2,974 matches
-
și timpul poeziei fiind aici și acum. Ce simt, ce văd, ce gândesc în împrejurări obișnuite ale vieții mele de om obișnuit formează conținutul poeziei care devine preponderent ca importanță față de formă. Personajul sunt eu, fără mască, mizând nu pe vălurile stilistice, ci pe ce este cu adevărat interesant (dacă este ceva) în personalitatea mea401. Câteva lucruri ne atrag de la bun început atenția aici. În primul rând, este limpede că biografismul pare a corespunde personalismului ilustrat cu precădere de Frank O
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Dar umanitatea nu se poate împlini fără ca bărbații și femeile să își realizeze pe deplin potențialul. Al doilea sex este o operă fundațională în tranziția de la feminismul egalității la cel al diferențelor. The Feminine Mystique este o lucrare ce ridică vălul confortabil de pe situația americancelor casnice, de pe imaginea lor de femei împlinite, fiindcă arată cât de plictisite, de prostite de reclame și de viață limitată între pereții casei, de inutile și dezabuzate se simt acestea în „sfânta familiexe "„familie" republicană”, și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
nu au drepturi politicexe "„drepturi politice", dar nu pot nici ieși din casă nesupravegheate de bărbați și nu au voie să își arate chipul. Tot ce pot este să zărească lumea în care trăiesc, limitată cât este, printre burqaxe "„burqa" (văl). Un întreg număr din Hypatiaxe "„Hypatia" (2003) este dedicat teoretizării „răului” în formele sale radicale: terorismul și fundamentalismul. În 2002, Betsy Reedxe "„Reed,Betsy" a editat volumul Nothing Sacred (Nimic sfânt) care cuprinde articole și studii despre femei în regimuri
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
accepte poziția inferioară și aservită. e) Relația între bărbați și mijloacele de producție a fost directă; între femei și mijloacele de producție, relația a fost mediată prin bărbați. f) Apartenența la un bărbat sau la nici unul a fost marcată prin văl sau alte forme de acoperire a capului 8. g) Chiar și subordonate sexual și economic, femeile tot au continuat să joace rol de mediatoare între oameni și zei ca preotese, profetese. Puterea de a da viață a fost valorizată metafizic
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de a se apropia de obiectul liric (care la Heliade se confundă cu obiectul cultural) vine și din teribilul retorism al versului. Poemul este adesea un discurs În sens didactic, o demonstrație cu abstracțiuni. Metaforele sînt puține și fără strălucire: „vălul mîhnirii”, „plumbul datoriei”, „scaunul veciei”, „brațul Îngrijirei”, „vîntul soartei”, „demonul geloziei”, „aripile vremii”, „a dealului sprinceană”, „brațele somniei”. Metafora din urmă e de reținut pentru că anunță somnia eminesciană, un concept filozofic și o stare erotică (starea de extaz). Heliade folosește
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Objectele” sînt deja obosite de literatură și efortul retoricii heliadești este să le dea o nouă semeție, un veșmînt proaspăt și solemn. Regimul temporal În care trăiește acest univers inconsistent, literaturizat, este oscilant: Heliade are, ca toți preromanticii, predilecție pentru vălurile nopții, iar, dintre ceasurile zilei, momentul cel mai favorabil contemplației este acela al Înserării, cum arată cunoscutul pasaj din Zburătorul Totuși, Heliade are o mai mare apetență decît alții pentru lumina crudă a zilei. Evenimentele importante din poezia lui se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îl lipește de chiar inima sa...”. O dedicație din 1839, La Elvira, este mai Întunecat romantică, mai agitată. Ea adună semnele lirice ale epocii: lacrimile, suspinele, salcia plîngătoare, trista filomelă, piatra mută a mormîntului, fintîna, noaptea dilectă, luna blîndă: „Cu vălul alb ca gazul, cu manta onduloasă, Cu părul tău de aur ca raze răsfirat, Vin’ scumpa mea Elvira, și sînu-ți Înfocat Lipește-l de-astă liră și mută, și duioasă. Cu degetu-ți de roze, d-albeața unui crin, Deșteaptă-n
