18,503 matches
-
pe care tocmai am făcut-o, este posibil să nu-mi mai dea atenție. Ei, nu se poate! Îmi place prea mult tipa ca să renunț la ideea de a o cuceri... Pe urmă, să vezi distracție, Fănele!". A urcat în vagonul aglomerat fără să privească la cineva. Și-a ațintit ochii pe fereastra prin care vedea peronul larg cu luminile lămpilor defilând grăbit și a zâmbit serafic amintindu-și împrejurările în care a cunoscut-o pe Daniela... La intersecția Ștefan Cel
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > TRENUL CU ȘAPTE VAGOANE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 320 din 16 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Poem de Al.Florin ȚENE Trenul cu șapte vagoane De două zile mă poartă gândul în spinare Pe vârful degetelor urcând
TRENUL CU ŞAPTE VAGOANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357033_a_358362]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > TRENUL CU ȘAPTE VAGOANE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 320 din 16 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Poem de Al.Florin ȚENE Trenul cu șapte vagoane De două zile mă poartă gândul în spinare Pe vârful degetelor urcând în clopotniță Dimineața lovește bronzul cu raza de soare Iar înserării îi pune luna botniță. De trei zile mă identific cu-o idee Aerul ia forma cuvântului spus
TRENUL CU ŞAPTE VAGOANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357033_a_358362]
-
gândul a rămas în tren Și eu plecând cu gara mai departe. Rostogolesc în gând a cincea zi Gândul pe umeri tot mă poartă, Iar gara rămasă în câmpii Rodește-n brazde altă soartă. De șapte zile mă simt un vagon, Gândul pufăie speranțe când eu îs mut, Simt că mă duce-n spinare de-acum un ton, Dulăii ideilor spre el le-asmut. Duminică gândul îl slobozesc, Dar el cruce se face în mine, Iar stâlpii ideilor metafore înverzesc În
TRENUL CU ŞAPTE VAGOANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357033_a_358362]
-
un ton, Dulăii ideilor spre el le-asmut. Duminică gândul îl slobozesc, Dar el cruce se face în mine, Iar stâlpii ideilor metafore înverzesc În trenul pentru care gara nu mai vine... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Trenul cu șapte vagoane / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 320, Anul I, 16 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
TRENUL CU ŞAPTE VAGOANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357033_a_358362]
-
de poezie. -Uneori pe fond muzical, am completat eu. -Da, da... -Cumpărasem de la talcioc un pick-up vechi și câteva plăci cu muzica simfonica cu banii primiți de la munca la un depozit. -Îmi aduc aminte. Ai lucrat câteva zile la descărcat vagoane cu lemne în Gară Chitila... -Asa este! Cu banii primiți am luat acel pick-up. -Am fost împreună... -Doamne! Ce de lucruri vindeau bucureștenii! Bijuterii, tablouri de valoare, tot felul de nimicuri... -Era mare sărăcie. Foștii proprietari fuseseră alungați din casele
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
vină s-a-nverzit de supărare tot privind imensa șină, fără niciun tren în zare. Iată cum pe negândite, fără nicio programare din visele părăsite apăru un tren în zare! Și pe șina prospăt unsă, cu ulei de busuioc luneca vagonul care aducea cu el, noroc. Îl purta cu ea anume, o fetiță din popor precum ,,steaua fără nume,, căutând doritu-i dor. Referință Bibliografică: Poveste / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 549, Anul II, 02 iulie 2012
POVESTE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356723_a_358052]
-
Auzisem și eu de la alții sau văzusem într-un film, că atunci când îți trăiești ultimele clipe, îți retrăiești filmul vieții". Trecerea de la un fragment la altul se face printr-o alunecare firească. "Închisei ochii să nu mai văd șirul de vagoane ce se rotea în jurul meu. Se pare că sărisem din cerc și mă trezii azvârlit în urmă cu peste douăzeci de ani, când scăpasem de comunism și nu știam ce să fac cu viteza cu care voiam să cunosc lumea
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
marginea orașului. Stătuseră prin porumburi pe rambliul căii ferate o zi întregă tot așteptând să treacă trenul. Pe seară reușiseră să desfacă două traverse și să scoată liniile din șuruburi. Trenul era încărcat cu jidani, direcția Germania, în față un vagon era plin cu nemți înarmați care trebuia să-l păzească; era ultimul tren care mai putea trece... Ei primiseră o misiune precisă: să oprească trenul, să imibilizeze pe nemți și să elibereze deținuții...Oamenii trebuia să fugă în pădure peste
