2,039 matches
-
el în timp ce amestecă o omletă în tigaie. Pe masa de lângă el se află un platou de lemn pentru micul-dejun, așezat impecabil pentru o persoană. Mai sunt acolo o pungă cu brioșe, un pahar de suc de portocale, cafea și o vază cu trandafiri roșii imenși și proaspeți. Care-i faza? O vreme, nu scot o vorbă. Mă sprijin de tocul ușii și-l privesc, iar după câteva secunde Brad se întoarce la mine și sare-n sus când mă vede. ― Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
casetofon de ghetou, ne continuăm plimbarea, până ce dăm de Shutters on the Beach, cel mai tare hotel din zonă, după cum spune Brad. Mergem prin hol, și chiar că e frumos. Podele de lemn strălucitoare, canapele umflate, tapițate cu damasc alb, vaze frumoase cu trandafiri proaspeți, așezate pe mobila veche. Mergem prin hol și ne așezăm pe terasa care cu vedere la ocean, desfătându-ne cu mâncarea delicioasă, și desfătându-ne unul pe altul. După prânz mergem înapoi acasă, luăm mașina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Domnul: "Vor mînca, și va mai rămîne." 44. Atunci le-a pus pîinile înainte; și au mîncat și le-a mai și rămas, după cuvîntul Domnului. $5 1. Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpînului său și mare vază, căci prin el izbăvise Domnul pe Sirieni. Dar omul acesta tare și viteaz era lepros. 2. Și Sirienii ieșiseră în cete la o luptă și aduseseră roabă pe o fetiță din țara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
făcut acești trei viteji. 18. Abișai, fratele lui Ioab, fiul Țeruiei, era căpetenia celor trei. El și-a învîrtit sulița peste trei sute de oameni, și i-a omorît, și a fost vestit între cei trei. 19. Era cel mai cu vază din cei trei, și a fost căpetenia lor, dar n-a fost la înălțimea celor trei dintîi. 20. Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabțeel, om viteaz și vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
coborît împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mîna Egipteanului, și l-a omorît cu ea. 22. Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; și a fost vestit printre cei trei viteji. 23. Era cel mai cu vază din cei treizeci, dar n-a ajuns la înălțimea celor trei dintîi. David l-a primit între sfetnicii lui de aproape. 24. Asael, fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem. 25. Șama din Harod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Pampon?”, ea răspunde repede: „Ba nu”), nu are manifestări de sentimentalism, nu-și declară amorul și nici gelozia. Didina, conturată din caracteristici puține, dar expresive, nu are nimic din ambiguitatea Miței. Farmecul ei este simțit de reprezentanții cei mai de vază ai mahalalei, de Pampon și de Nae. Ea este întruchiparea feminității definită de Pampon „ochi alunecoși, inimă zburdalnică”. Urmărirea detectivistă din bal strânge firele comediei spre răfuiala femeilor. În finalul piesei, aceste personaje sunt aduse la egalitate prin atitudinea de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
decât toți. Ajunsese acolo fiindcă așa funcționa sistemul. Orice sportiv trebuia să fie încadrat în câmpul muncii, să fie un exemplu pentru colectivul în care trăia, să demonstreze că e dezvoltat pe toate planurile și că e un membru de vază al societății. Meseria de sculer-matrițer nu era visul lui, dar era o pârghie care-i asigura bunăstarea materială în viață. Urma să se angajeze într-un colos industrial de unde ar fi fost scos din producție pentru a se antrena și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
când m-am îndrăgostit de un băiat de 14. Băiatul era frumos și desena minunat. Pe undeva prin casa părinților mei, la Codlea, găvâzdit într-un dulap, mai există, cred, un tablou pe care l-am primit de la el: o vază cu niște flori de toate culorile pe un dreptunghi de placaj. S-a nimerit că trebuia să mergem împreună, pentru o festivitate de 23 august, pe stadionul din orășelul nostru. Alcătuiam un grup statuar. Noi doi - o pereche, pe lângă altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ale lalelelor în trei culori se înălțau semețe deasupra unor așa numiți „năsturași” galbeni, grena, albăstrui, de parcă se întreceau în a atrage priviri admirative. „Hm! Mama nu a fost la cursuri de ikebana, dar și aici, afară, ca și în vazele din casă, dânsa a aranjat florile mai plăcut ca japonezele! Avea un simț al armoniei așa de dezvoltat cum mai rar se întâlnește... Oare de unde-i veneau ideile ori gusturile astea? Și la hăinuțele și flanelele pe care ni le
