25,587 matches
-
2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Peste țarină vara ca un furnal își aprinsese toate cuptoarele și limbile flăcărilor topeau aripile păsărilor rătăcite în zbor. Doar umbrele rămâneau desenate în pulberea albă a drumurilor. Visam lujeri de iederă uscată cățărându-se precum flăcările până la marginile cerului, arbori chirciți de noduri, arderi pe rug, floarea secetei, floare galbenă de mușețel, coroană aprinsă de spini a soarelui încununând creștetul pământului. Ne spălam frunțile în râuri de sudoare și cu tălpi sângerânde
SECETẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382503_a_383832]
-
fiindcă a făcut și face de toate. Stropită cu sânge albastru și roșu, purtând crucea la vedere pe buric, își umple avid coșu' cu amintiri, și bea liniștită cafea la ibric. Lumea ei e din hârtie fragilă, înmuiată, presată și uscată; pentru muritorii de rând e o apostilă pe viața diurnă, grea, complicată. SFÂNT MEDITÂND Sfântul meditează transfigurat, cu limitele sale se luptă, pe frunte are sânge de spini săpat, din care vampirii cu cravate hulpav se-nfruptă. Se bate cu
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
ca o frunză în vânt. Tânărul era însă priceput în mișcări. Părea un zeu înalt, cu sulița răzbunătoare deasupra capului monstrului sângeros. Câteva femei extaziate îi aruncară câțiva trandafiri roșii ca sângele. Alfredo ridică una dintre flori, de pe pământul gălbui, uscat și o atinse cu buzele. O căută cu privirea pe Cornelia și îi aruncă apoi,cu delicatețe,trandafirul. -Îți dedic această luptă, minunată domnișoară ! strigă el, cu voce puternică, pentru a fi auzit de aceasta. Alfredo execută apoi câteva mișcări
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
Autorului Seceta a ucis orice boare de vânt poetul s-a topit și-a intrat în pământ cuvintele-au albit ca părul din barbă și-s tot mai rare și nimeni nu-ntreabă Desculți aleargă copiii prin cer cu gura uscată nimic nu mai cer și mamele au pieptul uscat și bătut de parcă nicicând vai n-au născut Că miezul de foc al pământului poate își mută iar iadul de noi mai aproape înnebuniți cu toții duc mâna la gât să umple
SECETA LUI LABIȘ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382533_a_383862]
-
s-a topit și-a intrat în pământ cuvintele-au albit ca părul din barbă și-s tot mai rare și nimeni nu-ntreabă Desculți aleargă copiii prin cer cu gura uscată nimic nu mai cer și mamele au pieptul uscat și bătut de parcă nicicând vai n-au născut Că miezul de foc al pământului poate își mută iar iadul de noi mai aproape înnebuniți cu toții duc mâna la gât să umple găleata cu sânge atât Costel Zăgan, ODE GINGAȘE Referință
SECETA LUI LABIȘ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382533_a_383862]
-
în față ca să le reia, tocmai când spera că în sfârșit le-a terminat. * * * Și totuși, toamna întârzia să vină. Se părea că rămăsese pe undeva, blocată prin mașinăria complicată a ruginitului timp și frunzele copacilor foșneau pergamentate în aerul uscat. Găsise un loc liber, se așezase și acum privea pe geamul autobuzului. Pe o grămadă de pământ uscat excavat pentru o nouă construcție, un câine se răsucea cu burta în sus, sub razele încă fierbinți ale soarelui, o femeie cu
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
să vină. Se părea că rămăsese pe undeva, blocată prin mașinăria complicată a ruginitului timp și frunzele copacilor foșneau pergamentate în aerul uscat. Găsise un loc liber, se așezase și acum privea pe geamul autobuzului. Pe o grămadă de pământ uscat excavat pentru o nouă construcție, un câine se răsucea cu burta în sus, sub razele încă fierbinți ale soarelui, o femeie cu sâni uriași ce-i depășeau ca volum proeminența pântecului, transpira cărându-și sacoșa burdușită, copiii ieșeau de la școală
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
poetică, pentru că deplasează atenția de la referință la mesajul însuși: „Biciul lui Dumnezeu/ s-a vrut șarpele acesta,/ strivit în aurul risipit/ de propriul car alegoric./ Fire subțiri de lapte roziu/ din botu-i căscat se preling / unduind / către sânul/ de-acuma uscat”. Și acum intră mesajul: „Atât a rămas: / un dinte sfărmat/ și marele ochi de safir/ către cer/ înghețat.” („Sic transit gloria mundi”). O rezolvare interesantă privind lumea. Barocul Marianei Cristescu reinventează realul și, simultan, îl umbrește, îi dă dimensiunea misterului
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