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
înarmați care trebuia să-l păzească; era ultimul tren care mai putea trece... Ei primiseră o misiune precisă: să oprească trenul, să imibilizeze pe nemți și să elibereze deținuții...Oamenii trebuia să fugă în pădure peste linia fierată. Erau șase vagoane și locomotiva...Aveau la dispoziție zece minute... Totul mersese bine până al un punct. Trenul deraiase și se oprise, cei doi îi imobilizase pe nemți în vagoane, el dăduse drumul vagoanelor cu deținuți și oamenii, copii, bătrâni, femei, săreau și
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
elibereze deținuții...Oamenii trebuia să fugă în pădure peste linia fierată. Erau șase vagoane și locomotiva...Aveau la dispoziție zece minute... Totul mersese bine până al un punct. Trenul deraiase și se oprise, cei doi îi imobilizase pe nemți în vagoane, el dăduse drumul vagoanelor cu deținuți și oamenii, copii, bătrâni, femei, săreau și fugeau care încotro vedeau cu ochii. <Repede , repede!>, îi îndemna Ioniță, supraveghind această acțiune. De undeva de deasupra trenului se auzi un foc automat de armă. Privi
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
să fugă în pădure peste linia fierată. Erau șase vagoane și locomotiva...Aveau la dispoziție zece minute... Totul mersese bine până al un punct. Trenul deraiase și se oprise, cei doi îi imobilizase pe nemți în vagoane, el dăduse drumul vagoanelor cu deținuți și oamenii, copii, bătrâni, femei, săreau și fugeau care încotro vedeau cu ochii. <Repede , repede!>, îi îndemna Ioniță, supraveghind această acțiune. De undeva de deasupra trenului se auzi un foc automat de armă. Privi îngrozit. Era un neamț
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 331 din 27 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ieri, 26.11.20011, am fost la Târgul de carte “Gaudeamus”, de la București. Fiind “din provincie”, am plecat încă de vineri seara, cu un vagon de dormit. Am și avut norocul să fiu singură, așa că m-am odihnit...printre gânduri. Nu mai îmi fac planuri, de mult...las viața să mă încânte ori să mă surprindă. La 7,45, în Gara de Nord București, m-au așteptat
O VIAŢĂ, ÎNTR-O ZI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355190_a_356519]
-
poze, am cântat, am povestit...am pus țara la cale, dar, cu siguranță, nimeni nu s-a simțit „singur”. La 21,30 am plecat, cu mașina, cu d-nul Țiplea, la gară. Când m-am așezat în patul cald, al vagonului de dormit, cu care urma să vin acasă, la Timișoara, mi-am zis, la sfârșitul rugăciunii: “Doamne, îți mulțumesc pentru această zi, în care am trăit emoții și bucurii...cât într-o viață!” Timișoara, 27.11.2011 Corina-Lucia Costea P.S.
O VIAŢĂ, ÎNTR-O ZI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355190_a_356519]
-
rămase aprinse în sală sunt cele de pe pereți, care luminează indicatoarele de ieșire sau locul extinctoarelor. Sala aceasta nu ne atrăgea în mod deosebit, nu aveam o dorința rațională, dorința nu poate fi rațională. Vroiam să vedem piesa, conținutul, nu vagonul! Mai mult pentru noi, era o nevoie de a ști că nu ne scapă un astfel de eveniment venit pe linie de partid. Ne așteptam la ceva care să nu placă, care să ne șocheze sau măcar să ne trezească interesul
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
destinația Gara de Nord, locul unde va sosi și Clara. Ne urcăm în trenul ce are plecarea în scurt timp către Brașov. Vroiam să scăpăm de orașul acesta ca o conservă comunistă părăsită în soare. Așa simțeam că locuiesc ca o sardină. Vagonul de tren era aproape gol. Băncile îmbrăcate în mușama încălzită ce ți se lipea de corp, câtă transpirație au adunat în ele!Așezăm rucsacurile pe raftul din compartiment. Ne ocupăm locuri la fereastra de pe coridor preferând să călătorim în picioare
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
țigară, privim pe geam, nimic special. Vântul ce te lovește în față, liniile de curent și verdele ce ne însoțește. Trenul la un moment dat, încetinește un scrâșnet subțire al frânelor hidraulice se aude. În curbă încercăm să-i numărăm vagoanele nu reușim, din sens invers pe cealaltă linie vine un alt tren. Zgomotul frânelor, al roților presând în șine induce amețeală și exaltare. Toate acestea se sincronizau cu sunetul infernal. În mintea mea, adânc îngropată dorința de libertate stă să
