolie două capsule și a luat sacoul. - O să-ți mai dau două diseară, a zis. Aici, la nouă. Izzy, care stătuse tăcut alături, se uitase la Doolie cu dezgust. - Doamne sfinte!, a zis el. Sandale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Sombrero fiindcă-și scoate mălaiu’ trăgînd pălăriile din cap la oameni și fugind. Se duce lîngă un tramvai gata să plece din stație. Se-ntinde și ia o pălărie și zvîrr! a tăiat-o. Să-l vezi acu’. Are picioarele umflate, pline de răni și murdare! Doamne Sfinte! Oamenii-l ocolesc uite-așa. Ike stătea cu seringa Într-o mînă și cu acul În cealaltă. - Cum e cu injecția aia? am zis. - E OK. CÎt vrei? Cam cinci centogramos? Cinci e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Mița. Pentru cine iei tu atâta pâine? - Iau și io! Se ține după ea: - Vine fata de la București? încearcă s-o ajute. - Nu! - Atunci, vine băiatu’... N-a fost mulțumită de răspuns și, oricum, nu putea să rămână cu buza umflată. Se foia nemulțumită. - Da’ de ce iei atâta pâine? - Uite, am pe unu’ și vine la noapte la mine și trebuie să mănânce și el ceva! Să facă față! De acord? Bineînțeles că zvonul a răscolit toată strada. Se știa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
primului zbor peste cei treizeci de kilometri ai Canalului Mânecii), la 20 de metri deasupra pis tei de alergări de la Hipodrom, după o Încercare nereușită, cu o săp tămână Înainte, când venise mulțime de lume din toată țara, Întoarsă cu buzele umflate: „Blériot nu zboară, tra gere pe sfoa ră!“; cum și zborul de mare perfor manță al lui Vlaicu de la Cotroceni la Chitila, unde s-a ame najat primul aerodrom. Primele audiții radiofonice, [la] care, Într-o adunare a „Uni unii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că, într-o țară care construia socialismul, convingerile erau foarte importante și că felul în care i se adresa Radu îl socotea ca pe o amenințare. „Sunt curios - a zis profesorul -, ce-o să faci dacă o să-ți dau nota nouă.“ Umflatul nu era numai infirm sufletește, oportunist și dobitoc, ci și cinic. Cu vocea lui de om care, după opt ani de Canal și de Aiud, nu mai avea nici un motiv să se enerveze și să se precipite, Radu a răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o făceau într-o singură zi pompierii colonelului Iordache, vopseaua o furniza la preț promoțional firma angrosistului Postolache, baloanele de spânzurat în copaci și de dat la copii le primeau gratis de la investitorul grec Ițic Antonachis, ba chiar și gata umflate, fiindcă fabrica de baloane tocmai inaugurată în halele fostului combinat siderurgic obținea aerul la un preț extrem de convenabil de la una dintre firmele primarului, iar muzica nu era o problemă. Când primarul, care de astă dată nu mai putea să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
acoperișuri ermetice, mici, făcute din frunze de palmier, sub care se adăposteau noaptea de țînțarii care atacă În grupuri compacte. Femeile Își abandonaseră costumul tradițional, În favoarea unor haine obișnuite, astfel că nu le-am putut admira țîțele. Copiii au burțile umflate și sînt foarte costelivi, dar oamenii mai În vîrstă nu dau semne ale vreunei deficiențe de vitamine, spre deosebire de rata acesteia printre alte populații, mai dezvoltate, care trăiesc tot În junglă. Hrana lor de bază constă În yucca, banane și nuci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am spus: „ - A mai rămas o cruce” „ - Unde?” „ - Pe ușă”. Atunci a zgâriat urât de tot vopseaua de pe ușa metalică. Altă dată la un atare control i s-a părut subofițerului că salteaua pe care dormeam e deranjată și mai umflată. Securistul m-a întrebat: „ - Banditule, ce-ai ascuns acolo? „ - Un tun”- i-am răspuns. La proces unul din martori m-a acuzat că l-am îndemnat să fure trenul de pe șină. Judecătorul mă întrebă: „ - E adevărat?” Am răspuns: „- Nu! N-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
seara - transport cu autobuze la locul cazării - aproximativ jumate drum între oraș și Mamaia. „școala medie tehnică de științe comerciale“ - neterminată în exterior. În interior - săli vaste, denumite „dormitoare“, în care ne-am „ales“ câte un pat. Saltele de paie, umflate, care trebuie călcate aprig în picioare ca să ia forme mai habitabile - totuși cu mari depresiuni și cocoașe - ca niște spinări de dromader. Alegere între paturi situate între ferestre (m-am oprit la această soluție) sau altele, pe latura de fund
