4,335 matches
-
nu constituie o amenințare la existența lui, ci mai degrabă la existența lui Într-o anumită formă. Ce sugerează aceste schimbări, dezbateri și transformări? Așa cum afirmam la Începutul capitolului, securitatea nu este un concept absolut și obiectiv, ci are profunde valențe politice; mai mult, ea este În permanență negociată, atât la nivelul statului cât și la nivelul societății. Existența unei doctrine securitare Într-un document nu o fixează pentru totdeauna Într-o anumită formă, ci mai degrabă exprimă o realitate de
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
reiterare a trecutului, din care nu subzistă decât „vestigii”, „relicve”, „imagini decolorate”. Ecouri din M. Eminescu, D. Anghel și G. Bacovia sunt lesne de recunoscut. Aceleași stări lirice formează substanța celorlalte două plachete, în care se apelează mai mult la valențele melodice ale cuvintelor (poeziile se intitulează Preludiu, Intermezzo, Ton minor etc.) și la un sincretism mai larg (Imagini muzicale). La acestea se adaugă și câteva metafore și tablouri insolite, chiar șocante, dar lirismul rămâne, în cele din urmă, lipsit de
BONTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
ființa în neant. Un anume mod de abordare și tratare a realității, o anume atitudine narativă, viziunea fenomenologică, aspectul general al scriiturii anticipează cu mai mulți ani apariția Noului Roman francez, din a cărui perspectivă proza scriitorului român capătă noi valențe. Publicarea unor traduceri în Franța a generat contribuții exegetice extrem de substanțiale, care au confirmat statura modernă, europeană a scrierilor lui B., iar Inimi cicatrizate a fost transpusă imediat după apariție în idiș și a cunoscut câteva ediții în Israel, precum și
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
Aderca, Contribuții, II, 349-351, 390-392; Podoleanu, 60 scriitori, I, 49-50; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 179; Călinescu, Ist. lit. (1941), 815-816, Ist. lit. (1982), 900-901; Crohmălniceanu, Literatura, I, 537-543; Sașa Pană, H. Bonciu, ALR, 114-122; Doinaș, Poezie, 73-76; Mioara Apolzan, Valențe expresioniste în proza lui H. Bonciu, RITL, 1983, 2; Mirodan, Dicționar, I, 200-208; Zamfir, Cealaltă față, 140, 147, 154-155, 163, 165-166; Negoițescu, Ist. lit., 233-234; Micu, În căutarea, II, 116-117, 142, 158; Dicț. scriit. rom., I, 328-330; Z. Ornea, Anii
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
cel mai important al activității lui B. Sub conducerea sa, „Voința națională” devine un ziar în care literatura și comentariile literare, teatrale, artele plastice aveau un loc permanent. B. însuși, semnând Teofil, susține rubrica „Una-alta”, într-un stil cu valențe literare, fie pe teme politice, fie afirmându-și credința în funcția socială a artei. Tot aici începe o strânsă colaborare cu Petre Locusteanu, împreună cu care va înființa revista „Flacăra”, apărută, într-o primă etapă, din 1911 până în 1916. Criticată uneori
BANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285609_a_286938]
-
lui Ugo Foscolo, de pildă, este fixată dialectic între romantism și neoclasicism, revigorarea poeticilor antice înglobându-i nuanțat și pe Carducci și Pascoli, cel din urmă decadentist prin excelență. Ordonate cronologic, exegezele monografice sunt scrise într-un stil cu acuzate valențe poematice, agreând frecvent paradoxul. Fibra lirică a autorului vibrează profund la stimulii operei, dar formația clasicistă temperează expresia verbală. Expunerea avansează calm pe spațiul întins al analizelor, coagulându-se uneori în pledoarii strânse, dirijate lucid spre finalitatea demonstrației de idei
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
și constrângătoare în care s-a trăit la noi. Lumea în două zile este și un roman despre roman, adică o meditație asupra literaturii, prin care B. participă la una din tendințele europene dominante ale vremii. Acest aspect dobândește noi valențe în Ucenicul neascultător (1977; Premiul „Ion Creangă” al Academiei), prezentat la apariție ca prim volum al unei trilogii. Reapar aici „scribii” la mai multe niveluri, care înregistrează fapte și le transcriu. Personajul principal, Naum Capdeaur, consemnează povestea celor din jurul său
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
poți fi și nu poți face ceea ce vrei, ci ceea ce trebuie sau mai precis ceea ce Îți este permis. Altfel, cetatea te va izola, iar tu te vei Înstrăina de cetate. De acest aspect este legată problema - extrem de complexă și cu valențe multiple În psihologia morală - exilului, pe care o vom trata În continuare. Exilul Intrarea omului În cetate marchează Începutul istoriei civilizației sale. Acest moment devine determinant atât pentru existența a individului, cât și a comunităților de indivizi de acum Înainte
