24,868 matches
-
eveniment istoric de la 1859, care l-a avut în centru pe A. I. Cuza, omul care a gândit la rece și a înfăptuit ceea ce nu oricine poate: unirea. Versurile binecunoscutei poezii Hora Unirii, scrise de V. Alecsandri, încă mai răsună în urechile românilor iubitori de țară. Un pic de respect ar trebui să manifeste și politicienii, căci datorită unor personalități mărețe trăiesc într-o țară pe care vor s-o vândă bucată cu bucată celui care dă mai mult. Jalnic! Atelierul e
ZEIT 60 : Zăpada noastră cea de toate iernile ! [Corola-blog/BlogPost/93217_a_94509]
-
dintre cei mulți și proști. “Bogații sunt deștepți, săracii sunt proști”, s-a îndepărtat ăsta aproape țipând. Culmea e că în romanul meu Jurnalul unui sinucigaș există un fragment în care scriu că exact așa ne percep bogații democrației după ureche - suntem săraci din vina noastră. Așadar, răspunsul la întrebarea de ce sunt în greva foamei ar fi: De-aia! Să arătăm celor care au jecmănit această țară până la ultima lescaie că NU SUNTEM PROȘTI! DC News: De ce în 2014 se mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93226_a_94518]
-
Avem nevoie de relaxare că de aer ! O problemă a omului modern este insomnia, cu efecte pe toate planurile. O adevarată industrie s-a dezvoltat în jurul dopurilor de urechi, măștilor pentru dormit, somniferelor sau dispozitivelor cu lumina albă, toate menite să-l aducă pe Moș Ene. Un medic instruit la Harvard susține că un truc simplu poate face că somnul să se instaleze în doar un minut. „Exercițiul de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93277_a_94569]
-
și schingiuire - din frică, pentru avantaje, din nemernicie - o altă parte a ceățenilor. Indiferent de motivele care i-au determinat să îmbrățișeze funesta ocupație, astfel de oameni și-au pierdut pentru totdeauna libertatea. De vreme ce au acceptat rolul de ochi și urechi ai Securității, ei au renunțat la atributul de om. Pentru că a fi om înseamnă, în primul rând, a fi liber. Or, dacă te-ai supus fără crâcnire ordinelor unor bestii din Securitate - culmea: nu exista, chiar în vremea comunismului, vreo
Și totuși, ce facem cu turnătorii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8226_a_9551]
-
dar va fi, curând, totuși, pus în temă. în fatidica seară, doctorul Necșulescu își înjunghiase soția și cei doi copii, apoi se sinucisese în același chip, într-o criză de demență. Iată faptul divers, ce nu va ajunge, firește, la urechile publicului, va rămâne în patrimoniul unui cerc restrâns. înalta situație a asasinului, legăturile lui încă mai de sus îl ocrotesc de gura mulțimii. O scurtă slujbă religioasă, în cercul familiei, închide cazul. Și ce ar mai fi de zis? Din
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
înconjurate de grădini părăginite, aproape sălbatice, studiază rutele, blocurile care aveau mai multe intrări, ce dădeau în străzi diferite, își ascundea bicicleta prin subsoluri și se asigura, mereu precaută, să nu fie urmărită. Cu toate acestea, o dată, scapă ca prin urechile acului de un agent care făcea controlul boxelor și culuoarelor cu lanterna. Suntem în plină atmosferă conspirativă în casele unde locatarii suspectați se feresc de microfoanele instalate de Securitate în telefoane sau în lustrele din tavan, obligați să vorbească lângă
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
spontan. Să vă dau un exemplu legat de ultimul aspect: se întâmpla uneori ca un student să aducă la lecție o piesă care îmi era complet nefamiliară. Preferam să fac comentariile fără să mă uit la partitură, de la distanță, după ureche. Când sugeram anumite schimbări de tempo, accente sau frazări - frazarea fiind o "cheie" în exprimarea muzicii - nu rareori studentul îmi răspundea că "asta scrie și în partitură"! Aici probabil că a intervenit elementul de intuiție. D.P. Dar cum poți ști
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
bășcălia drept armă a supraviețuirii, fandarea în lupta cu trecutul, imunitatea la bun-simț, mi-am umplut nițel plămânii cu aer. Când m-a sunat Jaroslaw Godun, directorul Institu-tu-lui Polonez din România, pe la începutul lui aprilie ca să-mi facă această invitație, urechea mea neobișnuită cu fonetica poloneză n-a înțeles mare lucru, iar eu m-am jenat să-l rog să repete. Așa că l-am trecut în agenda mea sub numele de Polonia. Și așa intenționez să-l și păstrez.
