3,608 matches
-
îi mărturisește Dogelui că ea nu este fiica naturală a Contelui Grimaldi și îi vorbește despre dragostea ei pentru Gabriele, devansând intenția Dogelui. Relatând despre trecutul ei singuratic, ea îi arăta Dogelui medalionul cu portretul mamei sale (Orfanella îl tetto umile). Dogele o întreabă dacă ea își mai aduce aminte de ceva din copilărie. Amelia îi povestește de femeia care avea grijă de ea și de faptul că era adesea vizitată de un marinar. La întrebarea Dogelui dacă femeia care o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a mării îi readuc în memorie amintirea unei bătrânici care trăia într-o mică colibă la malul mării și care a crescut-o. Ea promite să nu lase că bunăstarea care o înconjoară să o facă să uite trecutul ei umil. Nell'ora soave - finalul Actului I, Scena 2. Rezumat : Amelia povestește cum a fost capturată și îmbarcata pe o corabie. Când și-a revenit din leșin, s-a trezit într-o casă. Amelia l-a amenințat pe răpitor că va
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
dragostea sa pentru Radames ceea ce atrage furia fiicei Faraonului. Aceasta îi spune Aidei că și ea - fiica Faraonului îl iubește pe Radames. Confruntarea dintre cele două femei o determina pe Aida că, după un scurt moment de sfidare, să implore umila indurare pentru soarta ei vitregă. Amneris însă îi cere să asiste în calitate de sclava la festivități pentru a suporta până la capăt umilință înfrângerii. De afară se aude Șu! Del Nilo al sacro lido însoțind întoarcerea armatei egiptene. Tabloul 2. Lângă zidurile
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
peste treizeci de locuitori, deși zăcămintele de aur din regiune au atras pe vremuri mii de oameni ce au sperat să se îmbogățească rapid. (Unii chiar au reușit, așa cum se tot dă exemplul miliardarului Rabin Dranath Robinson, venit inițial în calitate de umil misionar franciscan și plecat drept unul dintre cei mai bogați bărbați ai planetei, fondatorul imperiului Robinson & Robinson. Rabin? Rabin Dranath Robinson pretinde că nu e evreu, dar Rabin?! "Nici Rabindranath Tagore n-a fost evreu!" "Dar, totuși, Rabin??") Curiozitatea locului
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, lăudând marea înțelepciune a lui Borak cel Bătrân, a oprit avocatul apărării, cerându-i să treacă la obiect. Iar maestrul Ludovic L., pe care nu-l cheamă Ludovic L. a spus pe un ton umil că el nu îndrăznește să se situeze mai la obiect decât Pindar, Francis Bacon și Borak cel Bătrân. În ultimul său cuvânt, suspectul a spus și el că nu îndrăznește să fie mai convingător decât Pindar, Francis Bacon și Borak
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
sau instabilități cel puțin episodice. Fiecare dintre noi a putut cunoaște persoane a căror frenezie spirituală contrasta cu Înfățișarea sau poziționarea socială. Tumultul interior nu e direct proporțional cu ceea ce e afișat, exteriorizat. Iar cel etichetat - cu ușurință - că este umil are lumea sa, la fel de bogată sau laborioasă ca și a celui bogat, care s-a „ajuns”, „complex”, poziționat generos la un moment dat. Fiecare poartă, la o adică, „adevărul” lui. E posibil oare ca acesta să fie aflat și Înțeles
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
poetice. Balada Don Zaneto și poemul Balul stelelor relevă un umor de calitate, iar Sonet, o sensibilitate elegiacă, modelată de poezia lui Traian Demetrescu. Și în proză se vădesc aceleași dominante. Autorul se oprește frecvent asupra dramelor trăite de cei umili, dar, treptat, alunecă spre literatura de magazin, accentuând melodramaticul și senzaționalul. O oarecare originalitate este atinsă atunci când recurge la propria experiență de viață, precum în nuveletele Fericirea, Prietenul meu, Succesul meu, Revederea. Merite de înainte-mergător, ce-i vor fi recunoscute
ANESTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
al componentelor socio-profesionale, culturale și etnice ale societății românești din epocă, ci extinzându-se, geograficește, de la Europa Occidentală până la Extremul Orient. Sunt reconstituite plauzibil cele mai diferite sfere de viețuire, de la cele mai modeste, ale plugarilor ori târgoveților de condiție umilă, până la cele ale potentaților cărora le aparține decizia în materie de politică internațională. Alături de personaje ficționale, imaginate de autor conform unei tipologii cuprinzătoare, în romanele ciclului se mișcă și personalități istorice cu existență atestată (ca, de pildă, M. Kogălniceanu, I. C
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
