6,013 matches
-
deschidă. Putem să le dăm foc? Lăcașul se află pe o barieră de stânci abrupte, și altă cale de a intra acolo nu există. A trebuit să mă gândesc. Biserica era însemnată, și bizantinii fugiseră care pe mare, care pe uscat, oricum nu avuseseră timp să pună la loc sigur eventualul ei tezaur. Puteau fi acolo mătăsuri, pânzeturi și podoabe scumpe. Iar dacă incendiul de la uși ar fi cuprins și acoperișul, toate acele comori ar fi fost mistuite de foc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
părăsire. Slavii șovăiau, dar pe mine mă interesa să câștig cel puțin o noapte de răgaz, drept care am spus că ne vom întoarce a doua zi pentru a primi răspunsul. Slavii erau pe cât de cruzi, pe atât de viteji, pe uscat și pe mare. În schimb, n-aveau nicio noțiune de strategie, ci doar vicleșuguri de vânători și pirați. Înainte de răsăritul soarelui împresuraserăm deja tabăra lor din trei părți, lăsând liberă doar calea spre mare. Pitiți pe după tufișurile ce o împrejmuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Clădiri ca niște Închisori de maximă siguranță pluteau de jur Împrejur În noapte. Turnul era un paralelipiped cenușiu de paisprezece etaje Încorsetat de o Împrejmuire de terase abuzive ce așteptau permisul de construcție, farfurii de parabolice și haine Întinse la uscat În balcoane. Antonio Își dezlipi ochiul de pe vizorul videocamerei și o puse În husă, căci nu mai era nimic de văzut - În spatele obloanelor coborâte, de-acum dormeau toți. Și totuși, continua să fixeze cu ochi aprinși ferestrele apartamentului de la primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
foarte greu pentru tatăl tău, Îl scuză Merlo. Să se angajeze În problemele acestor oameni săraci, să mențină ridicată tensiunea electorală. Tatăl tău e un leu de lupte, știi și tu asta. Aici, afară, se simte ca un pește pe uscat. — Dar ăsta este electoratul, replică Zero fără milă. Când, În cele din urmă, Elio termină de citit, discursul său fu primit cu o tăcere definitivă și arzătoare, ca un scuipat. Din rândul suporterilor se ridică un ropot nesigur de aplauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Paștelui când, printre bidoane goale și cutii de bere, Își goleau buzunarele și papucii de nisip. Emma Buonocore sau Tempesta Își scosese nepăsătoare bluza și Își Îmbrăcase băiețelul care era Înțepenit de frig, căci se udase pe faleză. Pusese la uscat pulovărul copilului sub jetul de aer cald pentru uscarea mâinilor, iar Sasha observase dunele roșiatice care răsăreau de sub dantela sutienului ei negru, dar, mai ales, observase marele A azuriu tatuat pe pielea albă a umărului ei drept. Inițiala marii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
alături de mine. Dacă aș fi putut vorbi, le-aș fi asigurat că eram pe deplin fericită. Pentru că toate stelele cerului intraseră în pântecul meu în spatele picioarelor micuței zeități zâmbitoare. În cea mai dulce și sălbatică noapte de la separararea apelor de uscat, a cerului și a pământului, eu stăteam întinsă și gâfâiam ca un cățel, simțeam că mă învârt prin văzduh. Și când am început să cad, n-am simțit nici o frică. Cerul era roz când am deschis ochii. Inna se ghemuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai rămas nimic altceva de încercat. Mirosul lui Anubis e deja în camera de naștere. Ia-ți trusa și urmează-mă. Meryt mi-a spus repede povestea, iar eu mi-am luat cele câteva ierburi pe care le țineam la uscat pe grinzile colibei mele. Doamna aproape că alerga. Abia am avut timp să-mi dau seama că ieșisem din grădină. Am trecut dincolo de fațada casei lui Nakht-re și mi-am amintit prima zi în care văzusem acel loc, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încă teama, și atunci m-am întors din nou și am văzut că în colțul opus, la o măsuță cu o tablă de șah pe ea, stătea într-adevăr cineva și se holba într-adevăr la mine. Era un negru, uscat și în vârstă, stătea la masă, urmărindu-mă din priviri. Când l-am văzut, m-am speriat puțin, dar l-am salutat repede, nenea nu mi-a răspuns la salut, mi-a făcut doar semn să mă apropii, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Într-o husă, mai mult ca s-o protejeze de priviri indiscrete decît de praf. În schimb, vălul pe care