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de cât de confortabil din punct de vedere psihologic se simt subiecții în cursul interviului. Mai târziu, în relația intervievată-intervievator, intervin factori ca sexul intervievatului, lungimea (durata) interviului, prezența altor persoane și cât de nepărtinitor, de interesat apare intervievatorul. Creșterea valenței cognitive a dezvăluirilor include o serie de strategii: posibilitatea de a oferi intervievatei o serie de oportunități de-a lungul interviului prin care aceasta să dezvăluie violența; formularea întrebărilor într-o asemenea manieră, încât să fie evitate întrebările directe cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cuantificarea și tipologia conținuturilor violente (violența psihologică, violența verbală, violența fizică, violența socială, violența economică, violența sexuală), a frecvenței și duratei faptelor și scenelor de violență din emisiuni (pe canale, genuri de programe, intervale orare, intervale diurne, săptămânale) având ca valență exploratorie descifrarea, pe baza contextelor de semnificare și situațiilor de comunicare, a mesajelor - semnificații produse ca „acte de comunicare” în acțiune. Printr-o astfel de metodă este pusă în evidență periculozitatea „falselor mesaje” pe care le transmit masiv informațiile ca
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
rost fundamental în viața satului tradițional. Perspectiva cărții este și aici larg antropologică, studiul hermeneutic fiind unul pluridisciplinar. A. susține că în spațiul românesc este foarte viu un creștinism cosmic, care și-a menținut prezența în pofida unor potrivnicii ideologice. Norme, valențe mitice bine articulate, chiar superstițiile, definite ca „jaloane ale unui comportament ritmat după respirația cosmosului, după presentimentele lăuntrice, după experiența dobândită de-a lungul a secole și milenii de practică a vieții”, toate acestea sunt caracteristice creștinismului cosmic. Cartea nu
AVRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
ale lui A., amestec nediferențiat de erudiție, elemente legendare cu ținte mitice și romanesc senzațional, sunt relatate linear, într-o compoziție minimală, de un narator unic, surprins de pusee jurnalistice (vorbind, anacronic, de „republici”, „deputați”, „vot”, „guvern național” ș.a.). Deși valențele artistice ale limbii scriitorului au fost totdeauna discutabile, A. apare bine orientat teoretic în dezbaterile filologice. Într-un Referat asupra „Gramaticii” lui Gh. Săulescu (1833), considera limba un bun comun al societății. Pentru îmbogățirea ei, recomandă împrumuturi din limbile romanice
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
în condițiile utilizării permanente a aparatelor ajutătoare, să fie capabil să învingă starea de disconfort psihic, să fie conștient că a făcut progrese deosebite, că a lărgit sfera de percepere a realității înconjurătoare, că a dobândit autonomia de deplasare. V VALENȚĂ (< fr. valence, cf. it. valenza) - Proprietate a unui stimul sau a unui obiect datorită căruia este căutat sau respins, resimțit ca fiind plăcut sau neplăcut (Larousse, 2006). Semnifică forța de atracție sau de respingere exercitată de orice fel de obiecte
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a unui stimul sau a unui obiect datorită căruia este căutat sau respins, resimțit ca fiind plăcut sau neplăcut (Larousse, 2006). Semnifică forța de atracție sau de respingere exercitată de orice fel de obiecte asupra subiectului. Anumite justificări obiective dobândesc valențe pozitive sau negative corespunzătoare sau nu necesităților specifice de hrană, cunoaștere, contemplare artistică, mișcare etc. Valența se modifică în funcție de dinamica satisfacerii trebuințelor, deci reprezintă starea tonusului afectiv bazat pe o întemeiere obiectiv-subiectivă. VALGUS (latinism) - Devierea unui membru sau segment de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
plăcut sau neplăcut (Larousse, 2006). Semnifică forța de atracție sau de respingere exercitată de orice fel de obiecte asupra subiectului. Anumite justificări obiective dobândesc valențe pozitive sau negative corespunzătoare sau nu necesităților specifice de hrană, cunoaștere, contemplare artistică, mișcare etc. Valența se modifică în funcție de dinamica satisfacerii trebuințelor, deci reprezintă starea tonusului afectiv bazat pe o întemeiere obiectiv-subiectivă. VALGUS (latinism) - Devierea unui membru sau segment de membru în afara axului longitudinal normal al corpului; de exemplu, genu valgum, diformitate a genunchiului, constând în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
valoarea este obiectul unei necesități, atitudini sau dorințe. Termenul este utilizat în sensuri relativ diferite, după anumite circumstanțe: când există relații observabile între obiecte și gândurile sau acțiunile oamenilor; când denotă doar însușiri ale obiectului; când denotă relevanța obiectului sau valențelor sale pentru persoane; când reprezintă standardele cu ajutorul cărora relevanța obiectelor, atitudinilor și dorințelor poate fi evaluată. Închegându-se în sistemul de cultură și personalitate, valorile sunt multiple și foarte variate. Se disting valori-bunuri și valori-idealuri, valori ale lucrurilor și persoanelor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
izbăvește de cel rău Amin! Sfârșit Nota: - Distribuția poate avea un singur actor. Prelatul. - Prelatul, întrucât are text mult, regizorul îl poate împărți pe momente cu text în direct, dar și cu text înregistrat (voce). Ambele variante trebuie să aibă valențele lor. - În direct, mai ales că ne află în mijlocul copiilor, vocea trebuie să fie caldă, directă. - Vocea înregistrată cu nuanțe specifice slujbelor ținute de preoți. - Înainte sau după spectacol, Prelatul sau o altă persoană poate da copiilor cruciulițe, iconițe, etc.