e vorba despre distincție. Dar În timp ce snobismul e un demers de agregare, dandysmul presupune segregarea. Nu să faci parte dintr-un clan, ci, dimpotrivă, să te desprinzi de el, să contrazici, și nu să fii conformist. Deci nu a reduce umil o distanță, ci a o spori cu insolență.”1 În fapt, dacă snobismul e masochist (snobul vrea să se integreze cu orice preț, să se lase umilit, ca biet imitator), dandysmul e sadic prin forța sa de șoc, prin voluptatea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a cafenelelor. Pentru ca majoritatea să oscileze Între cei doi poli: Jules Renard, Tristan Bernard, Henri de Régnier, Léon Blum. Cu totul aparte răsare În această atât de pulverizată lume Paul Bourget, autor minor, de serie, la prima vedere doar un umil imitator al personajelor lui Balzac. Din punctul de vedere al istoriei dandysmului Însă, el e un diletant superior; cu alte cuvinte, citându-l pe Jules Lemaître, un bărbat care deține „acea dispoziție a spiritului extrem de inteligentă și, În același timp
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
neînduplecată a Bătrânului din munți care, după ce-i Îmbată, le cere discipolilor săi să-și ia viața, nu era mai despotică și nici mai respectată decât doctrina aceasta a eleganței și a originalității care impune, la rându-i, ambițioșilor și umililor ei discipoli, oameni adesea plini de ardoare, de pasiune, de curaj și energie, cumplita formulă: Perinde ac cadaver!*1 Dacă ar fi să Îi dăm crezare lui Jean d’Ormesson, paragraful de mai sus ar trebui interpretat astfel: „La Baudelaire
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bărbatul convinge, iar femeia trebuie convinsă. De data aceasta, prințesa e bărbatul! Cadetul familiei - o femeie. Și ce femeie! Célimène și Tartuffe combinați! Cu cât Își revarsă asupra lui izbucnirea iubirii sale aproape regale, cu atât el se face mai umil, mai mic. Pare să-i spună acestei femei care coboară pentru el: „Coborâți, mai coborâți!”. Fericit scelerat! Căci acesta e exact contrariul și justificarea devizei sale: „Urcă până unde nu poate ajunge nimeni!”. Faptele acestei comedii romanești - roman pentru ea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unui aforism fundamental: XXXI În viața elegantă nu mai există nici un fel de superioritate: aici totul se tratează Între puteri egale. Cine este o companie aleasă nu se adresează nimănui spunându-i: „Am onoarea etc.”. Pentru că el nu este prea umilul servitor al nimănui. Gustul uzanțelor dictează astăzi noi formule, pe care oamenii de bun gust știu să le adecveze Împrejurărilor. În această privință, celor lipsiți de imaginație le recomandăm să consulte Scrisorile lui Montesquieu. Acest ilustru scriitor a dovedit o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și condamnări; b) posedă anumite Însemne (fizice sau simbolice) prin care pot fi identificați: În tradiția folclorică, cel mai evident semn este deochiul (evil eye), capacitatea de a genera stări neplăcute prin simpla privire. Deși uneori se deghizează În oameni umili, cerșetori chiar, cel mai adesea ținuta lor este una aparte, marcată de Însemne specifice congregației (pelerina, tiara, toiagul, toba, amuletele). Adesea sunt Însoțiți de un animal-emblemă (corbul vrăjitorului divin Odin); c) comunitatea lor poate fi organizată ca o societate secretă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spânzurarea, excomunicarea, consacrarea, comemorarea; f) „sacrilegii”: utilizarea liberă a unor formule, de obicei blasfemii la adresa bisericii, jigniri la adresa categoriilor sociale prestigioase sau ofense la adresa autorității. În planul formelor manifeste, aceste inversiuni funcționează ca „o revanșă de o zi” a celor umili (J. Heers, 1983, p. 177). În planul structurilor profunde, ele „demonstrează caracterul ficțional al sistemelor de clasificare, prezentându-le ca pe niște constructe umane și nu ca o creație a naturii sau a divinității” (T. Castle, 1986, p. 88). În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
accesului la Însemnele civilizației precum focul, tehnicile agrare sau armele) este depășit prin curajul sau istețimea unui personaj - de aici derivă și sintagma „eroi civilizatori”, frecvent aplicată acestor figuri mitice. În alte culturi, eroii civilizatori pot avea un caracter mai „umil”, ei fiind oameni obișnuiți sau, adeseori, animale cu atribute umane - spre exemplu, coiotul din mitologiile nord-americane. Acest gen de eroi au intrat În bibliografia de specialitate sub eticheta de trickster, deoarece se bazează mai puțin pe forță și mai mult
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
înșirare, printr-o interpretare de piese arheologice și printr-o căutare în listele de martiri ori chiar și în biografia, îndoielnică, a unui misionar. Numai punându-l în legătură cu tot mediul, ca și, mai ales, cu o întreagă viață a mulțimilor umile, îi putem găsi adevăratul rost."3 Acolo unde provincia romană a fost dominată de cetăți (orașe), s-a putut desfășura o "propagandă" (răspândire) a noii religii "cu grabnice și statornice urmări" (Iorga). Printre alte posibilități de pătrundere se afla și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
