1,952 matches
-
Iubite prietene Călin, Întors la București am găsit pe masă numerele pe iulie și august din Ateneu, spre marea mea bucurie, deoarece la Roman, deși cu abonament plătit, n-am primit decît numărul pe iunie. Acolo, două abonamente, în toată urbea: eu și Episcopia. Cam puțin pentru o revistă bună, cu conținut variat și interesant, cu o prezentare grafică excepțională pentru România. în București se găsea de vînzare cîndva în Piața Palatului, acum nu se mai vede decît într-un singur
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
-l asigurase pe polițai de Întreaga lui considerațiune, prefectul semnase hârtia ce, nu peste mult timp, avea să poposească pe biroul acestuia. Primind recea și imperativa adresă, omul legii trimisese subalternilor din cele două „despărțiri” (numite, uneori și „comisii”) ale urbei și pe data de 13 august 1877 primise primul răspuns, cu numărul 935, din partea comisarului și șefului poliției din Despărțirea I-a: „Domnule Polițaiu, la ordinul Dvs. No.3366 am respectul a vă spune că făcând cele mai călduroase apeluri
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Ministerul de Interne o adresă (nr.21.232) Însoțită și de prezentarea lucrării locotenentului colonel citat, ce urma ca, În caz de acceptare de către populație, a fi distribuită de către poliție, cel mai sigur pe la cetățenii cu dare de mână din urbe: „(...) D-l Locotenent colonel D. Papasoglu, inspirat de sentimentele de patriotismu și doritoru a veni În ajutorul rănițiloru soldați români, au făcut un tablou litografiat cu asaltul datu de Oștirea Română marei redute turcești Grivița În ziua de 30 August
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
agonisi ceva bani necesari cumpărării diferitelor furnituri fără de care armata ar fi fost ca și legată de mâini și de picioare. Pe 20 noiembrie 1877, când nici nu se stinsese scandalul listelor de subscripție pierdute prin cele patru colțuri ale urbei, prefectul mai primea o bombă, iute replasată În ograda polițaiului, spre competentă rezolvare. Adresa 10.805 lămurea datele problemei astfel: „După cum Îmi comunică D-l Ministru de Interne prin Ordinul (...), D-l Ioanu Păunu, funccionar al acelui ministeriu, inspirat de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
s-au ciulit zdravăn la auzul celor două cuvinte subliniate cu toate că, după cum prea bine se știe, rușii n-au adus niciodată nimic ci, numai au luat. Cu japca. Deoarece 25 „Primejdii, Încercări, miracole” participaseră și oficialitățile românești ale urbei, acestea s-au gândit că n-ar fi rău să facă schimb de locații și pentru tovarășii evrei așa că au purces cu toată șleahta „...la episcopie unde am asistat la Te-Deum-ul de acolo”. În plus, delegația CDE-ului „...a depus
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
200 persoane și 50 copii dela Școala primară israelito-română; 2) Procurarea și depozitarea de alimente (cartofi, ceapă, ulei, etc.); 3) Cumpărarea de lemne pentru distribuit”. a.u. „Moarte lui Filderman!” Pe când doamnele se zbăteau Întru obținerea fondurilor necesare supraviețuirii săracilor urbei, domnii transformați oportun În tovarăși de nădejde făceau politică și, Îndrăznim să spunem, nu pe burta goală, pentru că (ne)vrednicul partid comunist avea mare grijă de cadrele sale active, chit că prostimea cea multă murea de foame și-și petrecea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Presei și Tipăriturilor; colectivele BÎrlad și Vaslui”. În anul 1953, la nou-construita fabrică din Bârlad a fost produs primul rulment. Inițiativa dotării orașului cu o asemenea unitate de producție a fost, fără-ndoială, a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, fiu al urbei cu state vechi de detenție politică până la 23 august 1944. Dar, prima fabrică deschisă aici a fost cea de confecții (1949) care inițial a purtat numele dictatorului după care (probabil În urma reproșurilor sale) i-a fost schimbat numele În Fabrica
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de la rubrica săptămînală <<Carnet>>, a fost eliminată știrea despre premierea unor formații instrumentale la Casa armatei din BÎrlad”. Prin urmare, În opinia obtuză a partidului unic, nimeni nu trebuia să știe că la Bârlad există o asemenea instituție, cu toate că locuitorii urbei răs-aveau habar de ea. Prostie și ignoranță crasă, acestea sunt cuvintele cele mai potrivite ce pot fi lipite pe titulatura Întreagă a partidului oamenilor muncii de la orașe și sate, cel care și-a adjudecat rolul de unică forță politică conducătoare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în care se constată că era inițiat prin stagiul său de extern în renumitul centru de dermatologie de la Spitalul Saint - Louis din Paris. Între timp, la 18 septembrie 1870, este numit prin concurs, medic „la despărțirea a II - a din Urbea Iașii “ , iar în 1882 îl găsim pe dr. Gh. Iuliano în calitate de medic primar al Secției sifilitice. De la 1 octombrie 1882 „este însărcinat cu suplinirea catedrei de Clinică sifilitică și dermatologie“. Dr. Gh. Iuliano devine astfel primul cadru didactic al Clinicii
