2,433 matches
-
lui consolare era că Amanda nu putea să atace din străinătate. Hugo știa că nevastă-sa plecase din nou la New York. Și cu toate că era evident că Laura putea și avea s-o și contacteze acolo, ideea de a-i suporta urletele venite de la trei mii de mile depărtare era mai puțin înfricoșătoare decât aceea de a face față furiei Amandei în persoană. În clipele mai optimiste, Hugo își imagina că neveste-sii nici n-o să-i pese; în fond, ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Suntem vinovați de adulter, a murmurat Alice. E o chestie gravă, Hugo. Nu contează de câte ori s-a întâmplat. O dată sau de milioane de ori, e totuna. Am încălcat o promisiune. —Și cu ei cum rămâne? Vocea lui Hugo era un urlet de durere. — Cum rămâne cu promisiunile pe care ei le-au încălcat? Amanda trebuia să renunțe la carieră și să fie cea mai bună mamă din lume. Jake te-a târât de la New York pe principiul că viața cu el o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se ducă în spate, să-l elibereze pe Theo din chingi, să-l ridice în brațe și să-i miroasă fundulețul ca să se asigure că totul era în regulă. Privirile amuzate ale celorlalți șoferi trebuiau suportate. La fel ca și urletele furioase ale unui Theo care fusese descoperit asupra faptului. Nu, a răspuns Rottweilerul. Nu e vorba de scutece. Ci de faptul că Theo a început să muște, domnule Fine. —Să muște? — Domnule Fine, fiul dumneavoastră a mușcat alți copii. —Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și se aflau încă în faza incipientă de divorț. Nici nu se ajunsese încă în sala de judecată. —Of, Doamne, a spus el în palma care-i acoperise gura și-i apăsa buzele cu putere în încercarea de a opri urletele care amenințau să izbucnească. I-a aruncat Rottweilerului o privire îngrozită, imaginându-și-o depunând mărturie în favoarea Amandei. „Regret că trebuie să spun asta, dar capacitatea domnului Fine de a juca rolul de tată e necorespunzătoare. Cu toate că dumnealui are cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
repede în bucătărie. O cafea e tot ce îmi doresc. Sau o vodcă, apucă să gândească înainte ca ochii să-i fie străpuși de lumină cu ace ascuțite. Mai întâi îi strânse, apoi îi deschise încetul cu încetul. Scoase un urlet. Auzit, de data aceasta. Se afla în pat, cu cearceaful strâns sub el, gol pușcă. Noptiera susținea veioza abia aprinsă, numai că lumina ei putea fi caracterizată prin celebra expresie frecție la picior de lemn. Ziuă. Soare dogoritor deasupra capului
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în realitate 1 Cea de-a treia zi, la fel de umedă ca și celelalte două, cu ferestre izbite nervos de ploaia trufașă, decisă să dea peste cap toate previziunile meteorologilor și toate statisticile întocmite de-a lungul timpului, începu cu un urlet sfâșietor: - Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! Sări din pat și atunci îl văzu. Rânjea și întindea către el o doză de bere. Probabil rece, probabil gustoasă, mai ales într-o dimineață în care capul pare lovit din toate părțile de oameni invizibili înarmați cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ungherele și se roagă fără cuvinte, neștiind ce-i hodina!... Din iubire te pomnesc mereu, Doamne, și la rău și la bine. 5 Dragoste, milă, iertare, te rog dă-mi, Doamne!... - Roagă-te, roagă-te!... îi șopti un gând. Și urletul de lup prins în capcană-i tot o rugăciune către Dumnezeu.!” - Doamne, Dumnezeule, Iisuse Christoase... Deschide-te rugăciunilor noastre sfioase... Nu ne lăsa pe noi în bezmetică ceață. Te iubesc, o, Doamne al Luminii, mai presus de toate!... Iartămă, Doamne
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
citi; Din literatura sumeriană, mileniu IV î. e. n. : ”Bocet la moartea pastorului Dumuzi ” ” Zac precum juncanu care muge Stau precum oaia behăind după mieluțul ei Glasul lui ce-mi încântă inima l-a năpădit muțenia Câinii stăpânului meu umplu furtuna cu urlete... ” ” Cu inima înlăcrimată Porni departe srepre câmpie; Cu fluieru-i legat de gât El își începe jeluierea... Să cânți un bocet să cânți un bocet, O, câmp, să cânți un bocet, să zici o tânguire Rostească a mea mamă cuvinte de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