ALTRA VITA Autor: Daniel Samuel Petrilă Publicat în: Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului aerul crud tomnatic dospește-n călimări și ne aruncă iar la semafor unde așteptăm câteva ore poate câțiva ani dând vamă umbrelelor uscați pleșuvi îngropați în hainele din dulap umerașe și molii un bec amețit pâlpâind în camera albă și wolframii noștri paraleli Referință Bibliografică: in un altra vita / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2163, Anul VI, 02 decembrie
IN UN ALTRA VITA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382603_a_383932]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MONOCROMIE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului MONOCROMIE De prea mult ocru acest anotimp bolnav se tânguie-n foșnete aspre uscate tot așa cum nisipul foșnește scurgându-se-n oasele mele când prinsă în șuvoiul de lumină precum o gâză-n chihlimbar încă o dată mă prefac strângând a îndărătnicie pleoapele și agățată cu agilitatea unui acrobat de inconsistența unui zâmbet icteric că
MONOCROMIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383872_a_385201]
-
să nu știi ce sunt, Să vezi luna pe cer, să te-ntrebi de ce-i sus. Să simți soarele ce pentru tine-i străin, Să bei apă cu sete și să simți că-i venin, Să vezi flori cu mirosuri uscate și uscate-n culori, Să vezi o mare de lume cu carte și în niciunul valori. Să simți valul mării uscat cum izbește în plin, Iar sărutul pe-obraz că-i o palmă, că-i chin, Imensul să-l vezi
FRUMUSEȚI PIERDUTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383910_a_385239]
-
tine-i străin, Să bei apă cu sete și să simți că-i venin, Să vezi flori cu mirosuri uscate și uscate-n culori, Să vezi o mare de lume cu carte și în niciunul valori. Să simți valul mării uscat cum izbește în plin, Iar sărutul pe-obraz că-i o palmă, că-i chin, Imensul să-l vezi infim și pierdut, Și-n oameni cu chip să vezi suflet de lut. Să te simți nimicit și stors de putere
FRUMUSEȚI PIERDUTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383910_a_385239]
-
și ești blânda de vița cea aleasă, Zâmbitoare ca o floare, o splendoare, Mireasa cotropitoare în splendoare..! De-ți mai ajung pe-al cutei negre gânduri, Tu dintr-o piruetă voalată le și scuturi, Precum crengile se curăță de frunze uscate, Prin curaj și iubire inunzi fețe încruntate..! Cum ți-e trona imaculată și strălucitoare, Cu mina necalculată te bucuri ca un soare, Să-ți zboare necazuri că te-ai luat de-un dor, Prin care ai voință, fără de care - alții
MINA NECALCULATĂ .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383367_a_384696]
-
nea-nghețată s-aștepte până hăt, când ghiocelul poate să dea veste că Dochia sărmana în Mărțișor se pierde. Ca să trăiască luni în chinga de zăpadă e greu, dar tot ponosul i-a-nțelepțit și vrednici, din toamnă timpurie, gătesc, pun la uscată propeală fructe posmogite, felii de crumpene sfarogite, turte de mălai, să fie demâncare în temnița rece-a ninsorii... Mișcând agale pasul, dedați răbdării, închipuie miez pentru foc. Agonisesc uscături, crengi chitite și-amestec de pământ cu ierburi putrezite. Cu ele
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Mor primăverile-n brațele goale, ca-ntr-un blestem satanist de final; Nimeni nu știe-un descântec și cerul s-a-ndepărat dintr-odată de noi, Umbrele nopții ne-nchid în coșmaruri și ne ucid toți multiplii de doi. Mor întrebări pe uscatele buze, niciun răspuns pe tarabe nu ai, Doar rămășițe de gânduri confuze, la preț redus, sub tejghea, le mai dai. Piața-i săracă de-atâtea orgolii și prohibită-i iubirea, de azi, Și de găsești pe sub mână emoții, vine un
MOR PRIMĂVERILE-N BRAŢELE GOALE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383376_a_384705]
-
în suflet:' 'Spune-mi, Roaa, mai ai pe cineva la Bagdad?'' Fața mea îmi răspunde. Am avut senzația că Timpul s-a oprit, că totul a încremenit. Mă văzui printre dărâmăturile din Alep, cu mirosul acut al morții în aerul uscat. A țuguiat buzele, apoi a dus palmele la tâmple. ''Nuuu...!'' Florica Patan, Roua și Roaa. Referință Bibliografica: ROUA ȘI ROAA / Florica Patan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2231, Anul VII, 08 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
plecat să-și facă sărbătorile în cine știe ce colț din lume, așa îi plăcea iubitei. Delia află de la o fostă colegă de serviciu că amanta soțului ar fi însărcinată. Un soare anemic încerca să dea puțină viață aerului rece, un rece uscat ce-ți lipea nările. Delia privi în sus spre cer, cerșind parcă puțină îngăduință naturii. Îi era dor de zăpada albă, să-și curețe sufletul de suferință. În jur nimic nu părea să aibă milă de ea. Poate zăpada m-