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
cu acesta. S-a nascut chiar un fel de mit, multi localnici povestind cu un fel de nostalgie întâmplări închipuite, de năzbâtii și jocuri de copilărie pe care le-au împărțit cu "puștiul" Ion Iliescu, în anii interbelici. În mica urbe, oricine este dispus să dea relații despre președintele ales dar tot oricine îndruga tot felul de povești menite să te pună pe o pistă falsă. De aceea, redactorii Ziua au selecționat în materialul de față doar mărturiile celor care, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
acumularea de informație, de un zgomot mediatic în care se întâlnesc într-un mixaj cacofonic bruitismele atâtor senzaționalisme și superfi- cialități țipătoare, formula specifică de exorbitare pe care spațiul mediatic o creează. Avangardiștii se vor bucura de acest zgomot al urbei ca de un glas vital al modernității, pentru omul finisecular însă zgomotul civilizației este înre- gistrat cu paraziți. O întreagă serie de vulgate științifice unele vehiculând milenarisme, utopisme și ocultisme pe înțelesul tuturor demarează o neliniște generalizată, o deconcertare sistematică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dar atenția cu care acest Narator realizează topografia locului îl face recognoscibil pentru contemporanii săi. În plus, evocarea unui lieu de memoire legat de „plebiscitul” din 1866, cel al desemnării ca principe a lui Carol I, clarifică ceva din istoricul urbei natale și nu un fapt secundar, ci un eve- niment cu caracter exemplar, cu caracter fondator. Data de 11 februarie 1866 marchează abdicarea forțată a prin- cipelui Al. I. Cuza și încredințarea puterii unei Locotenențe Domnești. Votul multiplu cu voie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Al. I. Cuza și încredințarea puterii unei Locotenențe Domnești. Votul multiplu cu voie de la stăpânire, gest civic de care își amintește scriitorul, antrenează însă și o per- spectivă derizivă asupra mecanismelor politice, perspectivă dominantă în opera lui Caragiale. Revenirea în urbea natală se face abrupt, nu numai spațial, ci și temporal, iar pe un plan mai subtil și mentalitar. Naratorul cade în locul geo- metric dintre Centru și Periferie, ironia îl situează astfel, într-o echidistanță care nu este nici cea colonistului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
plebiscitarii ca ploșnițe etc. Experiența pe care naratorul o are la Grand Hôtel „Vic- toria Română” se poate împărți în patru episoade, dintre care trei sunt nocturne : cel al contactului dezagreabil, în primul rând vizual, dar și tactil, cu cetățenii urbei natale, cel al descoperirii insectelor în camera de hotel, cel al linșării unui câine de către măturătorii nocturni și cel al brutalizării unei femei de către oamenii de ordine. Toate aceste episoade trasează nu doar perimetrul unei expe- riențe dezagreabile de o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
toată lumea, astfel încât un străin este numaidecât localizat și investigat, forma de anchetă primară rămânând cea a privirii curioase care „măsoară” necunoscutul. Dar asta nu lămurește pe deplin întrebarea pe care o reformulăm : ce este senzațional în apariția unui străin în urbe ? Și de ce acest lucru constituie un eveni- ment ? Același dispozitiv optic care reproiectează grandios un model exemplar funcționează și aici, dar pe un alt palier. În spațiul provinciei care are cultul scandalului ca formă a amplificare a unui eveniment derizoriu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
îi sar în ochi tocmai întrebuințările grandilocvente, inadecvate ale unor mărci de identificare cu Centrul, dar și episoade care sunt metabolizate perfect în spațiul provinciei. În cele din urmă, acest dispozitiv este ambivalent, cele patru episoade sunt non-evenimente pentru locuitorii urbei, iar naratorul con- trariat le aduce la nivelul unor evenimente. Deși nu publi- citatea este cea care declanșează goana după senzațional ca în, spre exemplu, Groaznica sinucidere din strada Fide‑ lității, totul funcționează în baza aceluiași dispozitiv optic, aceleiași lentile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acționează ca o lentilă care foca- lizează alteritatea, focalizează diferența și o exacerbează. Calitatea de spectacol pe care scena unei curiozități pro- vinciale o conferă apariției noului constituie reflexul unei optici locale. Fără voia lui, Străinul dă un spectacol în fața urbei, prezența sa constituie un spectacol în sine, un spectacol fără nimic spectaculos, însă spectatorul are deja o sensibilitate acută la noutate. Acest spectacol își pierde dimensiunea teatrală printr-o degradare subtilă, devenind unul trivial, de circ. Avem nu uimirea unei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
