3,885 matches
-
răcoare și liniște, fiind convins că după dispariția mea „Casa părintească nu se vinde”. După amiază termometrul urcă bezmetic la plus 360 la umbră și apoi 380 două zile mai târziu. Rezolvăm și problema unui nou frigider, deoarece actualul prezintă vădite semne de uzură. Fiind temperaturi atât de ridicate, am renunțat și la vizita proiectată pentru PriponeștiLiești. Ne bucurăm de liniștea și răcoarea de sub pomenita boltă de viță-devie din fața casei, mult îndrăgită de cei ce ne-au trecut și ne trec
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
le mai dă de mâncare copiilor repeta mereu formula amintită și i-a rămas numele de Peștișori cu oțețel. Un altul, gospodar harnic și priceput nevoie-mare, se lăuda pe bună dreptate că are cinci băieți ca brazii, spunând repetat cu vădită mândrie că e tată a cinci copii și a rămas cu această vrednică poreclă de „Tata cinci”. Să urmărim ce s-a întâmplat cu cei doi gospodari - porecliți Slănină și Pomană. Cel cu porecla Slănină îl sfătuia pe celălalt cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
meu”. În consonanță cu autorul nu pot uita că în august 1936, fascinat de un splendid asfințit de soare pe vârful munților Făgăraș, am făcut un cutremurător jurământ: „Doamne, de-o fi să mor cândva pe câmpul de luptă (erau vădite semne ale declanșării unui nou război) îngăduie-mi să mor pentru Ardeal și pe pământul Ardealului”. Soarta a hotărât ca eu să cad rănit de glonțul vrăjmaș pe pământul la fel de scump al Basarabiei - martire. în „Hoții de aur”, același pamflet
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sugera o utilizare locală specifică. După două ore traducerea era gata. Când termină, Shimon Guttman nu se odihni, ci puse mâna pe biroul din fața lui. Voia să simtă soliditatea lemnului, caracterul lumesc al acestuia. Pentru că măreția acestor cuvinte era acum vădită. Lăsând la o parte faima și renumele pe care i le va aduce o descoperire istorică fără precedent. Ceea ce avea în fața lui va schimba totul. Popoarele au dus lupte milenare pentru a lua în stăpânire acest loc sfânt, toate taberele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În ghiozdan. De altfel, nu aveam decît o Încredere relativă În Sartre: nu scrisese el că ura și dragostea coboară peste oameni ca limbile de foc din Vinerea Mare? Confunda Vinerea Mare cu Rusaliile! Prin compunerea mea, mă Înscrisesem Într-un curent vădit modern al literaturii timpului meu. Unde era greșeala? Nu eram influențat de Sartre, aveam spirit critic, nu m-aș fi lăsat păcălit de acel mod sistematic de a defăima valoarea existenței umane, de a spune „saliva mea e dulce, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
modelate în argilă și, în sfârșit, în una cu fluturi morți, fixați cu ace de gămălie pe mari panouri albastre și aurii. „În aceste încăperi mă retrag uneori când am poftă să văd lumea”, mi-a explicat el cu un vădit subînțeles ironic, după care ne-am întors și ne-am reluat locurile în fotoliile de răchită. Mi-a zis cu vocea înecată de amintiri: “într-o zi, mi-a fost dor să mă reîntorc în deșert. Și cum nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
alta inscripția, total nejustificată după părerea ei, EXPRESS - ZIARUL CARE AJUNGE ACOLO PRIMUL, fântâni cu apă rece la fiecare etaj și parcare interioară. Spre cumplita enervare a lui Fran, spațiul de parcare ce purta indicatorul „Redactor-șef“ era, în chip vădit, gol. Dacă nu cumva Jack venise la lucru cu bicicleta sau pe jos, probabil că nu era acolo. Fran fu luată prin surprindere de profunda dezamăgire pe care o simțea și își spuse că era din cauză că venise pregătită pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
an sau doi, Fair Exchange ar putea să valoreze mai mult decât ne oferă Express în momentul de față. Ai încredere în mine. Acordă-mi un an. Tată, tu o să-mi lași acest răgaz, nu-i așa? Phyllis observă afecțiunea vădită care îi lega pe tată și pe fiică, așa cum o făcuse de-atâtea ori înainte, și simți o împunsătură nedemnă de gelozie. — Ce părere aveți, domnule Jones? Norman Jones văzu cum i se întindeau înainte nisipuri mișcătoare. Se înșelase. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adevărat talent. Afară ploaia era gata să stea și taxiurile începeau să se golească. Unul se opri chiar în spatele ei și din el coborî o tânără de-o frumusețe izbitoare, îmbrăcată în negru, cu părul negru tuns scurt, în mod vădit abia îndurându-se să se desprindă de bărbatul care se afla încă înăuntru. Se întinse și-l sărută. Fran simți că-i sare inima din piept când recunoscu chipul de ștrengăriță al lui Carrie Allen. Fran își ridică gulerul hainei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