gândul. Prin minte îi trecu o cugetare din Sanscrita indiană... ”Soarele răsare roșu si tot roșu el apune, Omul bun, în zilele rele, e tot bun ca’n zile bune” ”Roagă-te!.. îi reveni în minte îndemnul eului său. Si, urletul de lup prins în capcană-i tot o rugăciune către Dumnezeu!” -Neclintit stau în mută rugăciune... Dragostea de Dumnezeu nu știe vorbe nici de moarte nici de viată. Necontenit inima bate în mine ca o toacă, și cheamă la rugă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
plăceau curajul și spontaneitatea, dar uneori o ținută perpendiculară i se părea impertinență și atunci pocnea cu sete cu mâna ei lipsită de finețe, care exprima patimă și violență. Cu toată duritatea ei afișată, cu tot cinismul usturător, cu toate urletele ce treceau dincolo de garduri, cu toate palmele Împărțite din când În când, În scurt timp Diri nu mai reușea să ne păcălească. Deținutele de drept comun o botezaseră Dirineni. Noi n-am Înțeles de ce această poreclă maghiarizată și i-am
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
exact când veneam eu de la școală. Șarpele scăpase din casă din greșeală, când sora lui Adi lipsise un minut ca să ducă gunoiul și lăsase ușa de la apartament Întredeschisă. Într-o dimineață avea să se audă de undeva de sus un urlet ascuțit de damă, care l-a făcut pe Janet să țâș nească În chiloți și maieu, cum era, pe scara blocului, exact la țanc ca să o vadă pe madam ionescu de la patru coborând În furou scara. Biata femeie abia se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fierul, pe care de Îndată ce Îl privești capeți un sentiment de Încredere. Îmi amintește Într-un fel de Kórösi Csoma, boddisathva-ul din Ardeal care mi-a inspirat adolescența. Traversând lacul, nici măcar nu-mi mai e frică de lupii de ale căror urlete răsună pădurea. Sunt un punct negru În zăpadă, pierdut undeva departe, În nordul canadian, dar stelele sunt atât de aproape. 131 7 Ceva Înfricoșător, cu miros de migdale mă lăfĂi Într-un pat imens În faimosul le Château Frontenac. Am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
exact când veneam eu de la școală. Șarpele scăpase din casă din greșeală, când sora lui Adi lipsise un minut ca să ducă gunoiul și lăsase ușa de la apartament întredeschisă. Într-o dimineață avea să se audă de undeva de sus un urlet ascuțit de damă, care l-a făcut pe Janet să țâș nească în chiloți și maieu, cum era, pe scara blocului, exact la țanc ca să o vadă pe madam ionescu de la patru coborând în furou scara. Biata femeie abia se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fierul, pe care de îndată ce îl privești capeți un sentiment de încredere. Îmi amintește într-un fel de Kórösi Csoma, boddisathva-ul din Ardeal care mi-a inspirat adolescența. Traversând lacul, nici măcar nu-mi mai e frică de lupii de ale căror urlete răsună pădurea. Sunt un punct negru în zăpadă, pierdut undeva departe, în nordul canadian, dar stelele sunt atât de aproape. Ceva înfricoșător, cu miros de migdale Mă lăfăi într-un pat imens în faimosul le Château Frontenac. Am venit cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
telefonară, la filială, rugând să fie așteptați, de către toți cei de acolo, că, În câteva zeci de minute, sosesc. Bine. Vă așteptăm. Zarva produsă a fost enormă. Cățeii din grupă, cățeii din sat, cățeii din oraș se uniră, Într-un urlet, și făcură cerc protector Împrejurul lui Victor. În cele din urmă, totul s-a Încheiat cu victoria braconierului. Actele constituiau dovada: căprioara fusese găsită În capcană, da, Însă, capcana fusese pusă de cine știe cine, iar el, doar o scosese de acolo
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Nu-mi trebuie altă femeie. Diseară vin acasă, îmi iau liber mâine. - Nu, vin eu! Vreau să văd ce scrisori ai mai primit. Să nu le ștergi! Nu, vin eu. Vreau să mergem și la doctor. În pâlnie se aud urletele ei pline de furie. Curve, amante, scrisori... O las să țipe. Îmi vine să plâng - și chiar plâng. - Nu mai zici nimic? - Ce pot să mai zic? Ne vedem la noapte. Te iubesc. Închid. <sabina>: nick? <vic47> da. Tu? <sabina
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Ai ceva de ascuns? - Nu am. Stai să mă loghez. A căutat pe computer o oră. - Ți-am spus că nu am nimic. Nu vreau să îmi pierd jobul. Și totuși, a găsit ceva. Eu plecasem, plictisit. I-am auzit urletele de pe hol... - Ce e asta? Ce sunt astea? Ai zis că nu ai vorbit de la servici! - Nu am vorbit. Astea sunt scrisori. - Ai trimis scrisori! My God! Nu pot crede! Tu esti tâmpit! Mă omorî, mă omorî! “Dragă Sidonia...” Cine
