3,016 matches
-
satele! Toată suflarea țării, toți cei ce pot ține o armă să se adune sub steaguri, în codrii Berheciului, aproape de trecătoarea Carpaților; să ne unim cu oastea ungurească ce vine, ca împreună să ținem piept turcilor la trecerea Dunării prin vad! Bătrânii, muierile, copiii să se băjenească la codru! Din această clipă, suntem un gând și-o singură voință! Duma! Pleci la Buda! Tăutule! Pleci la Cracovia! Omorâți caii! Zi și noapte! Duceți sabia însângerată și strigătul de luptă: "Vin turcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pierdut, spune Ștefan cu o voce obosită, răgușită. Ne hăituiesc ca pe fiare... Grăiește, Radule! Radu Gangur, legat cu feși la cap, la umăr, răsuflă greu, cu glas sugrumat: Tatarii, în hoardă, s-au năpustit în pradă peste Nistru la Vadul Tatarilor! Le-am stat împotrivă cu orheenii mei, dar ne-au călcat în copitele cailor, n-am putut să... Ștefan îi pune o mână grea pe umăr: Știu, Radule... Ați făcut totul... Ca fiarele turbate s-au năpustit năvrapii, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
auzit? Socotiți dar: douăzeci de iatagane împotriva unei săbii... și vocea lui Ștefan tremură. Aista nu-i război, e măcelărie. Urgie!... În socotelile mele împreună cu oastea ungurească ce trebuie să vină, se adună dincolo de trecătoare, cercăm să-i oprim în vad, la trecerea Dunării, să nici calce pământul Moldovei. În voi mi-era nădejdea... În "Oastea cea mare a Moldovei"! De mă părăsiți... Fără voi... fără voi... sunt nimeni. Ce să fac?! îi întreabă și se întreabă și își șterge cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu bruma de oaste, lovesc grosul hoardei ce îndeamnă spre Cetatea de Scaun! În două săptămâni, să-i spulberăm, să aruncăm tătărimea peste Nistru! Și-apoi, ca o furtună, ne repezim la Dunăre! Poate mai apucăm turcimea bălăcindu-se în vad! Acu, lipsiți dinaintea ochilor mei! Ați plecat?!... În două săptămâni, să aud buciumele buciumând "adunarea" pentru "Oastea cea mare"... Și nu uitați! Ați jurat! Cei ce nu se vor întoarce blestemul acestui pământ robit asupra lor cadă!! Ați plecat?! Țăranii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să le facem de petrecanie, repede și degrabă! Apoi, ca un vifor, spre Dunăre! Avem oaspeți de samă!... Șendreo! Poruncă, Doamne! Alegi două mii de viteji, tot unu și unu'! Vă îngropați în mal la Oblucița Dunării. Zăboviți trecerea turcilor prin vad, până mântuim cu tătărâmea! Nu s-ar putea mai... Mai mulți?! De unde?! Zece mii mari și lați suntem cu toții!... Nu vor trece! strigă Șendrea eroic. Vor trece! i-o retează Ștefan. Va fi bine, măcar de-i veți zăbovi până mântuim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e spintecat și lasă să se vadă, alb, bandajul de la gleznă. Mihail îl ajută să-și scoată cămașa de zale; a rămas într-o cămașă albă, nădușită-lac. Ștefan se întoarce spre boieri, cu îngrijorare: Ați auzit! Turcii forțează Dunărea în vad la Oblucița! Șendrea îi hărțuie prin smârcuri! În zori, îndemnăm în goana mare spre Dunăre! Vedeți de cai! Apoi, la culcare! Harști! Harști! Din goana calului! strigă, luptă, picotește și cască Alexandru. La culcare! poruncește Ștefan. Dormi pe tine! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
senzația că începe de la mijloc, că se continuă de cine știe când. Un călăreț își mână (acesta e cuvântul) victima „la trap” de-a lungul unui râu. La un moment dat se oprește și face semn prizonierului să intre în vad: acesta se supune și stând nemișcat în apa care-i vine până peste genunchi se uită țintă la călăul său. Dar nu cu acea privire, amestec de sfidare, dreaptă mânie și încredere nelimitată în caracterul legic al dezvoltării sociale tipică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
roata. Cupele pline se deșertau automat într-un jgheab de unde apa aluneca pe canalele care împânzeau toată grădina. Omul care deținea grădina de zarzavat (Neculai Bulgarul), era bine priceput la toate muncile necesare funcționării roții de scos apă, la construirea vadurilor pentru aducerea apei unde voia să ude, cât și la semănarea și îngrijirea tuturor răsadurilor de zarzavaturi. Acest specialist harnic și foarte bun la suflet, era un bulgar care venea primăvara, iar toamna pleca la familia lui în Bulgaria. I
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
drept, pentru că tot pământul lor arabil era acolo și de la Boarca nu puteau să lucreze bine pământul cu care fuseseră împroprietăriți după primul război mondial, din cauza râului Buzău care de multe ori se umfla și nu putea fi trecut prin vad, pentru efectuarea muncilor agricole la timp. Când era vremea aratului, râul se umfla și nu se mai putea trece prin apă. Tata zicea că „la transportatul recoltei acasă munca se tripla iar risipa era, de multe ori, mai mare decât