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
preferat. Bogătanii cumpărau splendide cutii de placaj lustruit, made in R.D.G., cu sunet amplu, iar cei mai chivernisiți, aparate sovietice marca "Baltica" - vuietul acestora acoperea o piață. La Neptun, în vila scriitorilor, pe șezlongul de pe terasă, ascultam Europa Liberă în urechi, pe un apărățel portabil - Tehno-ton. Pe când Alexandru Ivasiuc conversa alături, în engleză, cu două fermecătoare admiratoare scan-di-nave, iar Fănuș Neagu urca treptele la etaj, în felul său inimitabil. Da, Europa Liberă a fost, timp de decenii, firul ombilical care ne-
Adio, Olga! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8254_a_9579]
-
din primii ani ai comunismului, când intențiile noilor autorități deveniseră clare, dar experiența democrației interbelice îi făcea încă pe oameni să creadă că, în pofida probelor care se adunau cu fiecare zi, scenariul catastrofă putea fi încă împiedicat (mulți stăteau cu urechile lipite de aparatele de radio și cu ochii pe cer în așteptarea avioanelor americane, alții își puneau speranțele în trupele de partizani din munți sau în eventuala îndulcire a regimului ca urmare a negocierilor diplomatice dintre occidentali și liderii comuniști
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
despre profunzime și alte chestii serioase: "să mă mângâi în palmă/ până îmi țâșnește sângele/ și să miroasă intens/ a duh sfințitor/ să mângâi mai departe cu spatele tot cerul/ până va țâșni dintr-odată dumnezeu râzând cu gura până la urechi/ ca dintr-o procesiune/ și tu să continui cu toate lucrurile triste ale lumii/ va să zică 21 de grame/ în împărăția cerurilor/ acolo tot singuri dormind pe zăpadă/ cu plase de prins onafimi/ dintre mai multe tristeți împărtășite mereu// nu te
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
Kotelnikovo. Vine cu noi și Moț - cățelușul mascotă al escadrilei - să se joace cu soldații cât timp vom zbura. În mașină stă la mine în brațe și caută să iasă cât mai mult afară pe geam, ca să-l bată vântul. Urechile îi flutură ca aripile liliacului, năsucul negru mișcă necontenit, culegând toate mirosurile stepei". (p. 132) La sfârșitul lecturii volumului Escadrila Albă. O istorie subiectivă de Daniel Focșa nu pot decât să subscriu, fără rezerve, la concluzia lui Neagu Djuvara: "Ciți
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
fiecare secțiune să facă trimitere la întregul acesteia. - Toată analiza partiturii trebuie gândită ca o desfășurare a sistemului semiotic în componente subordonate și supraordonate, gândite - la rândul lor - tot ca sisteme. - La analiza partiturii nu folosi numai privirea ci și urechea. - Important este modul de a gândi o partitură; gândirea deschide perspectiva asupra modului de a proceda. - O partitură trebuie să corespundă celor cinci simțuri, nu numai să fie „frumoasă” auzului, ci să aibă și „gust” și „miros” și „relief”. - Există
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
doar clar, ci și îngrozitor de banal, propagandistic și ecologistic. Al doilea mare defect care-l apropie de maniera blockbusterelor ține de supralicitarea climactică, la scenele tari. Spre exemplu, Shyamalan are grijă ca toată orchestra decibel cu decibel să-ți bubuie urechile nu care cumva să ratezi momentul din nebăgare de seamă, astfel că o scenă impresionantă, filmată de jos în sus, cu corpurile care cad de pe schelă cu o grație sinucigașă pierde prin șarjă. }ipătul isteric al fetei din mașină la
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
Prins în peștera contemporană a luptei dintre stînga și dreapta, politologul este precum un jupuit care, deși și-a dat pielea de pe el numai ca să scape de greșelile trecutului, constată cu stupoare că semenii țin morțiș să-i aducă în urechi sunetele de coarde ale eșecului marxist. Oricîte dezmințiri și mărturisiri ar face, la oricîte conferințe ar participa pentru a le deschide ochii occidentalilor asupra tragediei comuniste, în locul sunetului de flaut al înțelegerii conaționalilor, urechile politologului vor auzi mereu imprecațiile acute
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
țin morțiș să-i aducă în urechi sunetele de coarde ale eșecului marxist. Oricîte dezmințiri și mărturisiri ar face, la oricîte conferințe ar participa pentru a le deschide ochii occidentalilor asupra tragediei comuniste, în locul sunetului de flaut al înțelegerii conaționalilor, urechile politologului vor auzi mereu imprecațiile acute ivite din zgomotul de fond al tinereții sale neo-marxiste. Și, la fel ca în incinta peșterii din Frigia, unde repertoriul melodiilor nu poate fi ales, nici Tismăneanu nu are o marjă de mișcare prea
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