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
spus că sunt bolnav. Trebuie să mă tratez, fără ajutorul tău nu pot. Am depresie... - Cred și eu, cu două curve și-o nevasta. - Țușca, e serios. Tot mai des mă bate gândul la sinucidere... - Să nu aud! Cred că urletul i se aude din lobby. - Mi-e de-ajuns că frate-meu s- a sinucis! Asta nu se știe. L-a călcat trenul, într-adevăr. Băuse și terminase de băut ce era în casă. Poate avea și el depresie. Patru
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
relele sau copilul era chiar un mutant Ă!), așa spusese, odată, furios, tatăl. Și nu greșise prea mult. Pentru că fiul nu fusese om ani de-a rîndul: un centaur; În loc de cal, crescuse din el, de la brîu În jos, o motocicletă. Urletul năucitor al mașinăriei, pericole, accidente, bani cheltuiți aiurea, vreme pierdută și, mai ales, anturaj nepotrivit; tatăl său, de-ar mai fi trăit, l-ar fi omorît, era În stare. Bande mascate - cine putea să distingă vreun chip sub căștile cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu banda lui de motorizați pentru a regla conturile cu o alta, era treaz; niciodată nu se urcase pe motocicletă băut; de fapt, atunci, Începea un alt fel de beție: vuietul motoarelor forțate la maxim, mitraliera țevilor de eșapament, claxoanele, urletele trupei, strigătele admiratorilor, amestecate cu huiduielile unor trecători ostili, vîntul din față, care devenea aproape uragan, Îmbătau mai ceva decît alcoolul, diferit, ucigător, uneori. Thomas, norocos, se alesese doar cu bandaje, cu vreo două ghipsuri, cu cîțiva dinți zdrobiți, pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Își mai potrivea casca roșie, nu o mai purtase de multă vreme. Va Încăleca bolidul de oțel, se va simți senin, fără grija urmașilor și a planetei, fără teamă de proorocirile Antoniei, de Sodoma, care nu era decît o poveste. Urletul motorului s-a amestecat cu al său. Așa Își propuseseră, cu mintea lor de atunci, Dioscurii să moară. Din iubire. Distruși de femeia fatală. Fiecare trebuia să o Întîlnească pe a sa cît mai repede, pînă nu trecea Înflăcărarea ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
des; motocicleta avea legile ei. De fumat țigări obișnuite nu scăpase. Columb mai bine ar fi rămas acasă, o pacoste tutunul adus, dar și o plăcere. Plăcere era și femeia, motocicleta - mai mult o furie. Forțarea la maximum a motorului, urletul mașinăriei, amestecat cu al său, viteza năucitoare, fumul frînau, poate, porniri bestiale, trupul lui Thomas era clădit pentru confruntări, lupte adevărate, bătăile la care participa uneori - Întrerupte de poliție tocmai cînd se Încingeau mai tare - nu epuizau complet pornirile ancestrale
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să privească pînă la capăt cum flacările înghit mii de caiete și sute de creioane, munți de plicuri și teancuri de foi albe, blocuri de desen și penare de lemn. Cînd nu mai rămîne decît scrumul din toate rafturile papetăriei, urletul alarmei încetează și el. „Ca un animal obosit.” De fapt, sistemul de alarmă este și el distrus de incendiu. nimeni, absolut nimeni nu vine să stingă focul. X o ia la fugă înapoi, spre parcul municipal. rătăcește o vreme pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vor observa ceva, că se vor neliniști de tot acest vacarm de aripi și țipete. Dar nu a fost să fie, în ziua de astăzi oamenii s-au obișnuit cu zgomotele orașului, vacarmul face parte din cotidianul lor. Zgomotul circulației, urletul sirenelor, al soneriilor și al diverselor claxoane, duduitul a tot felul de mașini de perforat asfaltul, strigătele umane de pe șantiere precum și alte și alte sunete, semnale și răcnete au devenit un fel de ocean sonor normal, trăim în acest imens
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
brișca fu înconjurată de acești zei negri, care trăgeau din nări privind spre Otilia, confundînd-o poate cu o buruiană mai înaltă. Toată câmpia părea din pricina colbului cotropită de bivoli. Tropotul, răgetele sugrumate făceau o larmă surdă, în care răsăreau niște urlete sălbatice. Felix și Otilia nu distinseră alt animal; dar Pascalopol, ținând bine caii, care sforăiau, începu să strige: - Măi, care sunteți acolo?Un glas se auzi ca de pe lumea cealaltă: - Aici suntem, boierule. În curând, printre bivolii mai risipiți dinspre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]