3,613 matches
-
Gura Diham am avut o mare surpriză, am găsit zăpadă. Ceva neobișnuit pentru niște copii din București: zăpadă la jumătatea lui iunie! Ce altceva putea să urmeze, decât o bătaie în toată regula cu bulgări? În liniștea din acele locuri, văzduhul răsuna de râsetele și chiotele noastre. Tocmai când mă pregăteam să arunc cu un bulgăre de zăpadă, am auzit-o pe mama că mă strigă. Nu prea mi-a convenit că îmi întrerupea distracția, dar m-am dus la ea
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371093_a_372422]
-
strânse sacoșele pline și-n scocul nevăzutei mori râul de bitum topit pașii îmi purta și ca un câine în lesă durerea mă urma opintindu-se din când în când cu încăpățânare pentru a amușina cu nesaț golul fierbinte al văzduhului prea bătrână pentru a mai lătra mă privea drept în ochi dând din coadă. Referință Bibliografică: POTAIA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2036, Anul VI, 28 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile
POTAIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371112_a_372441]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Marturii > REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Fiecare septembrie, deopotrivă îndepărtat pe cărarea anului, deopotrivă proaspăt în metaforele văzduhului contopit în miracolul toamnelor, are o zi de culminare în sărbătoare: optsprezece! E ziua de naștere a Majestății Sale Reginei Ana. Toți regii și reginele lumii au o firească zi a nașterii lor. Drumurile vieții le pot fi scăpărătoare sau
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
Părinții filocalici scrie: „Nimeni nu este asemenea în viață cu Fecioara Maria. Cercetează, omule, zidirea toată cu cugetul tău și vezi dacă este ceva asemănător sau mai mult decât sfințenia Fecioarei de Dumnezeu Născătoare. Străbate pământul, privește marea împrejur, cutreieră văzduhul, pătrunde cu mintea ta cerurile, amintește-ți de toate puterile cele nevăzute, și vezi dacă există o altă minune la fel cu aceasta în întreaga fire“ (Cuvânt despre Fecioara Maria). Părinții filocalici o laudă pe Maica Domnului pentru că ei, cu
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINŢE DESPRE MAICA DOMNULUI, ÎNTR-UN DIALOG CU PĂRINTELE ARHIM. CLEMENT HARALAM – MARELE ECLESIARH AL CATEDRALEI PATRIARHALE DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 [Corola-blog/BlogPost/371087_a_372416]
-
fruntea în care norii împletesc povești pentru copiii mari cei mici le reinventează cu glasul păsărilor poposite pe gratiile coliviilor prezentului ei știu ce-i zborul într-o aripă de aur alb nu-l pot rosti. îl trăiesc ocrotește Doamne văzduhul în care pleacă prea devreme inimile crude și lasă-le să crească acolo pentru încă o respirație fără expirație de înalt Anne Marie Bejliu, 10 august 2014 Referință Bibliografică: fără expirație de înalt / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FĂRĂ EXPIRAŢIE DE ÎNALT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371295_a_372624]
-
smerenia sa, a pus încă o cărămidă la templul credinței creștin-ortodoxe românești. Părintele Mina, ne povățuia să ascultăm cu pioșenie și smerenie Cuvântul Domnului, căci El este pretutindeni și ne însoțește la serviciu, în odihnă, în călătorii pe mare, în văzduh și pe uscat și în tot locul veghează zi și noapte asupra noastră. Vă spun din proprie experiență că părintele nu ne dojenea aspru. Din contră, blândețea și milostenia sa nu aveau margini. Iar dacă vreunul i-am greșit vreodată
OMUL RUGĂCIUNII ŞI AL SUFERINŢEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344745_a_346074]
-
În ungherul liniștit ce-am aflat. Nu era decât iertare că mister, Apărând câteodată ca-n efemer, Nu se ducea mai sus într-un eter, și nu străbătea decât primul cer... Si-acolo sus unde mă uitam, Unde doar un văzduh vedeam, Menamorat, pe tine te-admiram, Chiar de treptele-ti nu urcăm... Vedeam un înger învesmântat, Într-o lumină divină îmbrăcat, S tiiam cumva că zeu nu ești, S i nici din vite împărătești. Minunam de-o existența diafana, Cumva
IN-GERUL MEU.. PRIVAT! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344740_a_346069]
-
numai Domnul poate-a-l ști, Departe sunt! Pe cer se vede norul, Pe care Tu, Isus, vei reveni! Trezește-ne din somn și ațipire, Căci fericiți sunt cei săraci în duh, Împărăția, sfântă moștenire, E-o promisiune! Pacea din văzduh! Acei ce plâng, primi-vor mângâiere Și săturați, toți cei flămânzi vor fi, Iar celor blânzi, Isus va da putere Și-ntreg pământul ei vor moșteni. Suntem noi însetați după dreptate? Suntem noi milostivi cu-adevărat? Și facem pace-n
EȘTI CREȘTIN? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344840_a_346169]
-