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
solicita încurajări și din partea comandanților lui de armată. - Ce zici, vom face treabă bună astăzi? - Fără îndoială, sire... suntem obligați să-i batem pe ruși... încă o dată, capacitatea de strateg a împăratului general Napoleon I Bonaparte și-a dovedit valențele. încă o dată, generalii lui și-au demonstrat iscusința. încă o dată, soldații francezi și-au arătat curajul și vitejia. Dar, deși în inferioritate, nici rușii nu păreau a ceda foarte ușor. Iadul de la Borodino a durat douăsprezece ore. S-au
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
doar o revoluție în special de natură romantică, o necesitate de materializare a interpretărilor oferite grotescului prin pictură, literatură, muzică, coregrafie ș.a.m.d. De cele mai multe ori descris succinct drept antiteză a frumosului, de altfel un concept cu tot atât de multe valențe, urâtul poate fi înțeles ca o dilemă a personajului artistic romantic, frământat de imposibilitatea de a explica fenomenele si lucrurile care îi apăreau respingătoare. Astfel, definirea urâtului a devenit, în timp, posibilă în cel mai comun mod prin tratarea lui
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
portretistic al lui Creangă și relaționarea între eul manifest și eul non manifest. În ciuda inconștientei neofite a protagonsistului, ce ignoră utilitatea adjuvanților și îi tratează cu indiferență („Doamne ferește de omul nebun, că tarei de jălit, sărmanul!”), el asimilează si amplifică valențele, iar prin conștientizarea minusurilor sale, reușește să le compenseze. În acest sens, se poate identifica laitmotivul „Râzi, tu, râzi, Harap-Alb”, definindu-i pe uriași drept prooroci, cu rol de a sprijini formarea tânărului, conștienți de funcția lor în cadrul ansamblului probelor
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
române! Cu destinul vălătuc. * Unii-s buni doară de gură; Alții numai treabă fac; Eu admir în bătătură Pe cei ce fac și tac. 16 ianuarie 2005 Anu-acesta-i de scadență; Prea mă clatin făr’ să beau. Cât o fi, aibă valență Cu ce-i drept, nu cât vreau eu. * Neamului cinstit și harnic, Pe furiș i-am „ras” busola. Și acum suspină tainic Pân’ s-o sfârși toată rola. N-ai bătrâni, cumpără-i iute! Sfatul vremurile dau. Mintea lor e-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ontologic, de la un mod de a fi la altul. Această ruptură în spațiul profan eterogen creează "Centrul", prin care se poate comunica cu "transcendentul"; această ruptură întemeiază deci "Lumea", Centrul, făcând posibilă orientatio. Manifestarea sacrului în spațiu are deci o valență cosmologică: orice hierofanie spațială, orice consacrare a unui spațiu echivalează cu o "cosmogonie". O primă concluzie ar fi că Lumea poate fi percepută ca lume ori Cosmos în măsura în care se înfățișează ca lume sacră. Orice lume este lucrarea zeilor, pentru că a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
izbutește să schimbe radical structura unui simbolism arhaic, ci doar îi asigură mereu semnificații noi, care nu distrug însă structura simbolului. Putem înțelege mai bine toate acestea dacă ținem seama de faptul că, pentru omul religios, Lumea are întotdeauna o valență supranaturală și dezvăluie o modalitate a sacrului. Orice fragment cosmic este "transparent", propriul său mod de existență prezentând o anume structură a Ființei și, prin urmare, a sacrului. Mai trebuie amintit că, pentru omul religios, sacralitatea este o manifestare deplină
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trebuie să treacă printr-o încercare inițiatică de tip eroic, câștigând "prin violență" condiția supraomenească, aproape divină, a tinereții fără bătrânețe, a invincibilității și a atotputerniciei. Arborele cosmic, Arborele nemuririi sau al Cunoașterii simbolizează cum nu se poate mai limpede valențele religioase ale vegetației. Cu alte cuvinte, arborele sacru sau plantele sacre dezvăluie o structură care nu este evidentă în feluritele specii vegetale concrete. Așa cum am putut vedea, structurile cele mai profunde ale Lumii sânt dezvăluite de sacralitate. Cosmosul nu se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trei momente. Mișcarea, regenerarea continuă la nesfârșit. Repeți mereu cosmogonia, ca să fii sigur că faci bine un anume lucru - un copil, de pildă, ori o casă -, sau îți împlinești o vocație spirituală. De aceea riturile de inițiere au întotdeauna o valență cosmogonică. "A doua naștere" și zămislirea spirituală Scenariul inițiatic, adică moartea din condiția profană urmată de renașterea într-o lume sacră, în lumea zeilor, joacă un rol important în religiile evoluate. Un exemplu binecunoscut este cel al sacrificiului la indieni
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]