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În acest limitat timp de „delir”, de fericire la care participă și puterile cerești, Îndrăgostitul trăiește o clipă de intimitate și Îndrăznește să-și apropie „obiectul de iubit”. O apropiere prin intermediul privirii: „Văzui pieptul tău tînăr bătînd de turburare Subt vălul ce sălta; Te privii În tăcere; cunoscuși a mea stare, Văzuși puterea ta...”. O comunicare trecută deja În amintire („dar depărtat de tine”), intrată din tăcerea emoției În tăcerea timpului. Gestul cel mai Îndrăzneț de intimitate În lirica erotică a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pulberea de apă, alin plutind la soare, Se-ncinge, ca o nimfă, cu grîu de curcubei. O aspră clocotire, o cruntă detunare Anunță catastrofa și-nsuflă reci fiori, Iar munții de zăpadă treziți În depărtare, Privind acea cădere, Își pun un văl de nori... Sublim, sublim spectacol! Bătrînul fluviu pare C-a să dispară vecinie În haos zgomotos; Dar Rinul e puternic! dar Rinul nu dispare, El a umplut abisul și trece maiestos! Luîndu-și cursul pacinic, din nou se-ndreaptă Rinul Prin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răsunător... Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și călător!” sau: „Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori.” Este imaginea unei naturi lucrate de un „sculptor cu mîna aspră”. Iarna stimulează forțele devoratoare: lupii ies după pradă, corbii zbor vîrtej, viscolul frămîntă lumea etc. O agresiune generală care naște, firesc, o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alungase pe poet În solitudinea biroului, protejează acum o evaziune voioasă: „Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori - ............................................................... Gerul dă aripi de vultur cailor În spumegare Ce se-ntrec pe cîmpul luciu, scoțînd aburi lungi pe nare. O! tu, gerule năpraznic, vin, Îndeamnă calul meu Să mă poarte ca săgeata unde
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
negre cimitire, fantasme tupilate, vedenii mari, tăcute), acelea pe care le folosesc toți poeții romantici cînd e vorba să sugereze infernul materiei. În acest cadru de tenebre, Alecsandri introduce peisajul său liric, caracterizat admirabil printr-o dublă opacizare a elementelor: „văl de oarbă ceață”, „negru Întuneric”, „aspru vuiet”... Dublarea imaginii (pleonasmul) este una din formele prin care imaginația Încearcă să stăpînească obiectele și să impună frumusețea lor. „Fără pleonasm, nu există frumusețe, scrie Bachelard În La terre et Ies reveries du
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
găndind, Ștefan nu înțelegea de ce găndurile sale ia o asemenea formă cănd de fapt el simțea altceva. I se părea că această ființă cu ochii ei de ciocolată și tenul alb este cea mai frumoasă creatură iar părul negru un văl de abanos ce îi adăuga o notă de mister în plus nu un minus de vitamine cum găndise inițial. Ștefan! Fiule... Dragul mamei mi-am făcut atătea griji. „Mda acum vor începe să îți spună căt de mult le-a
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
nu mai acuza pe nimeni, declamând ca un actor. Părea să se fi îmblânzit și paznicii cu greu credeau în acele purtări, plecând de la relatările transmise de înaintașii lor de la Sant'Elmo. Într-o zi, o doamnă necunoscută, cu un văl pe ochi, ceru să-i vorbească. Au schimbat câteva vorbe în prezența a doi jandarmi în uniforma regulamentară, rămași alături de femeia necunoscută. Înainte de a pleca, îi dărui lui Tommaso cartea De arte magica insectorum et florum de Plotinio Canone 42
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și blând, puținele cuvinte gentile i-au reamintit de momentele unor întâlniri trăite în plină beatitudine. Da, așa ar fi trebuit să fie de cât timp nu mai auzise sunetul unei voci gingașe! Păcat că doamna aceea se prezentase cu vălul pe față și rămăsese cu el doar câteva clipe! Dacă nu s-ar fi călugărit, s-ar fi căsătorit cu o fată din sat? Cu care anume? Geronimo cu siguranță avusese în minte pe cineva; plănuise totul matahala aceea, nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și capătă o dimensiune mai vastă și mai încrezătoare. Originare din Statele Unite, unde corespund unei prelungiri "naturale" a antropologiei culturale afirmate, lucrările de "specificare culturală" a întreprinderii au privit mai întâi formele managementului ca atare prin mizele așa-zis "interculturale". Vălul "diferențelor culturale în management" având sarcina de a ajusta la contexte culturale exogene modurile de control și de ordonare ale întreprinderii s-a manifestat mai mult în Franța, cu atât mai punctuală și "stabilizată" în comparație cu Statele Unite cu cât obiceiurile firmelor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ține de o anume dialectică a camuflării sacrului În profan, a spiritului În materie, ori a fantasticului, În „realul absolut”. Exemplară este cortina din nuvela fantastică „Adio!” care reprezintă limitele cunoașterii. Prin ridicarea sa, omul are șansa de a Înlătura vălul aparențelor. Cortina ar putea semnifica chiar hotarul dintre sacru și profan; cei instalați În profan nu pot trece de ea, iar cei de pe scenă sunt Înrădăcinați În sacralitate. „Incongnoscibilitatea transcendentului” reprezintă un tip special de dialectică a sacrului, În care
