KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

cred că e mai ușor să mori cînd nu mai Întrevezi nici o bucurie. Ce vă supără la Înmormîntări? Faptul că mortul nu aude discursurile superbe care l-ar fi amuzat cînd mai era În viață. Dacă ați compătimit sau ați urît pe cineva și aflați că a murit, ce faceți cu ura sau cu compătimirea dumneavoastră față de acea persoană? Cred că dispariția obiectului care mi-a declanșat ura anulează sentimentul. CÎnd este vorba de compătimire, lucrurile stau altfel. În acest caz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
anulează sentimentul. CÎnd este vorba de compătimire, lucrurile stau altfel. În acest caz este vorba de o reacție pasivă, care nu ne implică direct și imediat, de aceea pot compătimi un om În amintire pentru destinul său, dar nu pot urî pe cineva care nu-mi mai poate face nici un rău. CÎnd vedeți un mort, aveți impresia că l-ați cunoscut pe acel om? Nu Înțeleg Întrebarea. Niciodată un mort străin nu mi-a lăsat impresia că l-aș fi cunoscut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
9. — Cum ai putut să faci una ca asta? Ești un — Am vrut să mă distrez, crede-mă, nu mi-am Închipuit că se ajunge pînă aici. — Dar pentru ce? Nu-ți făcuse nimic. Nu aveai nici un motiv să-l urăști. Era prea mic ca să-ți fi stat În cale — Mă enerva. Nu suport indivizii ăștia care se tîrăsc ca rimele și nu cer nimic de la viață. Nu suport apatia lor, rezistența de a se mulțumi doar cu pomana pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
una din vocile acestui schizofrenic. Trebuia să se desprindă. Vrei să spui că și Albu — SÎnt convins, ți-am spus doar că avea chipul meu după lupta de la Termopile. Știi, existau două tabere, bătrînii și tinerii. Ne iubeam și ne uram pînă la paroxism. Tinerii ne pizmuiau pentru Înțelepciunea și stoicismul nostru, noi le rîvneam plăcerile. Intram unii În alții cu schimbul, ne răscoleam, măruntaiele cu disperare să smulgem ceva din ființa aceea promisă care ni se refuza. Viețile noastre sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
unui organ absent. Începi să-l regreți cu toate resentimentele anterioare, pentru că orice resentiment e o implicare, un transfer afectiv ca iubirea. Vreme de cincisprezece ani Niki Bârsan existase acolo, În fiecare din ei, era negativul lor pe care-l urau și-l adulau În secret. țașa m-apucă totdeauna Înaintea călătoriei se umflă și crește de parcă am sculament pînă deasupra buricului sînt excitat ca Înainte de-a intra Într-o femeie sigur Wanda așa-i umblau sfîrcurile tari și groase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

învățat în câteva zile să scriu și să citesc, iar din clipa aceea am primit o cameră separată în dosul magaziei, unde puteam să învăț în singurătate. Într-o seară, le-am spus celor din dormitor să nu mă mai urască, apoi mi-am luat așternutul și m-am mutat definitiv de acolo. Am tras două fotolii și așa m-a găsit Adél. M-a mângâiat, a așteptat să adorm și nu m-a trimis înapoi. Într-o bună zi, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
și care-și vor aminti de el. — Dar mai ales pe voi, oițele mele părăsite, pe voi vă iubesc cel mai mult - ne-a spus el și a mai chemat trei oițe ca să le mângâie. Atunci am început să-l urăsc. Mă așezam cât mai departe de el, în ultimul rând din amfiteatru, de unde nu vedeam prea bine, dar auzeam totul, căci o vreme nu l-am urât decât pe el, nu și ceea ce spunea. Când am crescut destul, a adus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
a mai chemat trei oițe ca să le mângâie. Atunci am început să-l urăsc. Mă așezam cât mai departe de el, în ultimul rând din amfiteatru, de unde nu vedeam prea bine, dar auzeam totul, căci o vreme nu l-am urât decât pe el, nu și ceea ce spunea. Când am crescut destul, a adus un iepure și toată clasa s-a așezat mai aproape. Chiar și eu. Era un iepure obișnuit, cenușiu, după constituție la pubertate. A fost așezat pe masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
a împușcat cu mâna lui. Iar la sfârșit a insistat să sfințim casa. N-am reușit să-l fac, cu nici un chip, să renunțe. A doua zi, când m-am trezit de unul singur, deja toți cei de aici mă urau, pe bună dreptate. Mi-au trebuit ani de zile ca să-i fac să uite seara aceea. Iar acum, hai să-ți arăt ursul. S-ar putea să fie chiar bunica sau străbunica celui pe care-l fugărește Amália uneori. Deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Roșii, îmi trecea întotdeauna prin minte că acum o să-i dau brânci. Eutanasie, nu-i așa? Pleoscăie, căcănar bătrân ce ești. La asta mă gândeam întotdeauna și strângeam mânerul de bachelită al căruciorului până ce făceam bătături în palmă. — Dumneata mă urăști - mi-a spus el o dată. — Eu?! am bâiguit. De unde ai scos-o? Cum îndrăznești? — Hai, lasă. E scris pe fața ta. Crezi că, de atâta inteligență, poți să și minți? Pentru asta nu trebuie să citești, suflețelul meu, ci să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
ne lăsăm multă vreme sufletul apăsat. Dar bucură-te că începi să te lecuiești. Acum vorbește evreul sau creștinul din dumneata? — De ce mă întrebi? Pentru că simt că mă ierți. — Iert ca evreii și iubesc precum creștinii. Simbioză curată. — Dumneata nu urăști niciodată? Dacă insiști, s-ar putea s-o fac. Dar atunci nu voi fi nici una, nici alta. Aia e lipsa. Indiferent de apartenența religioasă. Dar acum simt creștinește, așa că nici vorbă de așa ceva. — Și de ce nu evreiește? — Pentru că dumneata n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

