2,614 matches
-
suplimentare de natură lexicografică, "activează" în mintea vorbitorilor o serie de asocieri semantice comune, nonambigue. Pornind de la definiția verbului a vedea din DLRM, unde se inventariază 12 sensuri ale acestuia, Evseev identifică ca sens indepedent de context "a percepe cu ajutorul văzului", prezent în structuri "primare" precum a vedea o pasăre, a vedea bine, nu se vede nimic, când verbul are interpretare de proprietate. Sensurile contextual-determinate se actualizează în anumite configurații sintactice sau doar la anumite forme din paradigma verbului. Acestea depind
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
selectarea argumentelor și a circumstanțialelor, regimul prepozițional - cu un criteriu semantic: statutul categorial al complinilor verbului, clasa semantică căreia îi aparțin. Modul de separare a sensurilor în dicționar se observă mai jos69: • a vedea I 1. intranz., a avea simțul văzului; a avea capacitatea de a-și crea imagini vizuale pentru obiecte și fenomene: Ce înțelegi tu prin a trăi? Înțeleg să simt, să văd, să aud (Călinescu); ◊ (cu determinări locale) El vede foarte departe ♦ în formă negativă, în corelație cu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
n-aude, nici nu vede, Ci tot fuge ne-ncetat Ca un duh (Alecsandri) ♦ refl. impers. A exista condiții exterioare pentru percepția vizuală: Fiind ceață, nu se vedea (Iorga). 2. tranz. (complementul indică obiecte, fenomene din realitatea înconjurătoare) A percepe cu ajutorul văzului, a avea reprezentarea (clară sau vagă) a ceva: Eu văd numa noori și furtună (Budai-Deleanu). 3. tranz. (folosit și absolut) (complementul indică fapte, întâmplări, evenimente) A fi de față, a asista, a fi martor la: Aștepta să vază ce vrea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
posesia sau în folosința a..., a lua (în stăpânire sau folosință): Văzuse mult bine de la Nicolai Vodă (Axente Uricariul). II 1. tranz. (adesea urmat de propoziții completive) A constata, a percepe ceva cu ajutorul altui organ de simț decât cel al văzului: Să vezi ce mi-a spus (Călinescu). 2. (cu determinări care indică stări fiziologice, senzații, manifestări etc. ale vor- bitorului sau ale interlocutorului sau însușiri ale mediului înconjurător) A avea percepția sau senzația a ceva, a fi conștient de...; a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
li se subordonează 70: domeniul perceptual vizual (a vedeaI), domeniul supraordonat al tuturor percepțiilor fizice (a vedeaII), în cadrul căruia percepția vizuală este asimilată unui proces mai cuprinzător de receptare a evenimentelor, defășurat cu ajutorul altui organ de simț decât cel destinat văzului, domeniul cognitiv (a vedeaIII), unde verbul desemnează procese fizice proiectate și "vizualizate" mental, și un domeniu vizual contrafactiv, unde sensurile verbului sunt atribuite unei percepții vizuale aparente (a vedeaIV). În continuare, fiecare dintre domeniile semantice menționate mai sus subordonează alte
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
o informație semantică care caracterizează procesul de percepție. Considerăm astfel că utilizarea verbului într-un context ca Văd aproape, dar nu văd departe nu trebuie înțeleasă ca o extindere sau o modificare a sensului de tip proprietate "a avea simțul văzului", așa cum propun dicționarele. Situațiile de acest tip sunt numeroase în cadrul definiției de dicționar și nu vor fi exploatate aici, însă acest tip de analiză ne conduce la observația că modalitatea de prezentare lexicografică, pornind de la glosarea sensului prin parafraze sau
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
vedere precizările făcute, am delimitat câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție, ținând seama de două seme specificate în definițiile lexicografice din DEX 2009: prezența semului comun inerent [+Percepție] și a semelor variabile [de un anumit tip], concretizate prin valorile specifice [Văz], [Auz], [Tactil], [Miros], [Gust], subordonate semului comun [+Percepție]. În interiorul câmpului verbelor de percepție am identificat cinci micro-câmpuri -al verbelor de percepție vizuală, auditivă, tactilă, olfactivă, gustativă -, în cadrul cărora verbele se pot clasifica pe baza unor seme variabile ca [±Intenție], [±Manieră
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
să pătrundă cu privirea; a examina în amănunt". A SPIONA tranz. "a privi, a urmări pe furiș". A SE UITA refl. "a-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva (pentru a vedea); a privi". A VEDEA tranz. "a percepe cu ajutorul văzului". A VIZIONA tranz. "a privi, a urmări, a vedea un film, un spectacol (înainte de premieră)". A ZĂRI tranz. "a vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii)". A SE ZGÂI refl. "a deschide tare, a căsca, a holba