Marie Îl stropise atît de zdravăn cu apă cînd se repezise pe terasă, și pe care Jeanne Îl atîrnase la uscat În fața ferestrei, sub suflul brizei, era făcut ghem pe parchet. Probabil că alunecase și ajunsese pe jos. Dintr-odată, o neliniște surdă Îi strînse pîntecele ca În niște gheare. Instinctul Îi spunea să fie atentă, să plece departe, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe creștetul ei, apoi se Întoarse cu pas greoi ca să ridice niște coșuri pentru pește. Îl urmări cu privirea. Tatăl ei o făcea să se gîndească la un albatros. La fel ca pasărea aceea mare. Era stîngaci și neîndemînatic pe uscat, nu era cu adevărat el Însuși decît pe mare, În osmoză cu natura, și știa mai bine cum să se comporte cu elementele decît cu oamenii. Telefonul o smulse din gînduri, era Loïc. - Cum?... Hainele lui Nicolas... Unde?... Vocea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era coborîtă. Valurile urcau deja, luînd cu asalt debarcaderul. Insula era izolată de continent pe o durată nedeterminată. Pe vreme de furtună, nu era ceva rar să vezi terasa hotelului măturată de valurile pe care hula le mîna departe peste uscat, ajungînd să inunde terenurile situate abia un pic mai sus de nivelul mării. Acum, ele luară pe sus mobilierul de grădină pe care nimeni nu se mai gîndise să-l aducă Înăuntru. Așezat Într-un colț al spălătoriei, abătut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bun. În vreme normală, Încărcătura ar fi fost răsturnată direct În cală, Înainte de a fi triată, calibrată, trimisă la Brest și vîndută la licitație. Profanii, În schimb, nu avură decît să observe chipul livid al Mariei care punea piciorul pe uscat și privirea Îngrijorată În care o Învăluia Fersen pentru a pricepe că o nouă dramă Îndoliase insula. Nu avură decît să vadă limuzina castelului și pe Jeanne coborînd din mașină susținută de Pierre-Marie și de Armelle, pentru a Înțelege. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
landa și plaja de ultimele cețuri, de parcă le-ar fi șters cu guma. Lumina crudă făcea să iasă dur În evidență benzile de plastic galbene, delimitînd un perimetru de nisip curat care, ca o sugativă, absorbea Încet meduzele eșuate pe uscat. În mijloc era Întins trupul lui Gwen, pe care jandarmii Îl scoseseră din nisip. Marie, Îngenuncheată alături de Lucas, contempla chipul Încă murdar de nisip. Moartea Înăsprise rotunjimea trăsăturilor, pleoapele Închise ștergeau luminozitatea privirii, asemănarea acestei măști livide cu Yvonne era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
măcar să Încerce să intre În vorbă cu roșcovana; trebuia să radă un whisky Înainte de prânz. Lângă cort, dădu peste una dintre adolescentele de la duș; cu un gest grațios, ce-i ridica sânii, culegea de pe frânghie chiloțeii de dantelă puși la uscat În ajun. Bruno simțea că e gata să explodeze În atmosferă și să cadă peste camping sub formă de zdrențe unsuroase. Ce se schimbase, În fond, din adolescența lui? Avea aceleași dorințe, cu conștiința că probabil nu le va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se face, dar mereu se adună... Din motive numai de ea știute, Trish se uită în sus. Ușor alertată, îi urmăresc privirea. Acolo, deasupra noastră, se află un munte de cămăși șifonate care atârnă pe un suport de lemn, la uscat. Cel puțin treizeci. În clipa în care le văd, simt că mi se taie picioarele. Habar n-am cum se calcă o cămașă. N-am ținut în viața mea în mână un fier de călcat. Ce-o să fac ? Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sorbind din ceaiul cu gheață, încercând să mă relaxez. Încercând să mă bucur de acest moment în care stau pur și simplu într-o grădină frumoasă. Dar emoțiile încă îmi mai dau ghes, ca niște pești ce se zvârcolesc pe uscat. Un alt drum. Dar eu nu cunosc nici un alt drum. Habar n-am ce fac ; n-am nici cea mai mică perspectivă asupra viitorului care mă așteaptă. Mă simt de parcă s-ar fi stins lumina și pășesc bâjbâind. