17,506 matches
-
stînci, cu privirea ațintită, ca hipnotizat, asupra luminilor de pe María Alejandra, care păreau să-i aducă aminte că se aflau acolo, așteptînd nerăbdător ivirea zorilor, ora la care avea să sune clopotul, anunțînd Începutul unei zile de vînătoare de oameni. Ura lui crescu singură, alimentîndu-se din ea Însăși și din elucubrațiile lui, pe măsură ce stelele Înaintau pe un cer fără nori, și a fost un moment În care era cît pe-aci să izbucnească și să strige În noapte, scuipîndu-le furia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și aproape fericire, dar Îi era limpede că niciodată nu avea să se mai Îmbarce pe un vapor, pentru că, după toți acei ani de singurătate și independență, nu se simțea În stare să se obișnuiască din nou cu dovezile de ură sau frazele pline de dispreț ale celor care-l Înconjurau. Acum era Oberlus, Regele Insulei Hood, și Învățase ce Însemna să fii liber și, Într-un anumit sens, puternic. Răzvrătirea de la Început și dorința aprigă de a se răzbuna, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i așa? - Bineînțeles, admise el. Îmi place să observ că inspir teroare, dar nu prin urîțenia mea, ci pentru că Într-adevăr ceea ce fac Îi terorizează pe alții... Făcu o pauză. Întotdeauna am fost de părere că e preferabil să inspiri ură decît milă și e drept că nimănui, niciodată, nu i-a fost nici măcar milă de mine... Numai scîrbă - trimise spre ea un rotocol de fum. Și ție Îți fac scîrbă, nu-i așa? Carmen de Ibarra - lumea uitase de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și să știi că trebuie să-ți Înghiți sila de teamă că m-aș Înfuria... - E logic... O observă puțin surprins de naturalețea cu care Îi spusese acel lucru: - Ce anume e logic? voi să știe. - Să vrei să provoci ură, silă și teamă - Carmen de Ibarra Își trecu mîna prin părul ei lung, gest pe care Îl repeta, ca pe un tic nervos, de sute de ori pe zi. Toți dorim să provocăm o anumită reacție la cei din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cunoștință de cauză, pentru că-ți place și vrei asta... Își desfăcu pantalonii scoțînd la iveală imensul lui penis excitat și Îi porunci: Acuma suge-mi-o pînă Îmi dau drumul pe minunata ta rochie de dantelă... Înghițindu-și mînia și ura, dar supusă și mulțumită, Niña Carmen Îi dădu ascultare, cu toate că sîngele care continua să-i curgă din nas Îi intra și În gură. Bărbații rămaseră surprinși de prezența femeii care Își făcu apariția brusc, Într-o dimineață luminoasă, Îmbrăcată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Pride. Tata zice: — Mărșăluim cu P.P.L.G. Și le-ar plăcea să mărșăluiesc cu ei. Le-ar plăcea să stau aici în întuneric prefăcându-mă că ne ascundem de fapt de lumea exterioară. De mai știu eu ce necunoscut plin de ură care o să vină să ne facă felul noaptea. De cine știe ce boală fatală marțiană cu transmitere sexuală. Le-ar plăcea să creadă că sunt îngroziți de un bigot homofob. Că nimic din toate astea nu-i din vina lor. Le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
doua zi. Pînă la un punct nici nu aveau vreun interes să se întîlnească. Dacă s-ar fi întîmplat, cine știe ce-ar mai fi ieșit, poate chiar cu moarte de om, dar nu din pricini de înverșunare ori de ură, ci pentru că n-ar fi avut încotro. Oricum, gazetelor, pe o vreme ca asta, cînd nu se întîmpla nici o nenorocire, și de fapt nimeni nu avea chef să afle că se petrec nenorociri, o poveste palpitantă cu alde Cocoș le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
printre oameni. Nu doar vedea cu ochii cum cobora Șerban Pangratty, ci credea cu adevărat în acea imagine. "Putea fi un zeu, domnule Popianu, un zeu asemenea nouă, nu?, unul care trăiește din admirația, din teama, din iubirea, chiar din ura, și ura e bună, de ce nu, doar nimic nu-l atinge cu adevărat, unul care se hrănește cu toate astea, cu sentimentele mulțimii. Dar n-a fost în stare, n-a fost capabil, domnule Popianu, el n-a rămas deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu doar vedea cu ochii cum cobora Șerban Pangratty, ci credea cu adevărat în acea imagine. "Putea fi un zeu, domnule Popianu, un zeu asemenea nouă, nu?, unul care trăiește din admirația, din teama, din iubirea, chiar din ura, și ura e bună, de ce nu, doar nimic nu-l atinge cu adevărat, unul care se hrănește cu toate astea, cu sentimentele mulțimii. Dar n-a fost în stare, n-a fost capabil, domnule Popianu, el n-a rămas deasupra, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