departe fantasma biblică a Salomeei - care a inspirat, între alții, pe Flaubert, Oscar Wilde, Mallarmé, Samain, poemul din 1915 al lui Adrian Maniu (ilustrat de Theodor Pallady) este un exercițiu demitizant, violent imagist, verslibrist și improvizatoric. Un estetism cu trăsături vădit expresioniste: stridență caricaturală, deformare grotescă, punctat de indicații scenice ironice, detașate, ireverențioase: „E atît de monoton prea tîrziu: în plus broaștele albe au ochelari de bronz pentru cadranul lunei din care au căzut orele” Figura Salomeei a inspirat, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-și holbează idealurile, respinse, în viitor; la pletele-i violente ce-și flutură nemărginit amenințarea de incendiu?” Pamfletul gazetăresc trece aici în proză alegorică pe un traseu deja cunoscut: descriere persiflantă, antropomorfizare grotescă, deformare caricaturală a trăsăturilor. Ov.S. Crohmălniceanu remarcă vădita notă expresionistă a textului: „Și viața pulsează analogă și aproape simultană: în cîmpuri au ieșit plugurile de lemn din Rusia și autotractoarele gigantice din America. Fumul șantierelor din Nagasaki, al turnătoriilor din Essen și al uzinelor de la Bilbao. Edițiile speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nr. 60, un comentariu despre numărul 5 al revistei Bibliografia constată „progresul” artei noi autohtone expuse la tîrgul de carte din Florența: „Despre tîrgul cărții din Florența și sala românească, Alberto Marco scrie «prezența de azi a României constituie un vădit progres față de participarea din 1922 atît prin numărul editorilor expozanți, cît și prin calitatea materialului expus». Găsește apoi că expoziția românească se prezintă sub o înfățișare individuală proprie. «Scoarțele basarabene complectînd podoaba sălii dau o imagine de drumul parcurs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Numai viața de stat puternic concentrată în mîinile suveranului și niciodată în sistem lege sau program de partid va determina noul ritm al regenerării naționale. Sîntem sătui de legi inoperante sau curînd anulabile — vrem oameni noui, oameni tineri”. În mod vădit, autorul nu este doar un adept al esteticii futuriste, ci și un simpatizant al politicii aferente. Într-un editorial din Facla lui Ion Vinea, același Riegler-Dinu va saluta vizita lui Marinetti printr-un articol entuziast (v. „Salut lui Marinetti“, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Zaernower și Mieczyslav Szczuka s’a format grupul către care veniră în urmă W. Strzeminski și H. Stazewski etc. S’au organizat expoziții. 2) În 1924, după inițiativa lui Zanower, organizăm și edităm primul ziar. 3) Rezultatele sînt depe acum vădite pretutindeni auzim repetîndu-se postulatele noastre și observăm la alții influențele activității noastre”. La rubrica de „Cărți și reviste” a numărului următor, este menționat prompt „contraserviciul” polonez de promovare a artei moderne românești: Blok (6-7) ce dernier numero temoigne de la richesse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Contimporanul („Teatru/Cinema“), unde Sandu Eliad semnează un articol amplu („Teatrul teatrului“) despre două opțiuni antinaturaliste și antimimetice ale „teatrului nou” — „teatrul stilizat”, static al lui Meyerhold și teatrul constructivist, dinamic, „umanizat” al lui Tairoff. Preferințele autorului merg — în mod vădit — către cel din urmă. Tot aici sînt reproduse „pagini din Tairoff” despre arta actorului (articolul „Actorul. Diletantism și materie“). Sandu Eliad va reveni mai tîrziu — explicativ și polemic totodată — asupra opoziției teatru dinamic vs teatru stilizat într-un articol din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
texturi, nu pentru structuri, pentru impresionismul „pur”, așadar pentru cultivarea capricioasă a vagului, a nuanței și a detaliului „minor”, în detrimentul ideilor „majore” clare și distincte, al construcțiilor sistematice, teoretizante și conceptualizante. Deloc lipsit de spirit critic, Perpessicius aparține în mod vădit categoriei criticilor „feminini”, „artiști” și „poeți”; articolul său programatic „În tinda unei registraturi” evidențiază o opțiune pentru critica înțeleasă ca „registratură”, iar nu ca „magistratură”. Utopia criticii „perpessiciene” este un ecumenism estetic epurat de intruziunea sociologicului, a eticului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetică (Act de prezență) sau de eseuri (A doua lumină). Autorul Mențiunilor critice a fost, în destule cazuri, cel dintîi foiletonist important care a întîmpinat aceste cărți. În legătură cu volumul de debut al lui Voronca (Restriști, 1923), Perpessicius vorbește, cu o vădită aprehensiune decadentistă, despre „bazarul de imagini din cele mai rare” și despre „imaginea-axă” care „fixează fizionomia fiecărei poeme în parte”; despre versantul de „intensitate luminoasă” al sensibilității „elegiacului” și „sentimentalului” debutant îndatorat lui G. Bacovia, A. Maniu și Camil Baltazar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Fuchs se duse direct la Conservator... Aci luă forma de acord perfect și după ce stătu trei ani în fundul unui pian, ieși la suprafață». Mai tîrziu, cele două texte se apropie sub cerul unei melancolii senine”. Titlul articolului trimite în mod vădit și la eseul lui Constantin Noica, Spiritul românesc în cumpăna vremii... A. Vieru se referă la „cerul fantastic” al „Fuchsiadei” readucîndu-l în atenție pe „modelul” acesteia, pianistul Theodor Fuchs (1873-1953): „Tinerii muzicieni de după al doilea război mondial, printre care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