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
apasă pe creștet. Ne ia aerul, ne ia viața. Ce va fi de acum încolo, nu mai contează. Oricum, nimeni nu ascultă, nimeni nu ia nici o măsură, toți sunt foarte preocupați de propriile activități, de propriile distracții și de împingerea vagonului pe șine. Dacă deraiază, nici o pagubă. Vor veni alte și alte vagoane din urmă. Iar noi? Singuri pe șine, cu singurul drum blocat de o barieră roșie, care nu se mai ridică. Auzim tot mai rar și mai estompat, șuieratul
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355247_a_356576]
-
de acum încolo, nu mai contează. Oricum, nimeni nu ascultă, nimeni nu ia nici o măsură, toți sunt foarte preocupați de propriile activități, de propriile distracții și de împingerea vagonului pe șine. Dacă deraiază, nici o pagubă. Vor veni alte și alte vagoane din urmă. Iar noi? Singuri pe șine, cu singurul drum blocat de o barieră roșie, care nu se mai ridică. Auzim tot mai rar și mai estompat, șuieratul trenurilor pe care le-am pierdut iremediabil. Prin gările acestea nu ne
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355247_a_356576]
-
îi provoca. Nu de puține ori a adus-o poliția acasă, jefuită, bătută, violată. Au internat-o ai ei de n ori pe la tot felul de spitale. Îi trecea “focul”, apoi era iar o fată de treabă...o vreme. -Ce vagon și ce loc ați avut? În ce consta bagajul dumneavoastră? întreba ceferistul, cu telefonul în mână. Ochii lui I. rămăseseră pironiți la geam. Din sanie, o femeie coborî și o îmbrăca pe Minodora. Putea fi mama sau sora ei. Fata
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
strident al roților pe șine acoperă totul. Trenul oprește în stație și ne îmbulzim în fața ușilor, așteptând deschiderea lor. Cineva mă împinge din spate. Altcineva îmi proptește un cot în coastă. Se deschid în sfârșit, ușile și intrăm buluc!!! În vagon, aerul este greu de respirat. Înghesuită din toate părțile, încercând să descopăr o bară de care să mă apuc, cu căciula căzută pe ochi și haina răsucită, simt cum calc pe ceva umflat și moale, ce mi se lățește sub
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
forma. Cum să văd oare ce este? Oricât m-aș uita în jos, din cauza îmbulzelii, nu pot deosebi nimic. De aceea, privesc numai înaintea mea, la domnul solid ce stă pe scaunul în dreptul căruia mă oprisem atunci când am pășit în vagon. Nu pare să aibă mai mult de 40 de ani acest domn. Este bine îmbrăcat, durduliu, roșu în obraji, cu părul dat cu ceară, frumos aranjat. Și cum îl privesc, îmi vine dintr-o dată, o idee: nu cumva el este
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
o bucată de covrig: moale și umflat. Găsesc imediat și explicația pentru acest lucru: două scaune mai la dreapta, o domnișoară rupe tactiocos, bucățică după bucățică, un rest de covrig, mâncând dusă pe gânduri. Desigur că atunci când tânăra pășise în vagon, în aglomerație, cine știe cum, o parte din covrig s-o fi rupt și a căzut pe podea. Emil tace, cu ochii la bucata de covrig leșinată pe jos. Dinspre capătul vagonului apare un alt domn, care se oprește în dreptul lui și
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
mâncând dusă pe gânduri. Desigur că atunci când tânăra pășise în vagon, în aglomerație, cine știe cum, o parte din covrig s-o fi rupt și a căzut pe podea. Emil tace, cu ochii la bucata de covrig leșinată pe jos. Dinspre capătul vagonului apare un alt domn, care se oprește în dreptul lui și i se adresează: - Salut, Nicule! Ce faci? Ai apucat să vorbești ieri cu șeful, rezolvăm azi cu transportul spre Maramureș? E clar că nu este el Emil. El este Nicu
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
la fel de subit cum se deșteptase, rămâne să picotească la loc. Văzând toate acestea, încep să mă foiesc pe scaun. Fără nici o explicație. Așa, pur și simplu. Parcă mi-e și puțin frică. Mă simt singură. O mai fi Emil în vagon?, mă întreb. Aș vrea să îl strig. - Emil! Emil! Emil! Dar Emil nu răspunde. Firesc, nu mă aude, căci l-am chemat în gând. Trenul alunecă pe șine. Bodyguardul de la firma de pază și protecție a metroului patrulează de la un
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]