existe învinși și învingători, ci o ordine cu totul nouă și neașteptată. Unii susțineau că a fost absolut necesar să se tragă, dar el, Mihai Mihail, a văzut doar că a fost numai îngrozitor. Români uciși de alți români cu ură și cu grabă. Pentru că știa cu precizie că s-a tras cu grăbire, de parcă i-ar fi fost cuiva teamă să nu se intervină, și să se revoce ordinul de deschidere a focului, tot așa cum știa că batalionul de la Otopeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Radul Popianu. Încălcînd regula, Stoicescu era mai mare în grad și nu-i ceruse permisiunea să-l întrerupă, rotofeiul Stavri se apucă să-i explice, agitîndu-și brațele, descriind volute cu degetele dolofane, ca niște cîrnăciori: Întîi vom desființa orice ură de clasă, toată lumea va fi organizată în sistem corporatist, după modelul italian, toți pentru unul, unul pentru toți. Patronul și angajații săi vor alcătui o singură familie, responsabilă în întregimea ei de bunul mers al afacerii." Popianu îl întrebă: "Responsabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la înălțimea care domina așezarea era cu totul altceva decît viața celui care se tîra pe lutul galben, alături de butucii șerpuitori ai viței de vie. Acolo, sus, se trăia cu adevărat, fericirea era fericire, nefericirea nefericire, iubirea era profundă, iar ura mistuitoare. Ceva încă nu era prea clar, nu se stabilizase în memoria celor din Vladia, cine pe cine iubea, cine pe cine ura. Dar asta nu prea avea importanță atunci cînd lucrurile erau privite de acolo, de jos. Singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stârnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încât să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fie de scurtă durată, până să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se auzea murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu chiar pumni ridicați În semn de ură. Gloata chiuise la pronunțarea sentinței, căci mulțimea Îi ovaționează doar pe stăpânitori. Conștiința acelui gând Îl va copleși. Capul i se lăsă pe piept, umerii i se chirciră de parcă se aștepta la o lovitură (chiar fu aruncată o piatră) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cred că X (iar această prescurtare vexantă este doar semnul unei discreții exagerate) a fost conștient de importanța descoperirii sale. Dacă În cartea cu autor necunoscut găsise originea misterioasă a Conspirației, care de două decenii tulburase spiritele, care semănase neîncrederea, ura și moartea, atunci el măcar Înlăturase amenințarea groaznică care s‑ar fi lăsat asupra celor pe care cartea Îi numea conspiratori. (Și aici Îi apăru În fața ochilor privirea Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
adus În fața justiției În ziua de 15 aprilie 1865. Din pricina unei ploi torențiale de primăvară, ca și a tăcerii presei, la proces participară câțiva curioși ocazionali. Prin sentința tribunalului cartea va fi interzisă și confiscată, iar Joly condamnat - „pentru provocarea urii și a disprețului față de guvernarea suveranului“ - la o amendă de două sute de franci (prețul acidului și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat cu pecete de anarhist, alungat de prieteni, dar neînduplecat, va pricepe că nu prin cărți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