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dacă nu vrei să-i ucizi, dă-mi măcar de știre ce au pus la cale. Dacă aflu din timp ce au de gând, aș putea să sădesc neîncrederea În sufletul Vindecătorilor la care o să se mai ducă. Moru cel uscat se uită lung la mine. - Hm. Abia acum sunt sigur că tu ești trimisul lui Moru, Îmi zise el, țuguind buzele. Într-adevăr, ești un mare ucigaș. Of, of, nici nu bănuia el cât de mare ucigaș eram. Nici prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aveam de toate, și eu, și el... Hmmm... Era limpede, așadar, că cele mai multe pământuri se Întindeau dincolo de apă. Moru pusese vorbele la cale având În minte meleaguri nesfârșite, nu doar câteva tărâmuri, acolo... Dar, cum să trec apa? Moru cel uscat nu mă Învățase să calc pe apă, iar Moru al meu, nici atât. Moru, of, of! Ai vegheat hoțește asupra mea Încă de când m-am născut, m-ai iscodit să vezi dacă eu sunt ucigașul așteptat, mi-ai spus una, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un om, iar ei le numeau cămile. Nu știau dacă ei se luaseră după cămile și beau foarte rar, sau dacă ele se luaseră după ei. Poate că fuseseră așa, și unii și alții, de la bun Început. Pe cât erau de uscați și de slabi, pe atât erau de buni În luptele de sânge și la vânătoare, numai că li se Întâmpla din ce În ce mai rar să dea peste vânat mare. - Ultima oară am doborât o zebră În vara ce a trecut, dar până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întunericului. 34. Mai călătorisem pe apă dar atunci, văzusem pământul de pe care plecasem și cel pe care trebuia să ajung. De data asta Însă, după ce a răsărit soarele și am privit de jur Împrejurul luntrei, nu am mai văzut nici o bucățică de uscat - Marea cea mare se Întindea cât vedeai cu ochii, unindu-se cu cerul de parcă ar fi dat să se urce pe marginile lui. Oriune m-aș fi uitat, nu zăream decât puhoiul de luntre În care se aflau oamenii, femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
putea să vadă asemenea făcătură. Ce mai meșteșug pe oamenii ăștia! se tot bucura el. Asta da, luntre, măi Krog, măi. Uită-te și tu pe unde ne duce... În inima mării. Cât vezi cu ochii, nici măcar o limbă de uscat. - Ia, poate că o fi uscat, dar nu știm noi, am zis și l-am pus pe Logon să se țină bine. M-am urcat pe umerii lui și m-am uitat de jur-Împrejur, dar n-am văzut altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
primim apă dinspre insula Waialea? Și nu știi că, mereu când se Întâmplă așa, punem cârma la cap? De câte ori vrei să-ți mai spun cântul ca să-l ții minte și tu, prostule? Nu pricepeam nimic, iar Dyas Îmi spuse: - Pe uscat, când ai de mers dintr-o parte În alta, te ții după munți, râuri și stânci. Pe Marea cea mare nu ai nimic din toate astea, așa că trebuie să Înveți felurile de apă. Marea asta e străbătută de patru feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urlu... GARDIANUL: Mie mi s-a făcut inima ca o ciupercă... CĂLĂUL: Uită-te la degetele astea... Simt cum se topesc de rușine... ARTUR (Se întinde.): Eu am să ațipesc puțin... GUFI (Despre ARTUR.): Ce scârbă! COLONELUL: E atât de uscat și de sfrijit incât... CĂLĂUL: Ar merita să scape. GUFI: Asta nu e om. Ne face de râs dacă-l executăm. GARDIANUL: Mai bine-i dăm drumul. Mi s-a făcut silă... CĂLĂUL: Și mie. Nu merită să moară. GARDIANUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
important să spălăm pe jos. MACABEUS: Mi-e silă să fac curat... PARASCHIV: Ar fi bine, foarte bine... pentru noi... Am avea ce face trei zile. MACABEUS: Mai bine dorm. PARASCHIV: Spălăm scaunele, mesele... Spălăm totul și punem totul la uscat. Lustruim sârmele, aruncăm gunoiul, spălăm gamelele... MACABEUS: N-avem apă! (Fericit.) N-avem atâta apă... PARASCHIV: Aduc eu. Sunt gata s-aduc eu toată apa. MACABEUS: Nu ne putem fâțâi mereu pe gaura aia. Or să ne prindă că furăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu barba și pletele ninse. După miruit, părintele citește poporenilor îngenuncheați pe lespezi molitva dezlegării. În jurul bărbii părintelui, sufletele adunate ciotcă își murmură mătănii sau tac despărțite de gânduri. Flutură în bătaia cuvântului precum o sfoară de rufe întinse la uscat. Părintele Ieronim îi cunoaște pe fiecare în parte, însă ritul se desăvârșește tocmai prin desprinderea contururilor și a numelor de pe asortatele paltoane, blănuri, pălăriuțe și sumane ciuruite care-l înconjoară, cafenii, verzi, negre, sure. Se prefac toate laolaltă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]