avea un success deosebit atunci cand interpreta la Iași, “Eu sunt Barbu Lăutarul”. Măicuța mea a fost învățătoare la Școală Normală din Iași iar tata professor de fizico-matematici. În ceea ce mă privește, vreau să spun că am venit de undeva din văzduh, din infinit, datorită mamei. Ea, măicuța mea iubita, mi-a transmis acest hâr al Tatălui Ceresc. Repet, bineînțeles că și tata a contribuit, dar mama este cea mai devotată iubire, iubirea care mi-a dat senzația că am venit din
DE VORBA CU DAN IORDACHESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344949_a_346278]
-
culorile june ale primăverii își tricotau bucuroase asortările împachetate în dantescul anotimpului. M-am întrebat atunci cu pietate ce am făcut în lumea asta să merit o asemenea chemare, ce forțe nevăzute m-au împrejmuit și m-au ridicat în văzduh, îmbătându-mă de fericire? Iar cerul, ghicindu-mi parcă gândul precar, îmi zâmbi îngăduitor și-mi trimise o rază de soare ce-mi gâdilă retina. Am înțeles atunci răspunsul lui și i-am surâs cu o plăcere unică. Am asemuit
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
probăm, deschide accesul spre abisul textual. Celălalt palier, țelul propriu-zis, spre care năzuiește eul angajat în marea dispersie, este reprezentat de “celălalt sublim” (invocat mai sus), de “morfosculptura” divină : ...și ce ruperi de ritm ai reușit Dumneata/ Acolo sus, în văzduh, Domnule?!//...// Ci clare întinderi de mână: adevărate/ Heteronomii - / Domnule!...// Doamne, ce morfosculptură reușești colo sus?! * Opresc aici analiza în sine, mult prea sumară, desigur, a poeziei lui Marcel Turcu. Adaug doar câteva încheieri de ordin teoretic, pe care parcurgerea textului
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
tău, În care să mă-ncred, la care să mă-nchin, La care s-aduc jertfă, ca unui mare zeu. . . . . .Dar, a venit toamnă și-a prins a scutura, Petalele de flori și-a le așterne-n drum. . . Pe altele, văzduhul a prins a le purta, Împrăștiind în jur, frumosul lor parfum. . . Te-ai dus și tu. . . cu florile-ofilite, Împrăștiind în jur durere ne-mpăcată. Zadarnică-a fost jertfa iubirii-mi nesfârșite, Pe care am adus-o la sufletu-ți de piatră
UITĂ-MĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345853_a_347182]
-
doară Usturimea de văpăi. Arde țara, jaru-nghite Nu livezi, grădini și case, Ci doar gânduri rătăcite Și speranțe-necăcioase. Arde țara cât cuprinde Nu în sate și păduri, Ci în inimi se aprinde Focul blestematei uri ... Arde țara, fumul împle Nu văzduh și nici hotar, Ci lumina dinspre tâmple Cu sclipire de pojar ... Arde țara dinăuntru, Nu păișul, iarba, fânul Ci cu totul înlăuntru Focul mistuie românul. Arde țara, totul arde, Nu stejari, gorunzi și brazi, Ci în inima ta, barde, Arzi
ARDE ŢARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345897_a_347226]
-
să le explice, trăiește, pur și simplu, imensă oboseală a enigmei, imensă povară a razelor întrețesute, imensă teroare a soarelui ermetic, straniu, greu, apăsător, inexistent, ar vrea, timid, să se smulgă din sine, să fie liber, ușor, să privească din văzduh panoramă primăverii înflorite, intens și vast înflorite, apoi, să se întoarcă în tărâmul secret, la florile lui de cenușă. 7 El sol - con șu luz, esparcida, desigualmente, sobre la ciudad - le dă al viejo un porte de esfinge. No podría
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
cântec ce leagă trup, suflet și cosmos, un imn adresat solidarității astrale, eliberării durerii, luminii, o sărbătoare ce începe cu tine și se-ncheie cu ține, ființă tragică, nenorocita ce ești, o sărbătoare în urma căreia, însă, tot duală rămâi: în văzduh - flacăra, jos, pe pamant - cenușă. 10 Vislumbro una sola fiesta existencial, se dice a sí mismo el viejo, saliendo de la pesadilla nocturnă y entrando, vacilante, taciturno, a la pesadilla que precisamente comienza, una sola fiesta, solamente una, ubicada al final
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
pierdem gândirea corectă și să ne incețoșeze "vederea", nevăzând de fapt, ce ușor este să fim fericiți și fără de ele. Este de ajuns un zâmbet de copil, o floare colorată, o adiere parfumată de flori de tei... un tril în văzduh, o singură stea... Toate acestea ne îmbogățesc sufletul și ne fac fericiți. D. Theiss Referință Bibliografică: Fericirea... / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 846, Anul III, 25 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile
FERICIREA... de DOINA THEISS în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345982_a_347311]
-
Tania. Cei doi au intrat în locuința pictorului, iar Simionescu a urcat în mașină și a pornit spre oraș. În scurt timp, cerul se umplu de nori negri și ploaia începu instantaneu, biciuind bezna. Fulgerele își etalau imperial forța prin văzduh. De pe coama dealurilor, puhoaiele luau startul. Ilona și Mihai înfruntau întunericul cu stoicism. Pentru prima dată după mult timp alergau de mână spre niciunde. Pașii se amestecau cu pământul clisos de pe potecile abia deslușite. Pilotul le cunoștea cu ochii închiși