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
De altfel, am avut vești triste despre tine și de la Ion, care a venit pentru două zile să ne cerceteze în „sihăstria“ noastră, ne-a aplicat corecția cuvenită în calitatea sa de Mare Inchizitor și ne-a lăsat cu buza umflată. Am venit deci la București cu forțe noi și inimile pline de avânt tineresc. Sperăm că vei veni și tu la fel. Vacanța noastră a fost plăcută, reîntoarcerea de asemenea. Am în suflet presimțirea unui an bun. Pentru că cel care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mult își plâng de milă când vorbesc despre ei. În cele mai multe dintre discuțiile lor manifestându-se aceeași veșnică împerechere de aroganță și autocompătimire, aceeași comedie narcisistă a gesticulației, a zvârcolirii întregului corp. Se agitau de colo-colo scoțând pe gură ego-ul umflat. Teatralismul lor era mlădios, orășenii ascundeau sub piele altfel de articulații decât țăranii, iar limba ce-o plimbau în gură era întruchiparea fidelă a întregii persoane. Sosind la oraș, unde mai întâi n-am vorbit deloc, iar apoi doar o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și într-o clipă au fost lângă mine. S-au speriat grozav. Eram inert, leșinat și cu sacul de tizic deasupra mea. Fața îmi era plină de țărâna îmbibată cu pleavă și cu alte resturi vegetale; buzele-mi erau plesnite, umflate și sângerau, iar dinții din față se clătinau și mă dureau îngrozitor. Sângele care-mi cursese din belșug se amestecase cu țărâna care-mi intrase în gură în momentul în care sărutasem involuntar și brutal pământul dușmănos, împiedicându-mă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
masă, pe linoleum, rezemați cu spatele de teracotă, unul peste altul, în cele mai pitorești și incredibile poziții de înfocați consumatori de agheasmă. Dormeau liniștiți și nepăsători față de grija zilei de mâine. N-aveau probleme. Cu gâturile groase, cu venele umflate, strangulate de cravatele cu puchinele roșii, cu fălcile și obrajii durdulii, cu pleoapele închise și înecate în straturile de grăsime, așa cum arătau acolo jos, trântiți și tolăniți unii peste alții, aduceau foarte mult cu ființele cărora Iisus le-a permis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu toate semințele erau selectate în acest scop. Am observat că erau folosite de regulă două forme din soiuri diferite: cele mai scurte și bombate, mai boboșcate, asemănătoare corpului de gărgăriță, precum și cele lungi, cu vârful mai ascuțit, foarte puțin umflate, aducând mai mult la formă cu insecta căreia în popor i se zice "vaca domnului". Față de toate celelalte surate, acestea două pe care vi le-am amintit aveau un miez mai mare și lucru de loc neglijabil! se spărgeau mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
luat piuitul. A rămas strivit sub metalul rece mânjit de sângele împrăștiat peste tot. Apa continua să curgă în galerii, iar șobolanii înnebuniți se buluceau spre exterior în căutarea prețiosului oxigen. Aici, cu ochii bălăciți de apă și cu burțile umflate, alergau dezorientați de colo-colo în căutarea unei înșelătoare scăpări. N-aveau nicio șansă. Erau mari, aproape cât o pisică, de parcă ar fi fost clonați undeva, pe o altă planetă, puternici, cu ochii mici și răi ce scânteiau și te sfredeleau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
acela care trebuia să țină un secret. În curtea Uniunii Scriitorilor Sovietici mi se năzări nu de un suicid, ci de o tumoare a limbii, urmare a unui sarcom; mi-am scos limba și am pipăit-o - nu, nu era umflată, dar nici eu nu mai eram senin și bine dispus. Pe drumul de întoarcere la hotel, într-o tăcere care nu mă alarma, i-am spus pe mutește ungurului: „Nenorocitule, n-am intrat în Praga, dar nici în partid - pentru
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
stabileam pariuri existențiale: „Dacă nu se întoarce cu fața spre mine, îmi va fi tot mai rău și voi muri aici”. Așa a fost. La prânz - controlându-mi mereu limba, jucând-o între măsele și cerul gurii, nu, nu era umflată, nu era un cancer - n-am putut mânca nimic, indispunându-mi tovarășii, aducându-mi aminte că tata, când nu voiam să mă ating de furculiță și cuțit, îmi cerea să mă ridic de la masă. Criticul îmi diagnostică sobru că sufăr
