2,785 matches
-
se va ivi după întunericul iernii, cum s-a întâmplat deja în Orient, când Imperiul Otoman, aflat la apogeu, și-a deschis porțile pentru evrei, liberi de acum să-și practice aici religia, și și-a trimis armatele să-i umilească pe asupritorii lor. Europa era slăbită și de spasmele interne. Creștinătatea era sfâșiată de războaie între diferitele tabere religioase. De asemenea, centralitatea Europei era pusă la încercare de descoperirea unor noi continente, bogate și pline de posibilități. Toate acestea întăreau
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cea mai bună din localitate. Da, dar vecinul Sigfried Popescu-Ialomița, nou venit în oraș, și-a construit o vilă numai din oțel și sticlă. "Viitura asta", cum vorbea Julius Zimberlan despre Sigfried Popescu-Ialomița, pur și simplu nu face decât să umilească fără rușine casa mea bătrânească, unde au locuit și părinții mei, și bunicii și cine știe câte generații înaintea acelora! Ceea ce l-a făcut pe Julius să sufere profund. Julius Zimberlan a fost, este și va fi mereu un vandan mândru de
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
construiți castele de nisip și vaste cazinouri? Oamenii sunt folosiți, cum avertiza Saint-Simon, ca lucruri și asta pentru că nu știu cine sunt, nu-și cunosc natura divină și de aici lipsa de demnitate. Mi-e milă de cel, care, din varii motive, umilește un om, care este lumină din lumină și iubire din iubire, persoană din persoană. Efectul de bumerang îi va aduce mult chin, Doamne ferește! Nu mai judecați persoane, decît dacă sunteți perfecți, rezolvați probleme, că ați creat destule. Politica e concepută
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
că simte o atmosferă asemănătoare celei din anii 1987. Toată clasa politică este compromisă, este la un pas de implozie. Și atunci să nu vă mirați dacă va fi spulberată de o explozie socială cu consecințe greu de întrevăzut. Nu umiliți întregi categorii profesionale: bancheri, profesori, medici, juriști, funcționari publici și alții, ridicîndu-vă în slavă politrucii. Ați afirmat că știți despre acte de corupție în care foștii președinți "nu se băgau". De ce nu-i deconspirați dvs., dacă-i știți pe vinovați
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mulțime de atitudini socialmente recomandate având drept scop ținerea la distanță a sentimentelor distructive: să dai pomeni, să nu-ți etalezi averea, să nu te fălești cu ce ai sau chiar, ca în China antică, să-și depreciezi situația inclusiv umilindu-te. Nimeni nu trebuie să-și exprime zgomotos bucuria cu ocazia vreunui eveniment fericit, să se înfumureze pentru vreun bun sau un avantaj oarecare, să arate în vreun fel că situația sa e mai bună decât a altora. În comunitățile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o cere. Supravegherea este odioasă tocmai din pricina acestei perturbări proprii modului în care funcționează: un om își vede intimitatea agresată fără să poată replica, fără să poată avea satisfacția unei reciprocități. E nevoie de doi pentru a iubi, pentru a umili, pentru a pedepsi, dar, de fiecare dată, cei doi au, ca prezență, același statut, indiferent de natura relației lor. Stau față în față, obraz lîngă obraz, trup lîngă trup... la bine și la rău. Orice îndrăgostit e fericit să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ne spune un Părinte al Bisericii din secolul al IV-lea, pînă și gloata oamenilor din piață Își uita de treburile de fiecare zi ca să se certe În legătură cu hyposfaseis și prosopa. Mai știm și că pentru triumful cîtorva au fost umiliți, exilați, bătuți cu pietre, eliminați moral sau chiar fizic o mulțime de oameni, prin mijloace care erau, probabil, demne de o cauză mai bună. De ce toate acestea, dacă ceea ce Îi preocupa pe teologi nu era decît un joc mental (nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
eu nu sunt veșnic. (ă) I-am mulțumit lui Dumnezeu că n-a făcut omul veșnic”37); pe de altă parte, el consideră că la Pitești legionarii mai cu seamă au fost pedepsiți pentru mândria lor, Dumnezeu vrând să Îi umilească. Vișovan insistă În mărturia sa asupra termenului folosit obsesiv de Țurcanu pentru demascarea și autodemascarea victimelor - a borî: confesiunea silită și maladivă (emanată de o memorie bolnavă, care emitea declarații false de incest și zoofilie) era, Într-adevăr, un fel
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