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
care te mândreai adineauri? Bărbatul o strânse mai tare la piept: - Suntem împreună, draga mea, și acesta e cel mai important lucru. Aveam aici niște chibrituri și lumânări, într-o sacoșă, ferite de umezeală. Să le aprindem. Un trăsnet lumină văzduhul, iar izvoarele au început să-și facă de cap. Sacoșa cu chibrituri nu mai era acolo însă găsi în schimb paltonul în care se ghemuiră amândoi, tremurând. Atunci au zărit câinii, zăcând morți, toți trei într-un colț. Lângă ei
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
nu vine la chemări voite, ci apare fulgerător în împrejurări unice, ca cea de acum. Ne împărtășim reciproc această imensă bucurie. Cu siguranță că Eminescu a respirat aceste arome sfinte, amețitoare sub acest cer senin al cărui albastru unic în văzduhul clar, te fac să călătorești cu ușurință spre depărtări, pe verticală și stai să te întrebi: - Locul a generat geniul, ori geniul a căutat din nevăzut locul unde urma să se întrupeze, să-și umple simțurile cu frumusețea creației? Fără de
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
artista de aur a muzicii ușoare internaționale, Mireille Mathieu! A fost un spectacol magnific. Momentele de urcare peste sinele real și conștient, la vis, s-au succedat năvalnic. Cu Mireille Mathieu se zidește coloană de cântec între cer și pământ! Văzduhul e colibă de schimnic pe lângă imperiul pe care-l poate întinde Mireille Mathieu ca să domnească peste lumea frumoasă, peste lumea bună, peste lumea umană! Nicio domnie nu e de mai lungă durată peste lume, ca muzica! Ea începe și se
PEPINO POPESCU. SUSURUL MUZICII CU MIREILLE MATHIEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347766_a_349095]
-
ori de maneliștii care aduseseră cu ei, nu numai averile ci și sfintele noastre tradiții. Astfel sleitele civilizații ale occidentului cunoșteau vigoarea culturii noastre iar în zilele de sărbătoare, cam toate, precum bine știm, fumul grătarelor de la petrecerile câmpenești umpleau văzduhul cu arome care-ți luau mințile. Plus casetofoane la maximum cu melodii strămoșești precum: „Cucul și pupăza” sau „Magdaleno, spune drept”. Unele țări, speriate de faptul că propriile lor valori puteau pieri sub acest tsunami cultural, au început să dea
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
nu ar putea! Dar fiecare află, ascultându-l, că nimic nu-l înduplecă să uite de tot pământul de sub picioare, decât cântecele Nicolei. Cu glasul ei, Nicola leagănă corpurile ca vântul pe iarbă și răpește spiritele pe calești înfundate în văzduh. Nu mai știe nimeni, ascultând-o pe Nicola, unde i-a plecat gândul, apucând-o pe norii din care se zidesc drumurile de deasupra alienărilor umane. Nicola pare că nu e tristă niciodată, că nici nu a auzit de tristețe
NICOLA. FRUMUSEŢE ŞI FERICIRE DIN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347823_a_349152]
-
nedescuiată oricui, metafore și le-ar fi înjghebat în romane ori poeme pentru voinicul folclorului românesc, neîndoit de spate, ca un ulm alb ce a dat cântecului românesc frunze din coroana lui, tăind vântul sus în vârful care atinge obrazul văzduhului. Nicolae Furdui Iancu e românul cel mai român, e o tâmplă a Albei Iulia pe care anină icoanele neamului, cântecele de dragoste, de natură, de patrie și de sfințenie. Fiecare pală de aer din Ardeal e un pas din istoria
NICOLAE FURDUI IANCU. ŢARA, PRELUNGITĂ LA CER de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347835_a_349164]
-
sentimentele de iubire aveau cea mai mare prioritate. Orice vedea atât în natură, cât și în viața normală, o observa doar prin prisma iubirii. Zborul unei păsări era un simbol al dragostei. În viziunea sa, fâlfâind din aripi, pasărea străpungea văzduhul în întâmpinarea perechii. Doi porumbei, care își apropiau ciocurile pe coama unui acoperiș de clădire, erau tot un simbol al dragostei. O frunză desprinsă de pe ram, în zborul ei planat într-o zi însorită de toamnă, era un semn de
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347802_a_349131]
-
NOSTRU VREA IUBIRE! Autor: Elenă Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1209 din 23 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Dumnezeu ne-a lăsat moștenire aleasă Pământul cu plaiuri însorite, pădure deasa Apele ce izvorăsc din munți, apoi coboară Spre mari, oceane, văzduhul le-mpresoară! Dar, dragul de cunoaștere ne-a aruncat Începând cu Adam în strămoșescul păcat De încălcare a Legilor Divine, în neascultare Tot “progresând” așa, acum trăim în poluare. Mor peștii -n apă și se despart de viață Pământul are
PĂMÂNTUL NOSTRU VREA IUBIRE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347890_a_349219]