7,058 matches
-
bolnave. Dacă începea să plouă, ne deschideam umbrelele și ne continuam plimbarea. A venit toamna și campusul s-a acoperit de frunze de keyaki. Am simțit mireasma noului anotimp în prima zi când mi-am îmbrăcat puloverul. Deoarece mi se uzaseră pantofii, mi-am cumpărat alții, din piele de căprioară. Nu pot să-mi amintesc despre ce am vorbit cu Naoko atunci. Presupun că nimic special. Evitam să vorbim despre trecut și doar foarte rar pronunțam numele lui Kizuki. Puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
concert de Brahms la marginea unei pajiști unde nu se zărea nici picior de om. Reiko fluiera în ritmul violoncelului. — Backhaus și Böhm, spuse ea. Am avut și eu cândva discul acesta, odat\, demult. L-am ascultat până l-am uzat... în sens propriu. Am absorbit toată muzica din el, fiecare notă... Eu și Naoko am comandat câte o cafea. — Ați reușit să stați de vorbă? a întrebat-o Reiko pe Naoko. — O grămadă, spuse Naoko. — O să-mi povestești tu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cuprinzător pentru organul sexual feminin. Bineînțeles, denumirea argotică, pizdă, era satisfăcătoare, dar nu era de ajutor în anumite situații. E drept, te puteai ajuta de surogate eufemistice gen pisicuță, fofoloancă, sucitoare, pricomigdală, chichirică. Toate substantivele astea erau însă atât de uzate de folosința îndelungată, încât dobândiseră un iz adjectival. Academic vorbind, organul cu pricina nici nu exista. Existau doar părțile lui componente, înfofolite în niște nume năstrușnice: labii, muntele lui Venus, trompe, ovare, uter, vagin, punctul G. Uf, impresia era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atlaz, cu vârfuri întoarse ienicerește și având picioarele elefantiazice înfășurate în fâșii așijderi de atlaz, de aceeași nuanță. Părul, vopsit tot mov, îl poartă strâns într-un coc monden, probabil pentru a contra-balansa ochelarii uriași, cu lentilele precum fundul buteliilor uzate de sifon și care, cățărați cu parapon pe șaua îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac să semene la perfecție cu o bufniță. O bufniță negriciosă, grasă, de hambar, un ciuf, fumând în draci, cu scrumiera în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vreun an și ceva, închis pentru consolidare. Înseamnă că de aia au deschis expoziția, la cel de Artă, gândește cu glas tare Fratele. Precis că exponatele sunt etalate în holul central, cel mai accesibil, cel de la parter. Presupun că vom uza din nou de șperaclul lui Năică, nu? Ajunseseră la punctul de unde porniseră spre biserică, pentru botez, adică în preajma Restaurantului "Pomul Verde" și se îndreptau voinicește în sens opus, pe lângă fosta Maternitate, înspre Muzeul Petrolului și înspre Centru. Da, dar... Aici
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spune că scriitorul pierde cu fiecare vis povestit câte un cititor, că visele plictisesc într-o povestire, fiind doar o metodă comodă și învechită de punere în abis. Rareori, într-adevăr, un vis este semnificativ pentru celălalt, în plus, scriitorii uzează câteodată de contrafaceri, construiesc visul la calibrul cerut, care să reflecte și să ordoneze realitatea difuză a povestirii, așa cum, dacă pui un capac de stilou în mijlocul unei mâzgăleli anamorfotice, vezi reflectată în el femeia goală. Pentru că vreau să încep povestirea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toată durata războiului; și chiar din cauza devastărilor la care au fost expuse, să le socotească achitate de orice impozite pentru doi ani, începând cu ziua schimbării instrumentelor de ratificare ale prezentului tratat. 8.La expirarea termenului stabilit, Poarta promite să uzeze de aceasta cu toată omenia și să le primească prin intermediul trimișilor care vor veni din doi în doi ani; la sfîrșitul plății acestor impozite, nici pașalele, nici guvernatorii, nici vreo altă persoană nu va trebui să le înglodeze în datorii
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
sau la lucruri încă și mai profane !) Respir precaut, ca să nu trezesc tusea ascunsă în trupul meu, și cu exaltare mă gândesc că Sophie nu are habar de cum o simt eu în propriile mele fibre - tot mai sensibile, pe măsură ce se uzează... Cum o trăiesc, din afară și dinăuntru, și cum, totuși, ea scapă mai departe atenției mele înfometate, rămânând la fel de opacă, deși translucidă. La fel de greu de înțeles, cu toate că previzibilă în cele mai mici reacții... Un motif de plus que je sois