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
o formă ontologică de emergență a văzutului, a auzului și a atingerii. Lumea ca percepție vizuală care conectează cele trei stări ontologice ale creației este lumea obiectivă a operei de artă. Pictura și sculptura sunt realități ființate ca obiectivitate de văz și de atingere care ajung, cu ajutorul contemplației, obiecte estetice. Când separăm creația de artă ne confruntăm cu o confuzie a descoperirii operei și a înțelegerii procesului de creație. Granița dintre artă și creație este dată de delimitarea epistemologică dintre arta
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
tehnicilor creației, la cogniția operei de artă, precum și la interpretarea limbajului artei sau la înțelegerea comunicării sale prin dimensiuni non-verbale. În această situație, ochiul devine mecanismul individuației și organul ce face posibilă conexiunea dintre artă și conștiință. Dar, prin intermediul organului văzului imaginea nu se limitează doar la ceea ce există în opera de artă. Prin intermediul simbolului și al imaginației imaginea se transpune pe fundalul psihicului, devenind o imagine transcedentală fără a fi conectată în mod direct cu obiectul de artă prin văz
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
văzului imaginea nu se limitează doar la ceea ce există în opera de artă. Prin intermediul simbolului și al imaginației imaginea se transpune pe fundalul psihicului, devenind o imagine transcedentală fără a fi conectată în mod direct cu obiectul de artă prin văz. Arta este supusă transformărilor ce sunt cauzate de puterea imaginii. Imaginea ia ființare și se manifestă doar în acord cu imaginația. Acest lucru ne face să gândim obiectul de artă ca fenomen. Putem gândi imaginea ca funcționând în trei ipostaze
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
arta funcțională, care corespunde imaginilor simbolice. Când imaginea intuițională preia întregul proces semnificativ al unui obiect de artă ajungem la propriul ei momentum. Iar când imagina intuițională dispare, imaginea originară a obiectului de artă preia funcțiile cognitive ale subiectului prin văz. Relația dintre imagine originară și subiect duce totodată la înțelegerea acțiunilor artistului, care este identificat în totalitate cu imaginea originară. Imaginea devine un trop ontologic întâlnit în toate treptele existențiale ale operei de artă: în cazul imitației ca punct central
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o identitate conturată a formei prezenței prin care se produce percepția: în arta picturii și a sculpturii, diferența este dată de culoare și formă; în arta muzicală, de simțul auzului; în arta fotografică, de stimulii reali în contactul lor cu văzul; în arta dramatică diferența constă în actul performării etc. În cadrul percepției, obiectele de artă sunt fenomene expresive unde conținutul suferă o modificare: ceea ce este perceput ca prezent este dedublarea existentului. Situația prezenței este specifică existenței, iar fară prezență existența nu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și fără scăderea concrețiunii din ireal"36. Potrivit lui Hartmann, putem numi o sculptură o operă de artă numai prin intermediul mișcării. Acest act al manifestării survine din materia mută și conduce la suprapunerea lumii ireale cu cea reală. Ceea ce este înaintea văzului este suplinit de nevăzutul statuii, dar intuit prin finețea trăsăturilor care așteaptă o acțiune finală, i.e, Discobolul lui Miron prezintă o acțiune activă suspendată, al cărui final se petrece în cadrul conștiinței și are loc numai prin contemplație. Opera sculptată
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Ce se află în acțiune sunt forma și compoziția artei vizuale, nu și materia sa. Arta vizuală văzută ca obiect cu dublă existență supusă acțiunii necesită anumite clarificări. Suntem conștienți de existența unui obiect real prin simțul tactil, miros sau văz și putem să-i determinăm tipul de natura solidă sau lichidă. Un astfel de obiect poate avea anumite calități artistice, înțelese ca determinări ontologice ducând la înțelegerea existenței sale artistice. În cazul fotografiei, putem vorbi de hârtie sau suport digital
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
extindere a ideii de artă ar fi mult mai privilegiată chiar dacă ar încorpora noi dimensiuni ale artei. Morris Weitz, "Aestheticus-What?, and Wherefore?", în Journal of Aesthetics and Art Criticism, 2007: 65, pp. 147-162. 13 Potrivit lui Goethe ceea ce percepem prin intermediul simțurilor (văzul) devine caracteristic unei naturi date. În cazul de față, ceea ce percepem prin intermediul contemplației unui obiect de artă sunt caracteristicile unei naturi speciale - ale artei. J. W. von Goethe, Theory of colours, traducere de Charles Lock Eastlake, introducere de Deane B.