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383543_a_384872]
-
impunerea în conștiința publicului a unor scriitori ca Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, Duiliu Zamfirescu și alții. În privința comportării, a felului de a fi i s-a reproșat lui Maiorescu răceala, lipsa pasiunii, atitudinea olimpiană, care părea să ascundă un suflet uscat; este celebră în acest sens aprecierea vulcanicului N. Iorga: „Cald și frig nu i-a fost nimănui lângă dânsul“. Ajutorul dat de Maiorescu scriitorilor din cercul Junimii și discipolilor său, chiar adversarului său, Dobrogeanu-Gherea, într-un moment important din viața
LECȚIA LUI MAIORESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382820_a_384149]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ZBOR FRÂNT Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului ZBOR FRÂNT pământ și nămol cerul uscat și gol o pasăre a rămas nu a plecat cu al ei stol nici bob de grâu nici frunză nu'i pe sol vântul sufla,sufla cu aripa ruptă zbura și zbura prin viscol,prin vânt vânt năpraznic,nebun ieri
ZBOR FRÂNT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382864_a_384193]
-
a pierdut substanțial din intensitate, pare a se fi răcit de tot. De multe ori însă ca într-un incendiu în pădure focul se stinge aproape de tot pentru ca apoi dintr-o flacără mică, neobservată, să se aprindă din nou pădurea uscată. • Există doar un singur Duh Sfânt. Darurile harismatice, formele de manifestare ale acestor virtuți împărtășite de Sfântul Duh sunt multe. Harismele sunt necesare pentru a nu se stinge duhul, pentru a se ține aprins focul divin care mai arde încă
DESPRE DUHUL SFÂNT de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382899_a_384228]
-
7, Baba 8, Baba 9, Fiul, Doctorul, Preotul. Decorul: O cameră modestă, câteva scaune, un pat. (Pe pat este o femeie bătrână. Lângă pat sunt două babe. Pe scaune stau alte șapte babe.) Baba 1: Îi e sete. Are buzele uscate. Baba 2: (Udă un prosop într-un pahar cu apă și udă buzele bolnavei.) Măcar îi mai trece din fierbințeală. Baba 1: Nu mai are mult. Baba 3 (apropiindu-se de pat) Cum îți dai seama? Baba 4: (venind și
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
și cea din Arizona? ce vă place și ce vă displace... - Oh, nimic nu seamănă cu nimic. Arizona “cea secetoasă”, cum e supranumită, este un ținut fascinant: un peisaj ireal pictat în culorile nisipului. Întinderi nesfârșite cu o vegetație joasă, uscată, ard vară de vară, la temperaturi de 50 grade C si chiar mai mult, străjuite de cactuși singuratici, contorsionați în poziții înspăimântător de umane, ciuruiți de păsări care caută în trupul lor umbra, răcoarea și seva de care au nevoie
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
Ciudat, dar te simt... căldura te trece. Ce vrei de la mine, de ce mă întorci? Pe dragostea mea, știut-ai să joci Ce-ți pasă de mine... de-s viu, ori de mor Am fost pentru tine, ceva trecător O frunză uscată pe care-ai călcat Un maldăr de paie, ce foc tu i-ai dat. Am fost ca omătul... căzut, și topit Așa scurt e timpul cât tu m-ai iubit... Aș vrea să mă-ntorc, dar nu se mai poate
O CLIPĂ... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383031_a_384360]
-
afaceri, încurajați și susținuți în activitățile lor ticăloase de către oamenii politici, tot atât de ticăloși, lacomi, iresponsabili, nepricepuți, dar corupți, cocoțați pe funcții cheie ale administrației și structurilor de control. Dacă frunzele politice ar fi căzut la vremea lor, cu toate crengile uscate, cu tot putregaiul mentalităților și metehnele ticăloase din viața politică, atunci și copacul vieții social-economice românești s-ar fi purificat, ar fi fost regenerat și nefastul fenomen n-ar mai fi avut loc. Din păcate, s-a întâmplat!.. Îngrozitorul calvar
XARTOFUL FIERBINTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383058_a_384387]
-
am vărsatSângele Tău nevinovat.... XIV. MIORIȚA, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. Vai, turmele mele de vise-s pe moarte Pe malul tăcerii pasc ierburi deșarte. Beau apa coclită-a uitării plângând Cu gura uscată ca floarea în vânt. E tristă mioara cu bocet în grai Străin e pământul și poarta spre rai. E apa sălcie, Păstoru-I departe, Cernită e zarea cu brâuri de moarte. Noptarea în lume e însăși un iad Din ceruri urnite
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]