care și-a făcut loc după decembrie 1989. Am scăpat definitiv de teroare, am scăpat de frică, astfel încât nimeni nu mai are voie să ne pună drepturile fundamentale sub semnul întrebării. Lecția trecutului ne dovedește că orice regim care-și umilește cetățenii nu poate dura și nu merită să existe. Acum, fiecare cetățean poate să ceară liber respectarea drepturilor sale inalienabile, iar instituțiile statului trebuie să lucreze astfel încât oamenii să nu se mai simtă umiliți. În această perioadă de tranziție s-
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
judecată; scaun; scrupule; sever; siguranță; singur; a socoti; spaimă; spune; striga; strigăte; strîmb; subiectiv; supărări; superioritate; surpriză; ști; fără a ști; fără să știi; ta; tachinare; tăcea; teamă; tipologie; nu trebuie; nu trebuie să judeci; tribunalul; trist; nu tu; țuică; umili; ură; vedea; viața; viață; vinovăție; vinovatul; vorbește aiurea; vorbi; a vorbi fără știre; vorbii; zău (1); 758/313/90/223/0 jumătate: întreg (72); pereche (55); parte (30); iubire (28); o parte (24); inimă (23); măr (21); sfert (21); puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pe părinți; pentru părinți; plăcut; poezie; pofti; populism; preoți; prietenă; prieteni; profunzime; promisiune; promite; prostie; ai putea; putere; putere divină; rană sufletească; rea; rugă; rugăciuni; sclav; seara; sfîntă; solicita; solicitare; spera; spunea; străduință; stuf; sufletul; superficial; tatăl nostru; pe toți; umili; umilință; ușor; vid; vorbă; a vrea; vrea; zice (1); 778/227/61/166/0 rugăciune: Dumnezeu (142); credință (132); Biserică (82); icoană (19); dorință (17); religie (16); cerere (15); liniște (15); cruce (14); speranță (11); închinare (9); sfînt (10); sfîntă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
semn; sentiment; sex; silă; sincer; singur; slab; soartă; sobru; speranță; sperios; spiritual; spîn; spînu; spus; stigmatizat; straniu; străină; stricat; strîmb; subiectivitate; la suflet; sufletist; supărare; șarpe; școală; șerpi; șoarece; șoarecele; șobolan; tare; tată; teamă; tiran; tocilar; trăsături; tricou; țigan; țipătură; umilit; unic; ură; vedenie; verde; vesel; viață; vînt; vopsea; vorbe; vorbește; vorbitor; vreme friguroasă; vulnerabil; zace; zălud; zîmbet (1); 782/335/79/256/0 ușă: intrare (100); casă (62); deschisă (48); ieșire (47); poartă (40); clanță (34); lemn (34); geam (27
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lor, sunt instabili emoțional, nu sunt prezenți, vor muri curând sau ne vor părăsi pentru altcineva. Neîncredere/abuz (MA) - credința că, într-un final, tot vom fi înșelați, că ceilalți ne înșală, abuzează de noi, ne fac să suferim, ne umilesc sau ne mint. Acest rău creat de ceilalți este perceput ca fiind intenționat. Deprivare emoțională (ED) - ceilalți nu ne oferă dragostea necesară. Există trei forme majore de deprivare emoțională: a) deprivarea de îngrijire (absența atenției, afecțiunii, și căldurii sufletești); b
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
teamă, catastrofă iminentă, neputință, groază (nivelul subiectiv). Totodată, aceste simptome pot fi însoțite de gândul că ar putea muri sau avea un atac de cord, de convingerea că se va întâmpla ceva îngrozitor sau de temerea că ar putea fi umiliți sau puși în situații jenante (nivelul cognitiv). În plus, în stările de anxietate apar frecvent simptome ca: tensiune musculară, palpitații, tremurături, transpirație, amețeli și dificultăți de respirație (nivelul fiziologic). Mai mult, unele persoane cu tulburări de anxietate obișnuiesc să execute
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
verbal le este adresat direct. Știm instinctiv când un superior, un coleg sau o altă persoană depășește granița simplei mustrări (meritată sau nemeritată) și utilizează limbajul pentru a bagateliza aspecte importante ale personalității noastre. Știm când cineva încearcă să ne umilească. „Detectorul nostru intern de atacuri” se înșală rareori. Însă, dat fiind că urmărim să stopăm abuzul verbal, este folositor să numim și să examinăm cele mai des întâlnite cinci aspecte ale agresiunii verbale la locul de muncă. Cunoașterea tehnicilor atacatorului
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
Așa că mai bine tăceți. Când sângele pulsează în tâmple, este momentul să vă calmați și să ascultați. V. Să nu folosești sarcasmul pentru a răni sentimentele celorlalți. Comentariu: sarcasmul (o parodie batjocoritoare cu privire la ce spune cealaltă persoană), în același timp umilind și tratând de sus, trezește mânia persoanei atacate. Parafrazându-l pe Shakespeare, vorbiți cu sinceritate și lăsați să se decidă cine e mai deștept. VI. Să spui că ești nemulțumit, dar să nu acționezi ca un nemulțumit. Comentariu: contractul dumneavoastră
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