folosit, după 1985, drept stindard legitimator al optzeciștilor - trebuie înțeles și ca o expresie a domesticirii avangardismului, integrat intertextual în cîmpul dinamic al tradiției culturale. Dacă protocronismul legitimează politic și identitar inovația estetică radicală, postmodernismul re-legitimează estetic avangarda, cu o vădită simpatie (implicit ideologică) pentru caracterul „cosmopolit”, „subversiv”, „antiautoritar”, „demofil” (v. „coborîrea poeziei în stradă”) și „detabuizant” (la modul ludic, ironic, parodic și experimental) al acesteia. Sub presiunea noului concept, ideea înrudirii între experimentalismul postbelic (înțeles ca model „afirmativ”, ca „preocupare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unde răzbat fără sfat numai unii. Drumeaguri ades ocolit-am prin liniști după mersul albastru al lunii. Lângă fântânile darului harului pâlpâie boalele, țipă lăstunii. Plin este satul de-aromele zeului ca un cuib de mirosul sălbăticiunii. Legi răsturnând și vădite tipare minunea țâșnește ca macu-n secară. Cocoși dunăreni își vestesc de pe garduri dumineca lungă și fără de seară. [1938] * BELȘUG - Negrule, cireșule, gândul rău te-mprejmuie. Jinduiesc la taine coapte guri sosite-n miez de noapte. Om și păsări, duhuri, fluturi, nu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
masa de alături aveau de gând să cheme garda de la Moravuri Ușoare. Rușinându-se, Îi surâse ospătăriței impecabile care venea să-i Întrebe dacă doreau să servească și altceva. — O felie de tort, spuse. Ce fel de tort? Întrebă ospătărița vădit ofuscată. Cu cremă, cu ciocolată, Sacher, cremșnit? Părul doamnei Buonocore sau Tempesta Îi gâdila degetele. Întâlni privirea unui tip cu piele măslinie care cerceta lista de prețuri afișată la intrare. — Unul cu mustăcioară, stil Che Guevara, șopti Emma. Tipul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ai preferat să te desparți de toate amintirile astea care Îți evocau prea mult absența lui... Înălță cuțitul pe care se vedea o picătură de sînge. - Friptură În sînge, tată, ce zici? Bătrînul Îl cercetă din ochi cu o ostilitate vădită, dădu la o parte farfuria cu un gest sec și se ridică greoi. - Mă obosești, Pierre-Marie. Armelle se repezi să-și ajute socrul, fulgerîndu-și soțul cu privirea. Acesta luă o Înfățișare fals pocăită. - Veșnicul conflict Între generații... Cred că știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
legăna la câțiva centimetri de părul lung și blond al fetei. Să unifici, să unifici Întruna..., continuă el turnându-i ulei pe sâni. Să respecți integritatea schemei corporale...: mâinile animatorului coborau pe pântec, fata Închisese ochii și desfăcea coapsele cu vădită plăcere. — Bun, Încheie negriciosul, acum veți lucra câte doi. Circulați, Întâlniți-vă În spațiu; nu vă grăbiți. Hipnotizat de scena precedentă, Bruno reacționă cu Întârziere: or, ăsta era momentul cheie. Trebuia să te apropii liniștit de partenera dorită, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
puterilor; Însă deasupra nasului, care părea un cioc, ochii Îi străluceau În penumbră, imenși și albi. Se apropie cu prudență de silueta Întinsă. — Fii liniștit, zise Bruno, nu mai poate vorbi. Poate că nu mai putea vorbi, dar În mod vădit era conștientă. Îl recunoștea? Probabil că nu. Poate Îl confunda cu tatăl său; asta da, era posibil; Michel știa că semăna enorm cu tatăl său la aceeași vârstă. Iar anumite ființe, orice s-ar spune, joacă un rol fundamental În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cuvințel scris de dumneata fusese publicat, a spus Wirtanen. — Și? — Bodovskov începuse să umple din nou cufărul cu propria lui magie, a continuat Wirtanen. Poliția a găsit o satiră de două mii de pagini despre Armata Roșie, scrisă într-un stil vădit nebodovskovian. Pentru această comportare nebodovskoviană, Bodovskov a fost împușcat... Dar ajunge cu trecutul! a spus Wirtanen. Ascultă ce am să-ți spun în legătură cu viitorul. În aproximativ o jumătate de oră, a spus el uitându-se la ceas, se va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]