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
aveam de ce să le mulțumesc. — Am să-ți spun dumneata, îngerașule - mi-a zis Engelhard, așezându-se pe marginea patului. Și așa am trăit câțiva ani buni. Mi-a adus flori, crizanteme de toamnă târzie, Amália le-a pus în vază, apoi i-a spus să-și ia inima-n dinți și să aducă de la Alajos niște prăjituri. Apoi m-a întrebat de ce am întârziat. Pentru că el m-a așteptat la gară. I-am răspuns destul de greoi, pentru că nu aveam încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mai avea multe de făcut pe mal. Plivea doar lichenii gata să se răspândească peste tot, revopsea literele roșii de pe tăblițe și ungea cu smoală toate bărcile. Apoi, după-amiaza, își făcea de lucru prin jurul meu, scutura macrameurile, așeza mai încolo vaza, trebăluia prin casă, amintind mereu de Testament. Mai cu seamă de cel Nou, dar și din cel Vechi mai știa una, alta, mai ales poveștile de groază cu lăcuste, cu tufele de măceș și cu mielul sau nu știu ce de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și-ar pierde mult din valoare. Ar valora exact atât cât tine sau cât mine. Și cred că nu ar ști cu nimic mai mult decât noi, cel puțin în privința Celui de Sus. Astea sunt chestii complicate. Vezi păianjenul de pe vaza aia? Se suie pe ceva de șase sute de ani, din India. Nu știu dacă e cu cruce sau văduva neagră, pentru că la cele vii nu mă pricep. Dar vaza știu că valorează cât o casă, totuși țin la ea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în privința Celui de Sus. Astea sunt chestii complicate. Vezi păianjenul de pe vaza aia? Se suie pe ceva de șase sute de ani, din India. Nu știu dacă e cu cruce sau văduva neagră, pentru că la cele vii nu mă pricep. Dar vaza știu că valorează cât o casă, totuși țin la ea mai mult decât la mumie. Iar dacă s-ar răsturna, mi-ar părea tare rău. Nici nu-ți poți imagina cât de rău. Însă păianjenul am putea să-l strivim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
răsturna, mi-ar părea tare rău. Nici nu-ți poți imagina cât de rău. Însă păianjenul am putea să-l strivim, fie eu, fie dumneata, din greșeală. Dar, dacă m-ai pune să strivesc păianjenul, căci altfel dumneata vei răsturna vaza, n-ai decât să o răstorni cât poftești. Apoi mi-a povestit despre covorul numit Grădina de trandafiri, de pe șezlongul pe care stăteam. — Azi n-a mai rămas decât unul, cu toate că au fost făcute două. Dar nici asta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Le iau împrumut - îmi spune de parcă ar fi fost tutun. Așa i-a luat data trecută și lui Igor cea mai frumoasă piatră, pe care a adus-o de pe Lună. - Le iei împrumut? - l-am întrebat eu pe Baár. - Și vaza aia grecească? - Ce-i cu ea? Îmi ceri socoteală? Fii liniștit, e la mine în atelier. Am transformat-o. Nu era perfectă - mă anunță pictorul jignit. - Ce-ai făcut?! - îl întreb eu. - Am scos mai bine în evidență libidoul bacantei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Nu era perfectă - mă anunță pictorul jignit. - Ce-ai făcut?! - îl întreb eu. - Am scos mai bine în evidență libidoul bacantei. Cu negru. Un ochi neinițiat nici n-o să observe. - Dar, pentru numele lui Dumnezeu! Un ochi neinițiat nu cumpără vaze antice. - Cu atât mai bine, o să iei mai mulți bani pe ea. Dacă vrei, o și semnez - a spus, gata să plece cu mănușile mele. - Te rog să le pui înapoi. Am cumpărător pentru ele. Mai bine ia ceasul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și mi-a aruncat pe masă bancnota aceea de o mie pe care i-o dădusem cu o zi înainte ca să-și plătească chiria. Aici nu mai pune piciorul, vorbesc serios“ - s-a jurat Iosif și Fratele său. „Ține-ți vaza aia miceniană, n-ai decât s-o mâzgălești, dar