de tren când le-am zis că vreau să vin aici. M-a durut că toți anii aceia s-au sfârșit așa. Am vrut să fiu fericită cu voi aici, dar i-am făcut pe oamenii din oraș să mă urască și n-am vrut să se întâmple asta. Întotdeauna m-am îmbrăcat strălucitor și poate că uneori mergeam pe scenă să mă dau mare, dar nimeni nu m-a băgat în seamă în oraș din cauza asta. Aici n-am făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
că doamna Gebler, organizatoarea, i-a mărturisit că obișnuise să cânte. Toată lumea s-a uitat în direcția noastră. Tanti Mae a spus că nu, nu mai cântase de ani de zile și că o să-i facă pe toți s-o urască, însă toată lumea a început să-i zică să cânte, fiindcă altfel nu mai pleacă acasă în noaptea aceea. După ce au continuat așa o vreme, tanti Mae a cedat, dar eu știam că vrusese de la început să zică da. Tanti Mae

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
din oraș pe veterani și soțiile lor străine. Dacă erai diferit de ceilalți oameni din oraș, trebuia să pleci. De aceea semănau toți atât de mult. Felul în care vorbeau, lucrurile pe care le făceau, ce le plăcea și ce urau. Dacă cineva începea să urască ceva și era persoana potrivită, toți trebuiau să se apuce să urască același lucru, altfel începeau să-i urască pe cei care nu urau lucrul respectiv. Obișnuiau să ne spună la școală să gândim pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
soțiile lor străine. Dacă erai diferit de ceilalți oameni din oraș, trebuia să pleci. De aceea semănau toți atât de mult. Felul în care vorbeau, lucrurile pe care le făceau, ce le plăcea și ce urau. Dacă cineva începea să urască ceva și era persoana potrivită, toți trebuiau să se apuce să urască același lucru, altfel începeau să-i urască pe cei care nu urau lucrul respectiv. Obișnuiau să ne spună la școală să gândim pe cont propriu, dar nu puteai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
să pleci. De aceea semănau toți atât de mult. Felul în care vorbeau, lucrurile pe care le făceau, ce le plăcea și ce urau. Dacă cineva începea să urască ceva și era persoana potrivită, toți trebuiau să se apuce să urască același lucru, altfel începeau să-i urască pe cei care nu urau lucrul respectiv. Obișnuiau să ne spună la școală să gândim pe cont propriu, dar nu puteai să faci asta în oraș. Trebuia să ai aceleași păreri cu cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
de mult. Felul în care vorbeau, lucrurile pe care le făceau, ce le plăcea și ce urau. Dacă cineva începea să urască ceva și era persoana potrivită, toți trebuiau să se apuce să urască același lucru, altfel începeau să-i urască pe cei care nu urau lucrul respectiv. Obișnuiau să ne spună la școală să gândim pe cont propriu, dar nu puteai să faci asta în oraș. Trebuia să ai aceleași păreri cu cele în care a crezut tatăl tău toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
vorbeau, lucrurile pe care le făceau, ce le plăcea și ce urau. Dacă cineva începea să urască ceva și era persoana potrivită, toți trebuiau să se apuce să urască același lucru, altfel începeau să-i urască pe cei care nu urau lucrul respectiv. Obișnuiau să ne spună la școală să gândim pe cont propriu, dar nu puteai să faci asta în oraș. Trebuia să ai aceleași păreri cu cele în care a crezut tatăl tău toată viața lui și asta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