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
să aleagă în locul său și demonstrează că reforma sistemului din interior era imposibilă, nelăsând nici o șansă lui Gorbaciov cu a sa perestroika în Europa Centrală, douăzeci de ani mai târziu. PROCES „PEDAGOGIA INFERNALĂ” (A. KRIEGEL) Procesele politice, secrete sau în văzul întregii lumi, au fost în mare vogă în toate regimurile comuniste și, sub alte forme, în numeroasele partide comuniste și organizații de stânga. Sunt un element al aducerii la ortodoxie a partidelor comuniste și al modului de guvernare a partidelor-state
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-i se inclusiv stabilirea unui plan terapeutic corect și complet. Conștienți că nu putem cunoaște pe cel de lângă noi prin toate simțurile (cunoașterea absolută făcându-se doar prin dragoste, când participă toate cele 5 simțuri), medicul folosește frecvent 3 simțuri: văz, auz și pe cel tactil (inspecție, palpare, percuție și auscultație). Ca rezultat al acestei atitudini primește doar informații incomplete asupra pacientului (client). Dacă le completează cu investigațiile paraclinice și de laborator, atunci, pe lângă informațiile senzoriale, aduce în discuție diagnostică și
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
exemplu, organismul uman, de la organ, analizator/SNC, psihic, adică senzorial, până la extrasenzorial: fler, inspirație etc.), nu sunt numai cele de funcționare, ci unele intermediare, unde sunt utilizate în anumite nivele de performanță. De exemplu, stările iau următoarea descriere (senzorial): funcția văz: văd și constat, nu-mi vine să cred; funcția auz și echilibru: aud și sunt contrariat, pentru că așa ceva mă descumpănește; funcția miros: miros, dar mă dezgustă sau din contră; funcția gust: mănânc, dar nu-mi face plăcere ori da; funcția
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
și 1). Adică, funcțiile de adevăr clinic (cele 5 simțuri) cuantificate sub forma unor combinații senzoriale pentru funcțiile vagi propuse. Model spațial intuitiv roto-translator; în jurul axei o (structură :3D) (desen original). a) Cunoașterea extrasenzorială/senzorială. a = auzul și echilibrul; o = văzul; l = gustul; m = mirosul; p = tactul; ft = forțe tari; fs = forțe slabe; fem = forțe electromagnetice; fg = forțe gravitaționale Reprezentarea cunoașterii absolute = dragoste (iubire) tinde spre 1, iar negarea completă a acelorași parametri senzoriali (5 simțuri) înseamnă că sistemul tinde spre
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
se poate acționa și în absența sensului. Pentru a exemplifica, vom proceda la evaluarea printr-o metodă relativ simplă de calcul. Înainte de toate trebuie să știm că cele cinci simțuri, deși participă aparent egal (teoretic) la cunoașterea mediului, adică: 20% văz (o), 20% auz și echilibru (a), 20% miros (m), 20% gust (l), 20% - tactil (p), totuși din datele puse la dispoziție de cercetare cunoaștem (statistic): 89% prin văz, 4% prin auz, 3%prin tact, 2% prin miros, 1% prin gust
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
cinci simțuri, deși participă aparent egal (teoretic) la cunoașterea mediului, adică: 20% văz (o), 20% auz și echilibru (a), 20% miros (m), 20% gust (l), 20% - tactil (p), totuși din datele puse la dispoziție de cercetare cunoaștem (statistic): 89% prin văz, 4% prin auz, 3%prin tact, 2% prin miros, 1% prin gust. În acest mod cel puțin medicii efectuează examenul general pe aparate și sisteme (organismul = un tot unitar) determinând suspiciunea (observația de diagnostic), premiza pentru stabilirea ulterioară a diagnosticului
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
canalului auditiv în comunicare și se concretizează în exersarea timpurie a abilităților auditive la acești copii (amplificarea sunetelor, stimulare auditivă) în vederea folosirii de către ei a limbajului oral. Tot în aceeași categorie intră și citirea labiala. A doua abordare accentuează importanța văzului ca un canal de comunicare și conduce la opțiunea învățării timpurii a limbajului semnelor. Această din urmă opțiune are și o implicație mai profundă, deoarece conduce la abordarea conform căreia surditatea sau hipoacuzia sunt mai degrabă diferențe culturale care conduc
Strategii educa?ionale pentru copiii cu deficien?e de auz by Daniela Nae () [Corola-publishinghouse/Science/84048_a_85373]
-
are nevoie de a beneficia de comunicare continuă și consistentă. Pot fi folosiți o serie de indici auditivi pentru introducerea unor activități: promteri muzicali, cuvinte. Mediul activizant- reacțional pune copilul în situația de a comunica, a rezolva probleme, a folosi văzul și auzul rezudual, a alege. Obiectivul principal este creșterea toleranței copilului la stimulare, ceea ce permite accesul la o varietate și intensitate crescută a stimulilor. Comunicarea se poate realiza la nivel functional, preintențional și intențional sau poate ajunge la nivel lingvistic
Importan?a dezvolt?rii comunic?rii la copilul cu surdocecitate by Gabriela Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/84055_a_85380]
-
propriile posibilități și de partenerul de dialog, persoana cu surdocecitate va realiza o comunciare totală. De exemplu, pentru recepția comunicării, folosește un limbaj adresat simțului tactil, iar pentru transmiterea răspunsului poate utiliza un limbaj care va putea fi receptat prin văz. Dezvoltarea comunicării va permite receptarea și oferirea de instrucțiuni, dezvoltarea abilităților manualede efectuare a semnelor, realizarea de alegeri între diverse opțiuni și participarea activă la un grup social.
Importan?a dezvolt?rii comunic?rii la copilul cu surdocecitate by Gabriela Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/84055_a_85380]