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ducem la primărie, la directorul unei școli sau, în cel mai rău caz, la poliție. Mai aveam fiecare în buzunar mai puțin de o sută de lei. Încotro, Doamne? Iar Dumnezeu nea îndreptat pașii spre hanul unui grec numit Condorupis. Vad de oameni și căruțe, turn Babel cu toate limbile răsturnate de prin localitățile județului. Ne uitam la ei, ei la noi și speram să găsim pe cei de trebuință. Tânărul hangiu era blond, deși grecii nu prea sunt blonzi, răutăcios
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a rămas. Nu-mi propun să descriu nici întâmplări obișnuite, nici cele ieșite din comun. Războiul este o mare nenorocire pentru toți, indiferent de cauza pentru care se luptă. N-am să uit niciodată cum, după ce am trecut Nistrul pe la Vadul lui Vodă în Ucraina, am ajuns în comuna Criuleni, locuită de moldoveni în mare parte. Trecuseră alte trupe pe acolo și se vede că făcuseră prădăciuni fiindcă o moldoveancă cu un copil în brațe și atârnați de poalele fustei alți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
terminam cu armele automate. Trăgeam toți, domnule locotenent, ca să nu fie discuții. Domnul elev plot este ca și tatăl nostru deși este tânăr. Cine și-ar lăsa părintele omorât fără să-l răzbune? Urât mai e războiul. Un învățător din Vadul lui Vodă, Basarabia, tocmai scrisese o carte poștală militară familiei:”Sînt bine, sănătos și o să viu curând acasă”. A scos capul din tranșee să ia o pătlăgică verde și un glonte i-a intrat prin frunte. Din nou despre “Moș
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aveau nevoie de drum. În Moldova, drumurile au început să fie tot mai bune, de prin secolul al XIV-lea. Era Marele Drum al Siretului, numit și Drumul moldovenilor, ce trecea și prin nord-vestul Botoșanilor, continuând spre zona Dersca-Herța-Dorohoi folosind vadurile Prutului, ori făcând legături cu Șefenia (sat cumpărat de căpitanul Isac de la popa Mateiu) și Halici, sau Corlățeni Herța Tețina (azi Cernăuți) făcând legătura cu Polonia. Calea ”Marele Șleah” lega Moldova cu Transilvania cu trecerea Carpaților, iar alt drum de la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
aveau nevoie de drum. În Moldova, drumurile au început să fie tot mai bune, de prin secolul al XIV-lea. Era Marele Drum al Siretului, numit și Drumul moldovenilor, ce trecea și prin nord-vestul Botoșanilor, continuând spre zona Dersca-Herța-Dorohoi folosind vadurile Prutului, ori făcând legături cu Șefenia (sat cumpărat de căpitanul Isac de la popa Mateiu) și Halici, sau Corlățeni Herța Tețina (azi Cernăuți) făcând legătura cu Polonia. Calea ”Marele Șleah” lega Moldova cu Transilvania cu trecerea Carpaților, iar alt drum de la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
a Buzăului (episcop Ghenadie Niculescu), a Romanului (episcop Lucian Triteanu), a Hușilor (episcop Iacob Antonovici), a Dunării de Jos (episcop Dr. Cozma Petrovici), a Tomisului și Durostorului (episcop Ilarie Teodorescu ), a Aradului (vacantă), a Caransebeșului (episcop Dr. Iosif Bădescu), a Vadului Feleacului și Clujului (episcop Nicolae Ivan), a Oradiei Mari (episcop Roman Ciorogariu), a Cetății Albe (episcop Iustinian Tecutescu), a Hotinului (episcop Dr. Visarion Puiu, cel care l-a și urmat în scaun pe Nectarie Cotlarciuc), a Alba Iuliei (a Oștirii
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și mai repede decît pot, există riscul ca liceenii să ia calea altora, și exemple sînt destule, care au rămas fără bacalaureat pentru că s-au crezut academicieni înainte de vreme. Motivul pentru care Universitatea și-a căutat atîta amar de vreme vadul, inclusiv prin Divizia B, trebuie căutat în legătura prea strînsă cu trecutul. Acele întîmplări au fost atunci, au bucurat și au trecut. Remizele cu Dinamo, Steaua și Rapid, desenele frumoase ale lui Wobay, respingerile lui Bornescu și alunecările lui Stoica
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
casele sunt "flăcări de mușcată, cerceluși și maghiran". N. D. Cocea zugrăvește lumea politică de după război (Fecior de slugă, Pentr-un petec de negreață, Nea Nae) cu o cruditate ostentativă, Vasile Savel, în romane documentare asupra epocii războiului (Miron Grindea, Vadul hoților), n-are spirit de observație, Ludovic Dauș a putut interesa puțin prin Asfințit de oameni, romanțare a cronicii civile botoșănene, D. V. Barnoschi a dat oarecare mișcare epică unui episod de carbonarism român, pentru ca apoi, sub pretext de purificare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