obrajii. Candelabrele atârnau periculos de aproape de fața mea. Mi-am ținut mâna în sus, ca un gest reflex de autoapărare, ca Tippi Hedren în Păsările. —Bună, Baby, nemaipomeniți cerceii, am spus credibil, dar fără prea mare entuziasm. Târfa. Știa că urăsc să mi se spună Samantha. Obiectele sexuale sunt numite Samantha. De fapt arăt ca o Samantha, tocmai de aceea insist să mi se spună Sam. Nu vreau să mă împungă lumea în coaste căutându-mi valva. —Mersi. Nu-i așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
dragă. Ținem legătura. S-a îndreptat spre hol, făcând cu mâna înspre diverși oameni îsau „contacte“ cum îi numește ea), într-o manieră de prințesă cu aere, de la sublima înălțime a platformei pantofilor ei. Unul din motivele pentru care o urăsc este că lângă ea mă simt mignonă. Ceea ce nu sunt. Sunt de fapt de statura unei femei obișnuite din sudul Italiei. Am dat pe gât restul de bere, am mai luat o cutie și am plecat în căutarea aventurii. în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
insistat pe faptul că asta era exact ce ar fi fost de așteptat să spună. Până când m-a cunoscut, spunea Lee, toată energia ei se îndrepta spre carieră. Lucrează atât de mult, Sam, că abia are timp să ne vedem... Urăște să vorbească la telefon, așa că trebuie să ne scriem una alteia. îți vine să crezi? Ea face toate regulile. Știu că poziția ei e mult mai dificilă, dar tot mi-e greu să accept... Cel mai rău e când simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
ciudat în asta; părea îngrijorată și gânditoare. își studia atent inelul de argint de pe arătător. Din experiență știam că asta înseamnă că e gata să facă o sugestie de care nu era sigură cum o să fie primită. —Probabil ai să urăști ideea, a încercat ea, uitându-se în continuare la inel, dar aș fi tare bucuroasă dacă aș putea să vin la tine și să o văd. în calitate de prietenă, evident. S-ar putea să-ți treacă prin minte că, odată ce ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
plimba prin birou, gesticulând în timp ce vorbea, brățările de aur de la mână scoteau sunete precum clopoțeii de Crăciun în duet. Și-a coborât vocea în semn de confidențialitate. Vezi tu, deși eu și Judy suntem practic parteneri cu drepturi egale, ea urăște partea asta a muncii de zi cu zi, partea de afaceri. Nu vrea să se deranjeze cu asta. Nici una din noi nu suntem, cum se spune, muritoare de foame - ridicări din umeri, palme ridicate - dar Judy nu a trebuit niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
mers pe strada principală. Seven Sisters e una din arterele principale ale Londrei, înfundată mereu de noxele și claxoanele traficului îngreunat. O mașină din fața mea a frânat brusc, scârțâind de parcă un animal mic își prinsese coada în capotă. De obicei urăsc zgomotul și forfota, dar acum erau bine-venite. Decoruri diferite din trafic așteptau nerăbdătoare la stop în spatele liniei albe neîntrerupte. M-am îndreptat înspre semafor ca și cum așteptam să trec; apoi, în ultimul moment, am pivotat scurt înspre dreapta și m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
să te recomande? S-a holbat la mine, încruntându-se. — Știi asta de la el? a întrebat. Nenorocitul. M-a tot bătut la cap să nu spun nimic, după care vine și toarnă totul la tine. Uneori pur și simplu îl urăsc. —De asta nu mi-ai spus nimic joi despre muncă? am provocat-o. Pentru că ți-a spus Paul să nu vorbești despre asta? A alungat cu un gest gândul. Nu fac ce-mi spune el să fac. Fac ce vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]