2,115 matches
-
virtuală. Găsim în acest caz niște sisteme enunțiative care seamănă cu cele din ghidurile de utilizare ("apăsați pe butonul F; trageți către voi maneta G...") sau din povestirile în care se presupune că cititorul este eroul ("scoateți sabia și înfruntați uriașul cu ajutorul prafului magic; înaintați pînă lîngă cufăr..."). Este vorba de tot atîtea enunțuri non-deictice în care prezentul verbelor maschează în realitate un ordin, ceva ce trebuie făcut. La sfîrșitul lui (4) "noi" reapare, dar asociat cu un prezent deictic: "pentru
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
care o a încredințat Dumnezeu arhiereilor și sufleteștilor iconomi. Însă una alteia este potrivnică... Aceastași necuviință urmează dacă sau împăratul va îndrăzni a intra în Sfântul Altar, sau arhiereul a împărăți și a încinge sabia. Precum o a pățit aceasta Uriașul cel cu două coarne al Romei, papa, zic... Amestecare neamestecată și grozăvie streină! Vadă dar însuși că se află călcător al Apostolescului acestuia Canon și caterisirii se supune vrând a le avea pe amândouă; și stăpânirea Romanicească, și ocârmuirea Ieraticească
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lui Vattimo, prin accepțiunea kenotică a secularizării se deschide, insinuant, calea gnosticismului. Luând asupra sa grija lumii, omul poate asuma un statut diferit de cel al creaturii care împlinește poruncile Creatorului. Omul se poate resimți de natura Creatorului. Iubirea transfigurează. Uriașul ei potențial metanoic 30 ar putea lucra în această direcție? Să fie, în acest context, religiozitatea gnostică varianta istorică adecvată evului post-secular? Libertățile religioase pe care, dincolo de pozițiile filosofice evidențiate mai sus, le asumă occidentalii legitimează această întrebare. Apetența acestora
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
poate fi Harta Americii de la 1562 de Diego Gutiérrez, un exemplu de cartografiere afectivă În care modul În care percepția subiectivă influențează reprezentarea grafică este evident. Legende marcante, cum ar fi cea a canibalilor din regiunea Braziliei, sau cea a uriașilor din Patagonia, sunt atât de șocante, atât de importante În cadrul noilor descoperiri, Încât ajung să fie reprezentate la o scară egală cu cea a Spaniei. La fel de evidente sunt și reprezentările creaturilor mitice ale mărilor și ale faunei exotice a Africii
Polarităţile arhitecturi by Daniel Nicolae Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92987]
-
provincie ar fi de fapt doar o exagerare, negând orice intenție de a "desnaționaliza" minoritățile prin intermediul școlii. Totodată, Nistor conștientiza că problema minorităților este destul de spinoasă, dar în niciun caz nu ar fi putut sta în calea românizării, transpusă în "Uriașul, care a dormit copleșit de umilințe și nevoi", și care "începe să se miște, să-și încerce puterea mușchilor, să se întindă și să se ridice din letargia lui seculară, ademenit de puterea magnetică a zărilor de lumină"17. În
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
spre miezul incandescent al operei. După minuțioase analize, după evaluări atente, după descifrări laborioase ale universului poetic arghezian - excurs temerar, nu lipsit de grele obstacole și de aproximații și judecăți sceptic-relativiste, după acumulări exegetice lente, născute din confruntarea cu un uriaș al literaturii, Vladimir Streinu a putut scrie înseninat și satisfăcut: "Mare între cei mari, Tudor Arghezi n-a fost niciodată o măgură de Bărăgan. El s-a ridicat încă de copil de lângă Eminescu și Macedonski dintre poeții români, iar dintre
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
prețios, mintea lui, dispoziția lui necondiționată pentru muncă, timpul său, iar societatea îi refuză cu dispreț ofranda, lăsându-l de izbeliște, ce are de făcut? „Oare nu aveam tot atât de mult dreptul să trăiesc? Oare nu aveam și eu umeri de uriaș și brațe puternice cu care să lucrez, oare nu căutasem și un loc de tăietor de lemne spre a-mi câștiga pâinea cea de toate zilele? Eram cumva leneș? Nu am căutat peste tot de lucru, nu am ascultat conferințe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