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rele (mai toate datorându-se interpretării ei răuvoitoare, chiar dacă în parte le recunoscusem altădată ca vini ale mele, din silă de ceartă și slăbiciune de caracter), ci faptul că, deși mi le mai reproșase de atâtea ori, reproșul nu se uzase. Ca și când ar fi scos armele dintr-o panoplie și le-ar fi folosit mereu, punându-le apoi cu grijă la loc pentru data viitoare, și data viitoare, și data viitoare... Furia desfigurând-o, arăta cu zece ani mai bătrână, fața
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în vremea aceasta de alarme și bombordamente neîntrerupte, ce face să ne aflăm en danger de mort în orice clipă, cu vești ale unor morți apropiați, este o impardonabilă frivolitate. Convenisem cu domnul Ialomițeanu ca, dacă ajung la Minister, să uzez de numele lui pentru a facilita lucrurile. Am plecat mai târziu de acasă, dar întârzierea mea a fost mai mare decât intenționasem, pentru că un drum până în centru a ajuns o adevărată aventură. Din ce vorbisem cu Ialomițeanu înțelesesem că această
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că ești etern ? Eram convinsă că voi putea oricând pleca, știi doar că așa credeam toți ! Și la fel de convinsă eram că Niki va face carieră ! Cu talentul lui de a vorbi, cu talentul de a se purta cu oamenii ! Puteam uza și de relațiile lui nenea Sandu Geblescu, categoric îți spun că Niki avea șanse, dacă n-ar fi venit vremurile care au venit... Iar acum ar fi fost momentul ca să pro-fi-te ! Să pro-fi-te cinstit de pe urma eforturilor lui ! în loc de asta, o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu un număr mai mari, dar acest amănunt e lipsit de importanță. Se vede Încălțat cu ei la petrecerea de Anul Nou de peste două săptămîni. E atît de fericit, Încît o sună pe prietena lui să-i spună. Nu sînt uzați, sînt aproape noi. Ea Îi propune să treacă după-amiază pe la ea să-i arate. E singură acasă, părinții ei sînt de serviciu la spital. Tudor Își Încalță adidașii Lotto și iese. Ca să ajungă la prietena lui, trebuie să schimbe tramvaiul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
compătimesc. Nu văd copii să se joace, tineri sau adulți care să intre în biserică. In afară de buletine informative, foi parohiale duminicale, sau alte câteva materiale religioase publicitare, totul este vechi în aceste biserici, absolut totul, vechi și adesea scorojit, uzat de trecerea timpului și mai puțin din cauza folosirii. Ce am apreciat mereu a fost faptul că sunt deschise, că pe toată suprafața bisericii au toate scaunele pregătite pentru a-i primi pe credincioși, dar mă întreb când anume această mulțime
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
lor. Ei abandonează lucrurile și se amuză ocupându-se de cauze" (III, 13). Să rămânem deci la lucrurile înseși. Să nu le maltratăm, să nu le privim de sus, și vom vedea dezangajarea radicală față de utilitarismul societății comerciale. Desigur, putem uza de toate obiectele pe care le propune aceasta, putem în aparență să ne prosternăm în fața vițelului de aur, dar inconștientul colectiv este mult mai detașat decât pare de multiplele sale propuneri. Plutește în spiritul timpului o generozitate de a fi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
elaborează o socialitate "la negru" stranie și străină de valorile stabilite. În acest sens, religiozitatea, sincretismele religioase sau filosofice constituie ceea ce am numit firul roșu: stricto sensu, el este în centrul legăturii, și când apare este indiciul că aceasta este uzată și că trebuie reînnoită. În același timp, aceasta înseamnă că dorința de uniune rămâne întreagă și că se presupune învestirea unei noi "forme". A fi în uniune rămâne o preocupare pregnantă. Trebuie să-i urmăm misterioasele meandre. Aceste comuniuni "ideale
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cutumele. Iată date care rezistă tăvălugului Rațiunii reductoare și surplombante. Pentru un timp, normativismul abstract poate triumfa, putem intelectualiza ființa colectivă, îi putem da o rațiune și un scop îndepărtate. Acesta a fost cazul moralității moderne. Dar acest normativism se uzează destul de repede. Și, prin urmare, revin în prim-planul scenei sociale aceste fundamente arhaice care fac toată substanța unui corp social înrădăcinat, sensibil, făcut din umori, pasiuni și emoții împărtășite. Este ceea ce Joseph de Maistre numea "forța invizibilă a experienței