proprii. Această categorie țărănească se mai numea și oamenii de curte, udvornicii, siliți să muncească pentru stăpânul lor și erau sinonimi, ca statut, cu iobagii. Slugile (udvornicii) erau întâlnite la curțile feudale, cele ale bisericii și ale regelui. Cea mai umilă categorie socială medievală erau robii (servi). Izvoarele robiei erau mai multe: prizonierii de război, căsătoria cu un rob, ajungerea în robie în urma unor obligații și datorii neachitate, apoi în urma săvârșirii unor fapte grave sau prin acceptarea ei de "bună voie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se conturează bine „doctorul Ali” și „polițistul” C., iar dintre ocazionalii tovarăși de drum - un ansamblu de operă rus, cu un impresar obez și cu o primadonă trecută, dar cu o voce extraordinară. Câteva portrete de indigeni - rajahi, dar și umili servitori -, transcrierea unei povești de dragoste dau variație jurnalului. Împletirea dintre liric și epic caracterizează schițele și nuvelele publicate după 1923. În personajul Iisus din Fiul Omului, autorul își proiectează propria-i frământare sufletească, veritabilă luptă între credință și tăgadă
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
slujbă, obscurii „impiegați” trăiesc și ei într-un stres continuu și orice ieșire din obișnuit îi alarmează. De altfel, în orășelul searbăd, o întâmplare cât de măruntă poate lua imprevizibile proporții. Arhivari cu nasul veșnic în hârțoage, contabili tipicari, grefieri umili, medici escroci, magistrați flecari, cucoane cu pretenții formează, cu metehnele și apucăturile lor de un ridicol care, uneori, mai că înduioșează, pestrița societate din mediul cenușiu unde au loc asemenea nostime pătăranii „din vremea gramofonului”. Cu exersat simț de observație
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
Traversarea prin sărituri, Tinerii noștri bunici și Viața de cuvinte) care sunt variațiuni pe o temă comună, ficțiunea și confesiunea se confundă. Sobră, expresivă și vag sentimentală, scrierea conservă atmosfera, percepută subiectiv, a unui univers citadin-rural pauper, populat de ființe umile, dar nu lipsit de valori morale. Volumul de critică literară Despre poeți (1971) reunește comentarii scrise între anii 1964 și 1971 și publicate în „Gazeta literară”, „Ramuri”, „Scânteia tineretului”, „România liberă”, „Luceafărul”. Portrete-profil sau cronici referitoare la o carte anume
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
fi pătrunsă de fiorul grav și de solemnitatea rostirii. Tematizând în primul rând Poetul și Poezia, dar fără a-și trâmbița tensiunile, lirica lui este expresia unei dualități: poetul, care se știe când fabulos și înțelept „inorog”, când un ins umil, „făr’de tron / și făr’ de fală”, trece prin lume când „nalt, prea nalt”, când dubitativ-problematic, persecutat de umbra capului „târziu de stat / și prost”. Performanța acestei figurări a Poetului / Poeziei este menținerea simultană în firesc și artificiu, în sinceritate
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
Constantinescu aceasta a fost în primul rând: un cronicar literar, cel mai mare cronicar literar al nostru. Din postul său de pândă, în care a stat neclintit peste douăzeci de ani, îndurând cu eroism truda (și uneori mizeria) unei munci umile de vameș al literaturii, el a cuprins cu ochii un vast teritoriu, înregistrând infiltrația noilor valori printre atâtea cazuri de contrabandă. Cu o regularitate de metronom, criticul a semnalat neobosit nume, opere, generații, tendințe, drastic și pedepsitor uneori, entuziast și
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
trasee de îndoctrinare, prin darul de a da substanță câtorva personaje și prin surprinderea unor tare sociale, a unor - familiare epocii - „tertipuri” de parvenire: căsătoria de conivență, buletinul de București, cumulul de relații social-politice utile etc. Astfel, Spiridon Biserică, un umil muncitor, e preocupat numai de ameliorarea muncii prin inovații și invenții, lucru la care superiorii săi se opun din comoditate, când nu vor să devină coautori. Perseverența lui Spiridon Biserică e văzută de ceilalți ca un fel de „turbare”, dar
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
lui, aici, e inautentic, de strigoi) și țărmul unde „nimic nu cade”, primește călugăria ca pe o încorporare în universul permanențelor și iubirii. Sabina îi va zâmbi, suprafiresc, din icoana Maicii Domnului. Lina, roman prolix, lăsând să precumpănească cronica existențelor umile, cu întâmplări mai direct legate de biografia lui A., are în centru, prin Ion Trestie, crescut pe „mâini vitrege”, ajuns laborant la o fabrică de zahăr, și prin Lina, frumusețea ivită din mocirlă, tot problema sufletului și a „mântuirii care
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]