chiar dacă acele texte erau sortite literaturii de sertar. Citind comentariile doamnei Nina Roth‑Swanson - scuzați‑mă, dar În mod involuntar mă ciocnesc de dânsa ca de un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise, ca fiind “Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran“, rămân siderată, cum s‑o fi simțit doamna Nina Roth‑Swanson În Rusia „sub cerul nemilos al bătrânului și blajinului Moise“, pe vremea când Încă nu se consacrase absconselor interpretări lirice, fiind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de calm și dispăruseră ca niște fantasme, fără să lase vreo urma, si, cu toate ca Tapú Tetuanúi se mai liniști descoperind că nici casă și nici familia lui nu suferiseră de pe urma atacului, acest fapt nu era suficient pentru a-i înăbuși ură cumplită și sentimentul amar de neputința. Spre seară morții fură îngropați, fără nici un ceremonial, căci nu le mai rămăsese nici o piroga destul de bună cu care să-i poată aruncă în mare, pentru că zeul Taaroa să aibă grijă de sufletele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un animal încolțit, aruncând cu pietre în ei în timp ce îi insultă într-o limbă de neînțeles. Acoperit de noroi și de zgârieturi, plin de sânge și cu piciorul atârnând, oferea o priveliște de-a dreptul deplorabilă, insă agresivitatea trăsăturilor lui, ura din ochii lui și, mai ales, hidoșenia tatuajelor care-i acopereau corpul îl făceau să pară o ființă apocaliptica, scapătă din Iad. Dintre sprâncene îi porneau două linii negre, care se lățeau pe masura ce urcau pe frunte și apoi coborau, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
omului condamnat să moară jupuit. Cât despre bestie, părea să-și fi dat seama că ceva groaznic era pe punctul de a se petrece, căci în ochii celor care veneau în fiecare zi să-l vadă nu se mai citea ură fără margini din primele zile, ci doar o prost disimulata compasiune, care îl făcea să se cutremure, imaginându-și tot ce putea fi mai rău. Dar de fapt „tot ce putea fi mai rău“ era mai rău decât și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Rapa-Nui este o insulă neospitaliera, maturata de vânt și în care oamenii trăiesc cu groază în sân, căci nu se află în pace nici macar între ei. Fiecare clan vrea să-și impună propria lui lege, de aceea domnește suspiciunea și ura, iar tatăl meu mă învățase că atunci când sufletul este stăpânit de ură, se întâmplă același lucru ca atunci când ți se umple patul de ploșnițe. Nu mai poți dormi în pace. Astfel că într-o noapte am rugat-o pe soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trăiesc cu groază în sân, căci nu se află în pace nici macar între ei. Fiecare clan vrea să-și impună propria lui lege, de aceea domnește suspiciunea și ura, iar tatăl meu mă învățase că atunci când sufletul este stăpânit de ură, se întâmplă același lucru ca atunci când ți se umple patul de ploșnițe. Nu mai poți dormi în pace. Astfel că într-o noapte am rugat-o pe soția mea să-i asigure pe ai ei că n-am să povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-l poată face să sune ori de câte ori va pofti. Zarurile erau deja aruncate. Cine mai putea lupta pentru dragostea unei femei, cănd rivalul său oferea o bucată uriașă de soare, care mai și cântă? Pentru câteva ore, Tapú Tetuanúi îi uri din tot sufletul pe străinii urât mirositori, care erau în stare să pună stăpânire pe soare și pe lună. Mereu amabila Vahíne Tiaré păru să-i înțeleagă amărăciunea și se apropie să-l consoleze, desi prea puțină consolare putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
considerase prieten. Băiatul trebui să facă un efort supraomenesc și să-și amintească noaptea nefasta a atacului asupra propriei lui insule, ca să-și poată liniști intru câtva conștiința și să-și justifice acțiunile, căci oricât de profundă ar fi fost ura față de acei sălbatici, mai profundă era repulsia față de propriile lor cruzimi. Una era să visezi la o răzbunare sângeroasă, si cu totul altă s-o duci la îndeplinire, căci, din nefericire, actul propriu-zis al răzbunării n-avea nimic în comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fascinat la vederea sălbaticilor Te-Onó, cei mai temuți pirați ai Pacificului, de pe coastele Noii Guinee până pe cele ale Americii, asasini fără suflet, pe ale căror chipuri desfigurate se putea citi acum totală lor neputința, în timp ce ochii le aruncau scântei de ură. Din când în când își arătau dinții galbeni, dându-le de înțeles dușmanilor lor că mai devreme sau mai tarziu îi vor devora. Schimbul de prizonieri se făcu rapid și eficace. Roonuí-Roonuí le ordona apoi vâslașilor să-și arunce pagayas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]