am trăit aici încontinuu, de la începuturile mânăstirii"), care își caută perechea, pe Arghira, "frumoasa din lapte, adevărata fată a Moruzeștilor, fata lor de sânge", pierită în împrejurări ciudate în pivnițele mănăstirii. (Povestea Frumoasei din Lapte este strâns legată de mitul uriașilor; așa cum spune descântecul ei, ea este cea care poate face să renască lumea uriașilor care viețuiau lângă miraculoasele tămăduitoare "izvoare de sânge". Povestea Frumoasei din Lapte 175 este povestea unei ființe de abur "rar și albicios", ființă nepământeană care din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din lapte, adevărata fată a Moruzeștilor, fata lor de sânge", pierită în împrejurări ciudate în pivnițele mănăstirii. (Povestea Frumoasei din Lapte este strâns legată de mitul uriașilor; așa cum spune descântecul ei, ea este cea care poate face să renască lumea uriașilor care viețuiau lângă miraculoasele tămăduitoare "izvoare de sânge". Povestea Frumoasei din Lapte 175 este povestea unei ființe de abur "rar și albicios", ființă nepământeană care din fântâna ei de lapte, tânjea "după lumea soarelui și a lunii" și care nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nepământeană care din fântâna ei de lapte, tânjea "după lumea soarelui și a lunii" și care nu putea ieși decât prin "descântecul ființei scris în marea carte a vrăjitorilor": Albă-dalbă Margiolină Ieși din lapte la lumină Lumea să se-nsuflețească Uriașii să-i trezească. Frumoasa din Lapte este smulsă nefiresc din lumea ei, fără descântecul care i-ar fi dat un nume în lumea pământească ("albă-dalbă Margiolină") și ar fi însuflețit-o, făcând posibilă povestea de dragoste cu Scarlat. Scoasă fără
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să ajungi un "om mare"197, "cresc înainte, cresc mereu, crește-mi-ar numele de nu s-ar mai auzi"198, "pentru mama-natură, nimic nu-i imposibil"199. Ritmul neobișnuit de rapid cu care crește Cucoaneș, transformându-l într-un uriaș, îl determină să dispară în munți. Alegerea nu este întâmplătoare, autorul circumscriind elementele unei geografii sacre, în care - spune Dan Botta citat de Eliade în Memoriile sale - pe plaiurile și munții aceștia oamenii întâlniseră pe Apollo și Dionysos, pe Orfeu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
munți. Alegerea nu este întâmplătoare, autorul circumscriind elementele unei geografii sacre, în care - spune Dan Botta citat de Eliade în Memoriile sale - pe plaiurile și munții aceștia oamenii întâlniseră pe Apollo și Dionysos, pe Orfeu și Zamolxis. Bucegii unde evadează uriașul, constituie nu numai mito-geografia adolescenței lui Eliade ("munții Bucegi, de care mă îndrăgostisem din adolescență și de care îmi amintisem de atâtea ori în Himalaya"), dar și o geografie simbolică (asimilați fiind munților cosmici) în care definitorii sunt corespondențele, omologia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prin referința livrescă la o logodnică părăsită de cel care aparține unei lumi iremediabil opuse; dacă în balada lui Bürger lumile opuneau viul mortului, aici normalul, comunul se opune miticului. Episodul determinant este reacția de groază a Lenorei la încercarea uriașului de a o îmbrățișa, reacție care le revelează amândurora diferența ireconciliabilă dintre lumile cărora le aparțin, eșecul dialogului sacrului cu derizoriul mundan. 4.5.2. Douăsprezece mii de capete de vită În Douăsprezece mii de capete de vită, numele protagonistului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
poveste în care memoria mitică proliferează în mod natural în vecinătatea zdrobitoare a Rațiunii istorice"378 și, pe care am putea să o subintitulăm folosind cuvintele unui personaj al ei, "o nouă mitologie" - aduce cu sine oamenii vechi: blajinii și uriașii, reînvie mitologia comorilor și a mătrăgunei. Proza este, de asemenea, o rememorare a vârstei de aur, în care gesturi obișnuite (trasul cu arcul, explorarea unei pivnițe vechi) se metamorfozează în gesturi miraculoase; nostalgia libertății reale și a unui topos unde
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un piept crescut și pietros, de nu puteai să-ți iei ochii de pe el, și fața îi era blândă și dulce, ca de zeiță, cu buzele cărnoase, însângerate, și ochii negri, arzători, de te făceau să tremuri"427. Jidovii sau uriașii de unde își revendică descendența, sunt primii oameni creați de Dumnezeu și căror seminție a pierit la potop, anormalitatea Oanei fiind "semnul unei biologii sacre" 428. Episodul împreunării cu taurul are rădăcini și în credințele populare autohtone legate de strămoșul totem
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