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu țoale fine. L-am salutat, i-am zâmbit, i-am întins pachețelul cu țigări și cafea, i-am spus cum mă cheamă și apoi, cât am putut de suav: — Am o hemoragie. Ginecologul s-a ridicat brusc, cu tâmplele umflate și mi-a răspuns, cu toată enervarea ținută-n frâu: — Mâine la ora 7.30 te aștept la spital, cu pijama, papuci și periuță. — Dar nu am nevoie de internare. Și, pentru că omul se îndrepta să-mi deschidă ușa, am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aserviți politic, dar și îndoiți moral și compromiși profesional, la care cetățeanul obișnuit bate în zadar la zeița oarbă și cu balanța în cumpănă pentru a-și găsi dreptatea pierdută de mult. Cetățeanul român plătește pentru un aparat de stat umflat, pentru salarii și luxul parlamentarilor care sfidează restul societății, pentru corupții și îmbogățiții locali. Că instituțiile administrative locale, autoritățile publice de tot felul au fost supradimensionate cu tot felul de „nepoți și nepoate", de cunoștințe și persoane cărora le trebuie
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de brustur, că găinile se și repezeau să ciugulească înfometate ce făcuse. În ceea ce-l privește pe Colț Alb, cîinele pe care chiar el îl botezase așa, dacă acesta nu se grăbea să-și mănînce imediat bucățelele, rămînea cu buza umflată, căci găinile terminau totul foarte repede... Nu, că schija asta era prea de tot ; nu se aștepta să-i facă lui una ca asta. Acum nu mai avea chef de nimic și, ca dovadă, rupse fără să stea pe gînduri
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sui pe ea, chestia mea se transforma instantaneu într-o puțulică plăpîndă și neajutorată. Iar mă dădeam jos de pe tipă și treceam la faza săru tărilor, iar credeam că lucrurile se mai îndreaptă, iar rămîneam în cîteva secunde cu buza umflată și puța bleagă. Dar ce zic eu de buză umflată ? - de-atî tea molfoleli cred că aveam buzele de-a dreptul tume fiate, deja nu mi le mai simțeam. Pe scurt, am făcut-o de oaie și de data aceea. Tipa
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
puțulică plăpîndă și neajutorată. Iar mă dădeam jos de pe tipă și treceam la faza săru tărilor, iar credeam că lucrurile se mai îndreaptă, iar rămîneam în cîteva secunde cu buza umflată și puța bleagă. Dar ce zic eu de buză umflată ? - de-atî tea molfoleli cred că aveam buzele de-a dreptul tume fiate, deja nu mi le mai simțeam. Pe scurt, am făcut-o de oaie și de data aceea. Tipa mă săruta din ce în ce mai cu foc și nu înțelegea ce se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și de aici amăreala de a doua zi, sentimentul zădărniciei pe care refuzăm săl recunoaștem, dând vina pe mah mureală, sau starea de blegeală de după. La așa de mari așteptări, nu ai cum să nu rămâi la sfârșit cu buza umflată. Cei care nu șiau cumpărat bilete de Revelion la restaurante sau la munte, nu au coborât în stradă sau nu au căzut răpuși de băutură încă de la nouăzece seara au fost mai câștigați. Adică, în principal, pensionarii și copiii lăsați
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mamă își iubește fiul și dincolo de moarte. Privirea ei fixă reflecta imaginea lui în profunzime, dorea ca Alin să fi fost acolo lângă ea, să poată ști exact ce gândește și ce face. Buzele ei trandafirii erau uscate și ușor umflate. Ar fi vrut să-și sărute copilul așa cum o mai făcuse de atâtea ori în anii precedenți. Se simțea destul de pedepsită că nu era lângă el. Își amintea de vremea când era încă o mânuță de om, un bebel adorabil
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Leon? Nu ai nevoie de un medic? - Nu, n-au ce-mi face medicii. Îl am din adolescență așa și n-a reușit nimeni până-n prezent să mă vindece. Nu exită tratament. - Te doare tare? - Uneori, foarte tare. Îl simt umflat și-mi creează disconfort psihic, mai ales când trebuie să-l primenesc zi de zi, iar dacă nu-i am grija îmi crapă piciorul de durere. - Acum înțeleg mult mai multe, zise Carlina întorcând privirea vinovată cu care-i răscolise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]