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
explicarea și descifrarea acestor semnificații ... Mitul are o structură și o finalitate hermeneutică: dă explicații, face revelații, dezvăluiri, și În sens larg oricât de paradoxală ar părea această formulă mitul chiar „demistifică”, În sensul că, elucidează un mister, ridică un văl, clarifică o situație obscură, un Început, o origine misterioasă”. Mitul instituie disocierea fundamentală: „istorie adevărat㔄istorie falsă”, dar adevărată În alt sens decât al realității istorice recunoscute ca o istorie „adevărată”. „Este vorba de două atitudini deosebite ale spiritului În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
sens Înalt, acel tărâm e tocmai realul Însuși, realul absolut” (). Eroii care pătrund În teritoriile fantastice sunt instalați În sacralitate, cei de dincolo de cortina „care există și nu există În același timp”, ca În ,,Adio!”, cei ai căror priviri străpung vălul Maiei (/XIV), cei care reușesc să găsească „centrul”. Intrarea În acest spațiu al „paradisului pierdut” le redă adevăratul destin, adevăratul lor rost și le relevă eul profund. Dacă În romanele de tinerețe, ca, de exemplu, În Domnișoara Christina, relația dintre
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
într-una că în fundul căciulii îmi pusese cocoana farmece și că iedul și cotoiul erau totuna...’’, explică simbolul magic însuși povestitorul. În momentul când propune un ,,final deschis’’, prozatorul împinge la ultimele consecințe tehnica fantasticului, aruncând în acest mod definitiv vălul ambiguității revelatoare. Întreaga idee din final este că în ultimă instanță, și pentru eroii povestirii acesteia, fantasticul se dovedește a fi unicul mod de existență: mai exact, modul de existență cel mai veridic. 2.4.4. În vreme de război
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
bine că până și cea mai absurdă propagandă are câteva șanse pe lângă oamenii care suferă; malesuada fames. Deci, cu ajutorul marilor cuvinte: Exploatare a omului de către om, speculație asupra foamei, dorința de acaparare, ele au urmărit denigrarea comerțului și aruncarea unui văl asupra binefacerilor sale. De ce spuneau acestea să fie lăsată negustorilor grija de a aduce bunurile de strictă necesitate din Statele Unite sau din Crimeea? De ce statul, departamentele și comunele nu organizează un serviciu de aprovizionare și magazine de rezervă? Acestea ar
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu lumea de forme frumoase ― compensatorii și terapeutice ― de tip apolinic. Polaritatea dionisiaco-apolinică a vieții eline era expresia unei strategii care se mișca între adevărul teribil și iluzia menită să-l facă suportabil. Tragedia era chemată să ridice la răstimpuri vălul care acoperea prăpastia lăsând ca ceea ce este cumplit ― și eventual uitat ― să țâșnească la suprafață. Tragedia devine memento-ul prăbușirii oricând posibile: în orice clipă poți să ajungi de la liniștea călduță a existenței la infernul ei. Grecii știau asta, știau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la suprafață. Tragedia devine memento-ul prăbușirii oricând posibile: în orice clipă poți să ajungi de la liniștea călduță a existenței la infernul ei. Grecii știau asta, știau că fiecare ins are prăpastia vieții lui și că, într-o bună zi, vălul care o acoperă se va da la o parte. Noi, în schimb, trăim cu ideea că prăpastia este a altuia și de cele mai multe ori asistăm la spectacolul ei sub forma grozăviilor care ne-ajung la urechi sau a celor la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu minte și serios trebuie să creadă cumcă maghiarul va cerca să aline durerile cauzate românului prin faptele povestite cu alte recompense demne de doi frați. Și cari sunt acele recompense? S-a enunciat cumcă preste cele trecute se trage vălul uitărei. Aceasta însă în faptă s-a estins numai la "honvezii " ungurești din 1848, cari s-a reabilitat, oficerii lor cari au voit s-au reactivat, apoi cei neapți s-au pensionat și li [s-a] asigurat subsistență comodă, iar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ea te tentează contra voinței, la reverii; ni se pare a vedea în norii roșietici ce se ridic la horizonte, reviînd vii și animate toate suvenirele, toate zilele, unele ridente și coronate cu roze, altele pale și acoperite de un văl tenebros; ultimele mugete ale vântului prin frunze par a modula ariele ce ne apropie de suvenirile dulci sau triste: Muzica este vocea spiritului... Trei ani în urmă, George și Maria aveau o încîntătoare copiliță, fructul iubit al unei uniri pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]