hazard obiectiv” cum ar fi numit suprarealiștii acest aiuritor concurs de împrejurări și micul petec de hârtie trivial și intim totodată par să condiționeze și să dirijeze întreaga energie de care dispun personajele și o vreme, întreaga existență politică a urbei se învârte în jurul acestor axe sau este învârtită prin intermediul lor. Cum se prezintă cele două minime ? Pe de o parte, avem un secret al lui Polichinelle ăstrăvechiul Pulcinellaă, legă- tura de amor dintre prefect și tânăra soție a lui Zaharia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
măsură să amplifice litera ei, și anume ziarul de opoziție, Răcnetul Carpaților, condus de opozantul Nae Cațavencu. De remarcat rolul simbolic pe care-l joacă zgomotul dicteului politic în întreaga operă a lui Caragiale. Minimal până la insignifianță în ordinea existenței urbei provinciale, cetățeanul turmentat reprezintă însă vehiculul esențial al celeilalte minime, scrisoarea de amor. El o găsește, îi este furată, o regăsește și o înapoiază „adrisantului”. Conținutul ei nu-l preocupă, nici posibilitatea de a specula valoarea ei la bursa compe-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
specula valoarea ei la bursa compe- tiției politice și nici măcar mărinimia lui Zoe. Singura preocupare pentru acest cetățean pare să fie exercitarea dreptului de a vota. Sensul pe care votul său îl are în economia simbolică a vieții politice a urbei nu are nicio legătură cu vreo doctrină sau cu vreun personaj politic în particular, pentru că, așa cum mărturisește, niciun candi- dat nu-l îndreptățește să voteze : „Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba de poftă...”. Cetățeanul turmentat tinde asimp- totic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la Pristanda excesul ține de zelul în exercitarea servituții, fapt descărcat și în limbaj ca la majoritatea acestor personaje, iar la Danda- nache, excesul ține de orgoliul istoric, de genealogia invo- cată. Excesul este pretutindeni la el acasă în mica urbe, orgoliile sunt croite pe măsura inconsistenței personajelor vorbite de ticurile lor, de retorica lor, de un body language elocvent. Să ne întoarcem la acestă figură ștearsă pe fon- dul acestui tablou al exceselor, excese minore, desigur. Și acest anonim bonom
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
body language elocvent. Să ne întoarcem la acestă figură ștearsă pe fon- dul acestui tablou al exceselor, excese minore, desigur. Și acest anonim bonom asumă o formă de exces numaidecât vizibilă, excesul etilic, care pare să-l extragă din realitatea urbei sale, dacă nu ar exista această formă de înrădăcinare mai puternică consemnată mai sus. Însă în rama tabloului, ceea ce mărește până la enorm acest personaj este dezin- teresul lui care atinge domeniul fabulosului pe fondul corupției generalizate și a conflictelor intestine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un șorț, care-l făcea inoperabil. Pe câmpiile verzi ale patriei, departe de ochiul vigilent al cumnatului exploatator, la solicitările tovarășilor de breasla, scoteam șorțul cornutului, contra sumei fixe de 2 lei, ceea ce-mi asigura vizionarea tuturor filmelor din urbe. Fiind cinematografe multe și filme care meritau văzute chiar și de mai multe ori, berbecul se întorcea de la păscut adesea împleticindu-se pe picioare, de-a chemat cumnatul un veterinar să-l consulte, fără a i se putea stabili diagnosticul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
le tratam ca pe niște gâsculițe, bune doar de "jumulit". Când eram prin anul întâi de facultate, mi-a căzut privirea pe o colegă a surorei mele mai mici, elevă la Liceul "Oltea Doamna", pe atunci pepiniera de frumuseți a urbei. Când am văzut-o prima oară avea 15-16 ani și în drum de la școală spre casă, se oprea cu sora pe la poarta noastră să mai sporovăiască. Deși încă "necoaptă", era tare drăgălașă, o prezență proaspătă, gingașă, ca o gâză abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cel cu telefonul, am început numărătoarea inversă cu rezolvarea rapidă a problemelor de tot felul legate de plecarea la București acte, țoale, cărți, bani etc. Mi-am rezervat totuși timpul necesar pentru a mă da "mare" în familie și în urbe, printre prieteni și colegi, mai ales în fața celora care mă gratulaseră cu metamorfoza mea dintre dus și întors. Am plecat spre capitală fiind convins că mi-am tăiat cordonul ombilical, că am făcut bine ce am făcut. Mă preocupa doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]