aflat notele pe care cântecul meu le-a obținut în cursul jurizării. Țineți totul “Un Caritas de prost gust” Așa cum consemnează “Jurnalul național”, “Nu se știe cine a ales, nu se știe nici cum au fost alese piesele, fie după ureche muzicală, fie după alte criterii (ne)profesionale”. Ultima afirmație poate avea legătură cu o nouă gafă făcută de TVR, după cele din anii trecuți, când în juriu erau profesori cu elevi în concurs: Bere Gratis s-a calificat în finală
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
un "jeep" de vis, care se lăfăie în vile cu zeci de camere și schimbă amantele cu viteza cu care șmecherii fac "alba-neagra" în piețe nu e altceva decât un "oligarh" ale cărui învârteli nu ne-au ajuns încă la urechi. După cum duduia "independentă", cu cercei tropicali în urechi, cu zâmbet panoramic, ar putea să reprezinte niște interese atât de întunecate încât aproape că ai prefera să nu afli de ele. S-a lucrat intens, s-a lucrat masiv la ruina
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
vile cu zeci de camere și schimbă amantele cu viteza cu care șmecherii fac "alba-neagra" în piețe nu e altceva decât un "oligarh" ale cărui învârteli nu ne-au ajuns încă la urechi. După cum duduia "independentă", cu cercei tropicali în urechi, cu zâmbet panoramic, ar putea să reprezinte niște interese atât de întunecate încât aproape că ai prefera să nu afli de ele. S-a lucrat intens, s-a lucrat masiv la ruina de astăzi a vieții publice din România. E
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
ani - îmi spun buclele părului argintiu și torsul lui dezgolit. Gîndurile mele încremenesc în amănuntele și lentoarea gesturilor lui. Păr potrivit cu föhnul și cu peria, spume și creme înainte și după bărbierit, sprîncenele netezite, flacoane și ustensile diverse pentru față, urechi, piept și subsuori. În sfîrșit, gesturile cunoscute: spălatul pe dinți și îmbrăcatul cămășii. Și din nou părul: spumă și fixativ. Dacă obiectele de care se servește ar lipsi iar mișcările s-ar lega și desprinde din trupul fără veșminte cu
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
378). Varianta de acum se referă nu doar la (supra)vămuirea unui Mercedes adus din RFG (280), dar și la demolări iraționale, inclusiv ale unor biserici (468). Omul comunist nu scapă de beție (461), iar profesionalismul nu e floare la ureche - mai sunt încă doctori imbecili (465-466), protejați, iată, de un regim care se responsabilizează prin ascunderea lor. "Generalizând", naratorul sarcastic, dezbărat de autocenzură, compară ordinea realității - astăzi spre alertarea corecților politic - cu cea țigănească (510). Cititorul nu trebuie să știe
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
și cu trăsături convenționale, din lirica pe stoc a gândiriștilor. Schematică, simplistă este și reprezentarea omului rău, în unități versificate ce se vor emblematice, dar sunt numai sămănătorist-puerile: "să nu mai audă/ plânsul câinilor/ din fața blocului/ omul rău/ își acoperă urechile/ cu ziduri/ de beton" (Omul rău). Penultima "povestire" din cartierul de Est este, tot așa, compromisă printr-o dulcegărie cum n-am mai întâlnit de la concursurile cu desene pe asfalt organizate, în anii �80, pentru pionieri. "Viziunea" poetică este a
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
părăsit. Poate, îmi zic, nu e totul pierdut. Poate merită totuși să mai scriem despre. Poate se va deștepta realmente românul și va găsi calea de a salva de la dezumanizarea consumistă generațiile care se ridică azi. Dar afla-se-vor urechi de auzit măcar în al doisprezecelea ceas?
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
de comunicare și semnalizare ale clopotului. N-au trecut mulți ani de când clopotele reprezentau prezențe vii în viața comunității. În orașul în care am crescut, auzeai din orice punct cel puțin clopotele catedralei ortodoxe și ale celei catolice. Era, pentru urechile noastre, echivalentul formulei din vremea cetății medievale: "E miezul nopții și e liniște, seniori!" Astăzi, sufocate de cacofonia traficului haotic, de amplificarea demențială a zgomotelor de motociclete, de boxele din mașini date la maxim, de schelălăiturile tramvaielor pe șinele prost
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
iar în anii tinereții mele acel sunet mi se părera triumfalist într-un mod care mă vexa - pentru mine, el reprezenta revărsarea clopotelor istoriei, din fața cărora onoarea mea de evreu îmi cerea să mă dau de-o parte. Când la urechile mele au ajuns sunetele clopotului bisericii St. Francis Xavier de pe Aveue O, ele mi-au adus mesajul că aparțin unei minorități. Nu cunoșteam programul liturgic al bisericii și nici motivele practice pentru care băteau clopotele - deși aș fi putut bănui
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]