aici nu mai calci. Nu mă deranjează că n-ai nici treizeci de ani și că ai dreptate, ci doar că eu mor de foame în muzeul meu. Fiindcă de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Puțin. — Iar pe deasupra o să vă dau și un cadou. Unul care valorează o sută de bilete de tren, sau unul de vapor sau ce vă place. Oriunde. Un cap de mumie, să zicem. Nu mai am nevoie de el. O vază grecească. Antică. — Și ce înseamnă puținul acela? întreabă. Respiră. Simte c-o să trăiască. — Mâine o să aprindeți un chibrit, pe care o să-l scăpați undeva. Asta e tot. Iar acum o să vă arăt unde. — Undeva arde. Și între noi putrezește ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
umbră diformă în amintirea unei inimi de mamă rănite. O inimă arsă cu intenție de văpaia împotrivirii cuiva poate rezista ea, oare, îndelungă vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă, în cădere liberă, spre mocirla de temut a celor săraci și anonimi, este sfâșietor. Mamă fiind, vezi cum se zbate în ea, parcă dorind să nu se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atât bombănea mai tare și inima i se umplea de un monolog tăcut. Cuvintele erau ca niște clăbuci înălțându-se dintr-o apă rău mirositoare. — Vede cineva florile astea? Nici ele nu-s de nici un folos! Mitsuhide întinse mâna spre vaza mare din alcov și scutură din ea florile are fuseseră aranjate cu multă artă. În timp ce ducea vaza pe verandă, apa se vărsă zgomotos pe podea. — Să plecăm de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el vasalilor. Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clăbuci înălțându-se dintr-o apă rău mirositoare. — Vede cineva florile astea? Nici ele nu-s de nici un folos! Mitsuhide întinse mâna spre vaza mare din alcov și scutură din ea florile are fuseseră aranjate cu multă artă. În timp ce ducea vaza pe verandă, apa se vărsă zgomotos pe podea. — Să plecăm de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el vasalilor. Ridică vaza deasupra capului, ochi o treaptă lată de piatră și o azvârli cu toată puterea. Vaza explodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mare din alcov și scutură din ea florile are fuseseră aranjate cu multă artă. În timp ce ducea vaza pe verandă, apa se vărsă zgomotos pe podea. — Să plecăm de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el vasalilor. Ridică vaza deasupra capului, ochi o treaptă lată de piatră și o azvârli cu toată puterea. Vaza explodă într-o jerbă de apă, cu un sunet îmbucurător, iar stropii împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta își ridică spre cerul gol chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ducea vaza pe verandă, apa se vărsă zgomotos pe podea. — Să plecăm de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el vasalilor. Ridică vaza deasupra capului, ochi o treaptă lată de piatră și o azvârli cu toată puterea. Vaza explodă într-o jerbă de apă, cu un sunet îmbucurător, iar stropii împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Shinmei. În acele vremuri, exista obiceiul de a se ține frecvent ceremonii ale ceaiului în tabără. Totul, desigur, era pregătit cu simplitate - camera ceaiului nu era decât un adăpost temporar, cu ziduri grosolane de ipsos, rogojini de papură și o vază cu flori sălbatice. Scopul ceremoniei ceaiului era acela de a dobândi forța lăuntrică necesară pentru a putea îndura oboseala unei campanii îndelungate. În zorii acelei zile, Shogen măturase pământul umed de rouă și pusese cărbunii în vatră. Curând, sosiră Ogane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ridicarea taberei tocmai când Hideyoshi urca Muntele Chausu, din satul Kuroda, și se întinsese să se odihnească. În acel loc, Hideyoshi vorbi cu Niwa Nagahide, care venise, în grabă, din Shizugatake pentru a vorbi el. Nagahide era un vizitator de vază, iar Hideyoshi îl trata cu o reală politețe. — Nici nu mai știu ce să spun acum, zise el. De azi dimineață, ți-ai dat foarte multă osteneală. Cu aceste câteva cuvinte, începu să împartă postul de comandă cu Nagahide, ulterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]