roata. Cupele pline se deșertau automat într un jgheab de unde apa aluneca pe canalele care împânzeau toată grădina. Omul care deținea grădina de zarzavat (Neculai Bulgarulă, era bine priceput la toate muncile necesare funcționării roții de scos apă, la construirea vadurilor pentru aducerea apei unde voia să ude, cât și la semănarea și îngrijirea tuturor răsadurilor de zarzavaturi. Acest specialist harnic și foarte bun la suflet, era un bulgar care venea primăvara, iar toamna pleca la familia lui în Bulgaria. I
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
drept, pentru că tot pământul lor arabil era acolo și de la Boarca nu puteau să lucreze bine pământul cu care fuseseră împroprietăriți după primul război mondial, din cauza râului Buzău care de multe ori se umfla și nu putea fi trecut prin vad, pentru efectuarea muncilor agricole la timp. Când era vremea aratului, râul se umfla și nu se mai putea trece prin apă. Tata zicea că „la transportatul recoltei acasă munca se tripla iar risipa era, de multe ori, mai mare decât
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
prin țesei Triśala, așa încât pruncul să se nască într-o familie regală”. Mai multe „vise premonitorii o vestesc pe mamă despre nașterea miraculoasă ce va avea loc”. Va fi crescut asemenea unui Părśva, fiind considerat al 24-lea făcător de vaduri pentru ca alții să poată trece apa (Părśva a trăit cu 250 de ani înaintea lui Jina). (în creștinism, pontifex înseamnă „constructorul de poduri”.) La 30 de ani, după moartea părinților, Jina va lua drumul pustiei. XII.2. Stilul de viață
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Jinga; redactor: Victor Iancu. Articolul-program, Pornind la drum, semnat de Victor Jinga, exprimă aspirația de impunere a fenomenului local: „În indestructibila comunitate națională vom valorifica ceea ce are mai de preț sufletul, gândirea și energia Ardealului. Ne vom strădui ca pe vadul cuprinzător al românismului să curgă cât mai multă spiritualitate și faptă ardelenească”. Un crez asemănător afirmă și editorialul numărului inaugural, Profilul unei generații, în care este definită și culoarea politică a publicației. Ț.n. duce o politică de stabilitate românească
ŢARA NOUA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290071_a_291400]
-
Cuza” din Iași (1962-1967). Profesor de limba și literatura română la Liceul din Stulpicani, județul Suceava (1968-1969), devine apoi secretar al Societății Române pentru Răspândirea Cunoștințelor Cultural-Științifice din județul Neamț (1969-1970), pentru a reveni în învățământ, la școlile generale din Vaduri și Bistrița din același județ (1970-1971). Din toamna anului 1971 se angajează ca redactor la Studioul de Radio Iași, iar în 1985, când postul de radio este desființat, e numit director la Centrul Județean al Creației Populare din Iași, unde
TEODOSIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290148_a_291477]
-
crâmpeie reale și fantastice din povestea fluviului, de la narațiuni mistice despre Vâlcan sau despre celebrul Terente (prezent în mai multe cărți ale lui T.) până la reportaj. Și Brelocuri (1985) se învârte în jurul orașului port, în scurte secvențe diaristice. Scriitorul privește Vadul Brăilei parcă din perspectiva lui Fănuș Neagu, cu intenția de a da o literatură senzațional-pedagogică pentru tineret. Același melanj de educație și divertisment apare și în romanul Zori în ceață (1985), unde prozatorul revine la temele preferate (mediul cazon, Dunărea
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
faptei, idealul constând în îndepărtarea oricărei karme, atât rele cât și bune. Spre deosebire de buddhism, jainismul n-a început printr-o acțiune de propovăduire a lui Mahăvīra. Acesta nu era decât ultimul dintr-un șir legendar de Tirthaṃkara-și, literal „făcători de vad”, altfel spus „înaintemergători”, „vestitori ai eliberării”. Ultimul dintre aceștia, Părśva, se pare că ar fi murit cu doar două secole și jumătate înaintea lui Mahăvīra. El se bucură și în zilele noastre de o poziție excepțională în cultul și mitologia
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
deținuții politici... V-a tentat să faceți politică după ’90? Nu, cu toate că simpatii am avut față de țărăniști, dar m-au dezamăgit și ei... Vă mulțumesc. Petru Anton Codreatc "Petru Anton Codrea" S-a născut la 21 februarie 1931, În comuna Vad, județul Maramureș. Naționalitatea: română. Religia: greco-catolică. Studii: școala tehnică. Profesia: tehnician tipograf. Este arestat În 1948, pe când era elev În clasa a VI-a de liceu, și condamnat la trei ani de detenție, ca făcând parte dintr-o organizație de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]