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mă adresez unor prestigioși specialiști. Ca atare prima persoană contactată, personalitate marcantă în domeniul Razelor Alpha, Betta și tangențial în Delta, deci prima personalitate aleasă a fost decanul Facultății de fizică, doctor în cuantică și recent uns membru “honores ca uza” la două dintre cele mai faimoase academii hispano-americane din Turcia. L-am găsit înconjurat cu frenezie de câteva zeci de tineri, desigur discipoli sau, oricum, admiratori ai distinsului academician prin corespondență. Privindu-i de la distanță, urmărindu-le gesuturile largi, țipetele
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
al morții pe tăișul iataganelor destinului, n-au fost consemnate de cronicari sau de istorici, spre a arăta urmaașilor prin ce arderi și come de infarct a trecut acest demn și frământat domn, în vremuri de nebănuite cumpene, îmbătrânind și uzându-se prematur. Totuși, când mai târziu frații Golești, aflați în străinătate, au relatat lui Alexandru Ioan Cuza, cu lux de amănunte, preripețiile principeluli Alexandru Dimitrie Ghica la Sultan, Cuza uimit, a înțeles apreciindu-pe pe curajosul domn ce-și dovedise apartenența
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
reviste și manuscrise vechi, am găsit niște zodiace. Am vrut să mă apuc să studiez temeinic zodiile și, probabil, aș fi făcut o nouă pasiune, ca aceea cu șahul, dar m-a iritat un amănunt. Mi-am zis că zodiacele uzează de o șmecherie cam ieftină când, ca să ne gâdile vanitatea, ne pun alături de nume cu rezonanță. În zodia mea, zodia Racului, s-au născut Proust, Rousseau, Kafka, Rembrandt, Pirandello, Lolobrigida. Ceea ce m-a făcut să și râd. Ce pot avea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un mesaj, eu nu-l puteam descifra. Devenisem propria mea hieroglifă. Încet, încet, timpul meu interior a început să meargă, ca și ceasul gării, în afara timpului. Cred că, inconștient, din lașitate sau din disperare, am și dorit asta, să-mi uzez treptat simțurile, să nu mai aud, să nu mai văd, să iau culoarea gării și a peronului, să devin, cum să vă spun, un obiect, să semăn cu mobilierul gării. Era, probabil, cea mai proastă soluție, dar singura spre care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a călători, de a alerga, de a te îmbulzi. Pentru că atunci când alergi, îți folosești picioarele. Când te îmbulzești, îți folosești brațele. Dar când aștepți nu-ți folosești decât puterea de a spera. Și aici e greutatea. Căci această putere se uzează și ea, domnilor, ca orice lucru. Și, în clipa în care puterea de a spera s-a uzat, ești pierdut. Nu te mai salvează nimic, pentru că nu mai izbutești să aștepți. Nemaiașteptând, trebuie să mori. Și nu pot să-l
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îți folosești brațele. Dar când aștepți nu-ți folosești decât puterea de a spera. Și aici e greutatea. Căci această putere se uzează și ea, domnilor, ca orice lucru. Și, în clipa în care puterea de a spera s-a uzat, ești pierdut. Nu te mai salvează nimic, pentru că nu mai izbutești să aștepți. Nemaiașteptând, trebuie să mori. Și nu pot să-l contrazic pe acest cabotin care scoate din când în când capul din mine. Cel puțin în privința așteptării are
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cum să vă spun, eram amândoi ca șarpele rămas pe pietre în mlaștină după ce plecase vulturul. Trăiam și puteam spera încă în iubirile și luptele noastre. Poate că pentru a-și regăsi dragostea de viață, când o pierd sau se uzează, oamenii sânt siliți uneori să străbată un coșmar. Dacă au noroc să iasă din el nemutilați, pot spera din nou. Așa s-a întîmplat și în povestea cu apa. Pe vremuri, mă obișnuisem să spun, și o făceam cu o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pierde orice urmă de regret și de vinovăție. De aceea nu sânt încă pregătit să devin îmblînzitor, de aceea nu mă caută și m-au lăsat să plec din mlaștină. Deocamdată trebuie să rămân singur aici, să uit, să-mi uzez amintirile și remușcările până când vântul va așeza peste toate un strat gros de praf și n-o să mai țin minte nimic. Atunci voi fi fiară. Când mi se va întinde fluierul, voi cânta melodia care supune cobrele, la fel ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ori.) M-a descusut ce-i cu mine? Mă frământă probleme atât de grave și de nerezolvat încît trebuie să (recurg la un act deznădăjduit? Dar ― conchidea ― e o nebunie să mă sinucid în primăvara vieții? (Avea expresii de-astea, uzate). Se sinucide cineva ajuns în vârful piramidei sociale după oe a găsit cheia care descuie ușa tuturor demnităților și onorurilor? Nu, niciodată! Ce face în schimb? Luptă! Luptă! Luptă! Din clipa când nu onai ține la viață are toate șansele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]