își pierd suveranitatea absolută, nu mai sunt creatori cosmogonici, ci "fecundatori și procreatori în ordinea biologică", iar "hierogamia devine funcția lor esențială"431. Substratul mitologic (Oana / Marea Zeiță) se împletește cu credințele din mitologia românească; Oana amintește de fata de uriași (din studiile lui Marcel Olinescu) care fură copilele oamenilor de rând și le ține în poala sa. Fiecare personaj aduce cu sine o mitologie; de Oana se leagă mitologia uriașilor (implicit a comorilor neprețuite din mormintele acestora, comori inaccesibile omului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu credințele din mitologia românească; Oana amintește de fata de uriași (din studiile lui Marcel Olinescu) care fură copilele oamenilor de rând și le ține în poala sa. Fiecare personaj aduce cu sine o mitologie; de Oana se leagă mitologia uriașilor (implicit a comorilor neprețuite din mormintele acestora, comori inaccesibile omului pentru că sunt închinate diavolului), precum și cea a mătrăgunei, explicată, în studiile eliadești, prin protoistoria geto-dacilor432. Variante ale descântecului de măritiș al Oanei găsim în De la Zalmoxis la Genghis-han433. Eliade remarca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deschise, așezate cu fața-n jos: André Gide, Tezeu. Întorcând-o, își aruncă într-o doară ochii pe text: Om sau zeu, numai luându-i arma și întorcând-o împotriva lui, așa cum am făcut eu cu măciuca lui Periphetes, întunecatul uriaș din Epidaur, se poate socoti a-l fi învins cu adevărat. Iar fulgerul lui Zeus, vă spun, va veni o vreme când omul va ști să i-l ia, la fel cum Prometeu a făcut cu focul. Cât despre femei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
situațiilor când dispar personalități de acest calibru și amănuntele devin de-a dreptul indecente: „E vorba de moarte, pur și simplu moarte. Îi venise timpul - avea 93 de ani”. Unul dintre giganții secolului trecut, Czesław Miłosz află de la un alt uriaș al aceluiași veac infernal, Papa Ioan Paul al II-a, că: „În poezia dumneavoastră, faceți doi pași înainte și unul înapoi”. Amuzat de această imagine care sugerează „tangoul leninist”, Miłosz răspunde: „Sfinte Părinte, cum aș putea proceda altfel în acest
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ci doar ca un partener de sex, mai mult sau mai puțin lipsit de calități spirituale”, răspunde Chebel. Analiza acestui cercetător, care scrie într-un registru periculos de tranșant și, uneori, poate chiar nedrept, se încheie cu un diagnostic necruțător: „Uriaș cu picioare de lut, islamul nu-și găsește încă personalitatea. Nici ca formă de civilizație, nici ca structură de guvernare. Ca religie, el păcătuiește prin minoritățile sale agitate, și anume cele mai violente. Ca structură de guvernare, el suferă în
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
grav răniți, la Tiraspol. La întoarcere, totul e gata. Amândouă aparatele decolează. Foarte mândră de rolul ei, de însoțitoare, caută să nu piardă "Potezul" din ochi, căci s-ar putea întâmpla să mai facă vreo figură. Le vedem venind: un uriaș, cu un țânțar obraznic după el. "Bombardament însoțit de vânătoare", glumesc mecanicii... Pe cer au apărut însă, la o înălțime mare, și zece avioane de o formă ciudată. Rușii, bine înțeles. Îmi închipui perfect scena: Mariana trebue să fi fost
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
-și coboare privirea. Avea penisul gros și țeapăn. Îi porunci să îngenuncheze și să-l ia în gură. Îl ascultă, înnebunită de poftă, dând înapoi pielea pentru a expune mădularul în formă de cazma, de un negru-vinețiu adânc, atât de uriaș, încât crezu că nu-l va putea cuprinde cu buzele. Reuși totuși s-o facă, cu o senzație de înecare ce o înmuie de plăcere, în timp ce, simultan, armoniile lui Bach, impregnate de zgomotul morții și al timpului, îi dădeau fiori
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
felul ei, de ce nu pot să fiu mai atent la ceea ce fac, dar eu găseam în vorbele ei, care nu erau urmate de o oarecare chelfăneală, un fel de încurajare la alte munci. Că munci făceam eu culegând cireșele din uriașul din apropierea casei noast re, nu ? Privind copacii din fundul grădinii, îmi dădeam seama că era dificil, deosebit de greu, să-i pă zești, să nu li se fure fructele. Noaptea, dar și ziua, la amia ză, între orele două și trei
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
într-o duminică, dimineața, la locul unde la noi funcționau și cele două cârciumi, s e adunaseră vreo șase mineri, dar și copchilăraie care căscau gura să afle ce mai discută minerii despre întâmplările vremii. Unul din cei șase, un uriaș, cam de aproape doi metri statura, cu ceas de buzunar, legat în lănțișor la buzunarul pantalonilor, se fălea tare mult cu ceea ce avea el de povestit. Și, într-adevăr, omul era în centrul atenției generale. Dar cum discutau ei și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ani, împrăștiați în lume (diaspora), mai precis, în urma a două războaie cumplite cu romanii. În primul război (70 e.n.), Titus, fiul împăratului Vespasian, i-a zdrobit, le-a ars Templul și i-a alungat pe mulți în alte zone ale uriașului Imperiu Roman; în al doilea, izbucnit în urma răscoalei lui Simon bar Koshba (135 e.n), împăratul Hadrian i-a învins iarăși, i-a alungat pe toți din țara lor și le-a interzis să mai calce vreodată prin acele locuri
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]