Ai auzit de soartă? Îți vei blestema soarta cu mine, amice, pentru că sunt un dușman cum nu ți-ai dori. Poți să câștigi o bătălie dar să pierzi războiul - înțelegi ce vreau să-ți zic?”. 6. „Șeful alege să mă umilească în public, deși ar fi putut să îmi vorbească între patru ochi despre problema respectivă”. Șefii, cele mai umane ființe dintre toate ființele umane, nu aleg întotdeauna cel mai bun loc și moment pentru a critica sau dojeni. Însă fiecare
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
redus la o simplă „asimilare de cunoștințe”, ci trebuie să devină o dezvoltare „totală” (psihosocioculturală) a personalității. Soluția trebuie căutată la alt nivel, nu se mai poate reduce la o „cursă disperată de urmărire” care, în final, l-ar „obosi”, „umili” și „dezumaniza” pe om, ci reprezintă organizarea proceselor formative școlare și postșcolare într-o strategie capabilă „să-l învețe pe om cum să stăpânească, să evalueze și să utilizeze informația, punând-o în serviciul idealurilor sociale și personale”. În aceste
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
suferă de depresie cronică severă. Ce înseamnă să fii veteran. Cum este să fii mamă pentru prima dată. Ce înseamnă să ai un copil care are nevoie de cursuri pentru persoanele cu nevoi speciale. Ce înseamnă să fii bătut și umilit de o persoană pe care o iubești. Ce înseamnă să fii băiat în clasa a II-a. De ce se simt fermierii acuzați pe nedrept pentru problemele legate de mediu. Ce părere au despre arme tinerii de culoare care trăiesc în
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
clădit numai din mușchi: cu asta mi-a atras atenția. Era un tip voluntar, pe care ți l-ai dori alături atunci când mergi la cumpărături: cu asta m-a agățat. Iar ca amant făcea toți banii: cu asta mi-am umilit din nou colegele, care încă nu-l uitaseră pe numărul trei. De cucerit însă, m-a cucerit cu altceva. Veți afla când ajung cu povestea la el. Tratăm cele patru întrebări fundamentale pe rând. 5.1. cum se numesc alimentele
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
la o uitare desăvârșită, dar dacă aceasta s-ar petrece într-adevăr, ne-ar veni tare greu să ne-mpăcăm cu ea” (I, 185). De altfel, pornind de-aici, începe prin a-și explica singur motivele furiilor organice: „Când suntem umiliți, ce incendiu al sângelui! Un fier înroșit în foc ce se răsucește în venele noastre” (idem). Peste tot e vorba, în fapt, de sânge: „Sângele care se urcă la cap la cea mai mică umilință, la cea mai mică rușine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
urăște în același timp” (III, 283). Despre Cioran s-ar putea spune exact același lucru, deși ura e mai degrabă dispreț. În schimb, la fel de bine am putea spune că Cioran e sedus de anonimat, chiar dacă anonimatul îi produce neliniști. Orgoliul umilește, anonimatul sperie. „Mi-am dorit întotdeauna în chip superficial succesul și în chip profund eșecul” (II, 283) e o afirmație care trebuie citită și prin prisma orgoliului care însoțește orice eșec. Dar până unde merge acest orgoliu, născut poate din
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Notează: „Am observat că, de când sufăr mai puțin că sunt neglijat, uitat, «necunoscut», sunt mult mai fericit decât înainte. În tinerețe voiam scandal, voiam să se vorbească despre mine, să fiu influent, puternic, invidiat, îmi plăcea să fiu agresiv, să umilesc oamenii etc. etc., ei bine, atunci eram mai nefericit decât acum. De când admit că pot foarte bine să nu exist pentru nimeni, mă simt ușurat dar nu împlinit Ă ceea ce dovedește că omul vechi e departe de a fi adormit
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
același timp nu-și poate anula cu totul obsesia celebrității, nemaisusținută, oricum, de chemarea spre faptă din tinerețe. N-are importanță faptul că îi este rușine de nevoia ascunsă de glorie. „Simpla idee că aș putea râvni la glorie mă umilește, mă pierde în propriii ochi. M-am săturat să-mi fie rușine de mine însumi” (I, 71), spune într-un loc. Altundeva, după ce consideră că un om care aleargă după celebritate nu e în toate mințile, crede că rugăciunea lui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ceilalți când în Cioran zvâcnește încă nevoia celebrității? „În ciuda groazei pe care mi-o inspiră oamenii, constată mirat și pe jumătate dezamăgit, mă resemnez cu greu să nu însemn nimic pentru ei. Atare inconsecvență mă face să sufăr și mă umilește” (I, 359). La drept vorbind, observă cu ușurință cât de fragil e orice efort în tendința de mortificare a eului. Iată-l mirându-se, probabil în urma unei întâmplări care l-a avut drept erou și care i-a stârnit dezgustul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]