3,889 matches
-
locuințelor, nivelul salariilor și amplasamentele urbane, pot adapta mediul la cerințele orașului. Urbaniștii susținuți de stat sunt asemenea unor croitori care au nu numai libertatea să inventeze ce haine doresc, ci și pe aceea de a-și ciopârți clientul până când veșmintele croite i se potrivesc. Jacobs spune că urbaniștii care resping „taxidermia” trebuie să inventeze totuși un fel de planificare care să Încurajeze inițiativele și interacțiunile, excluzând cât mai puține variante, și care să favorizeze circulația și contactele pe care asemenea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
la cursurile de îndrumare. Accentul pus pe tipic, omiletică și catehetică, în combinație cu programul liturgic, trebuia să le arate preoților modalitatea practică de a face față religiei catolice și protestantismului, dar și modalitatea „demascării“ „dușmanilor“ „Patriei“, ascunși sub „falsul veșmânt“ al „imperialismului papal sau ecumenismului protestant“68. De altfel, ideea identificării și „demascării“ „dușmanilor democrației populare“ era reluată într-un amplu excurs istoric de ministrul Cultelor Stanciu Stoian (la deschiderea cursurilor de îndrumare pentru anul școlar 1950-1951), care afirma faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
măsură, periculoasă, căci în România dacă țăranului nu i se acorda principala atenție, era mult prea ușor să nu fie luat în considerație deloc 23. Țărăniștilor - continua istoricul american - nu li se poate imputa faptul de a fi adoptat un veșmânt cumva eclectic în ideologia lor. Dar este îndoielnic dacă o asemenea combinație ar fi fost capabilă să ajute de fapt țărănimea. În primul rând, - observa Roberts - una dintre cele mai profunde rele ale societății românești a fost abisul dintre țăran
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iau fetelor mele. N-am auzit În viața mea de „Baby in Urbe“. Și nici de pantofi Piglet. Cum e posibil să am atîtea lacune? Cum se poate să nu fi auzit de nici una dintre mărcile astea? Trec În revistă veșmintele minuscule cu ușoară panică. Nu știu ce se poartă și ce nu. N-am nici cea mai mică idee despre moda la copii. Și n-am decît patru luni În care să recuperez. Pot oricînd s-o Întreb pe Suze. E cea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și reprodus ulterior în volumul Poezii (1978). Aici versul se desprinde de orice convenție lirică, emoția crește progresiv, pe măsură ce simplitatea câștigă în adâncime, devenind o formidabilă armă într-un război fără egal: cel al umanității cu dezumanizarea. Poetul îmbracă halucinant veșmântul profetului pentru a lăsa viitorului cel mai percutant rechizitoriu din câte se pot imagina la adresa urii de rasă: „Un jour viendra, c’est sûr, de la soif apaisée/ nous serons au-delà du souvenir, la mort/ aura parachevé les travaux de la haine
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
acesta de vedere, cred că am putea compara acest balet al umilului și derizoriului În straie de gală cu baletul lui Ludovic al XIV-lea, unde toți nobilii de la curte se Îmbrăcau ba În păstorițe, ba În păstori, deși aveau veșminte mult mai extravagante decât Philemon și Baucis. Nicolae Turcan: Dintr-o posibilă hartă a locurilor memoriei, să Înțeleg că sunt excluse locurile memoriei de factură tragică, de exemplu? Sau nu poate exista un loc al memoriei care să adune În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lui Justinian. Georg Ostrogorsky scria: „Pentru ultima oară, vechiul Imperiu Roman și-a desfășurat toate forțele sale și a trăit o ultimă perioadă de măreție, atât din punct de vedere politic cât și cultural. [...] În literatură și în artă, sub veșminte creștine, vechea cultură a cunoscut o nouă înflorire care avea să fie urmată curând de o lungă perioadă de decadență culturală. Perioada lui Justinian n-a fost, așa cum își dorise el, începutul unei noi ere, ci sfârșitul unei mari epoci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că autorul manuscrisului ar cunoaște cel puțin 17 omilii ale lui Macarie dedicate Facerii, ci vrea să spună că, dintr-o serie de omilii de care avea cunoștință, el considera că a șaptesprezecea aparținea acestui scriitor. Fragmentul e dedicat semnificației veșmintelor de piele cu care Dumnezeu i-a îmbrăcat pe Adam și pe Eva după păcat, conform Fac. 3, 21; paralela cu Iov 10, 11 îi permite lui Macarie să afirme că e vorba de corpul omenesc actual, în opoziție cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
2-3 care condamnă doctrina de care am vorbit mai sus. Despre unirea după ipostază (11) are în manuscrise următorul titlu: Contra celor care afirmă că sfânta carne a Domnului nu e unită cu Logosul, ci doar îl îmbracă precum un veșmânt, și că de aceea e nevoie să-l deosebim pe cel ce poartă de cel care e purtat. E dedicat celor care “îl împart” pe Cristos, separând Cuvântul de om. Am amintit divergențele actuale suscitate de interpretarea tratatului: A. Grillmeier
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
amatorul de subtilități ale limbajului, savurând înțelepciunea și umorul dintr-o vorbă de duh, se regăsesc aici. Temperament vindicativ, încercat poate și de un sentiment de vinovăție de clasă pentru starea de lucruri din țară, G. abordează pamfletul politic, în veșmântul străveziu al satirei. Marele vornic era un pătimaș, cu un surplus de umoare neagră. Titlul general al scrierilor sale dramatice este Istoria Țării Rumânești. Starea Țării Rumânești pă vremea streinilor și a pământenilor. Comedia Starea Țării Rumânești (scrisă prin 1831
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
de o pregătire filosofică riguroasă și de o bună cunoaștere a deschiderilor teoretice oferite de experiența marii poezii moderne, poetul adoptă o atitudine lirică romantică, în care reluarea unor teme la prima vedere învechite - precum aceea a poetului-profet îmbrăcat în veșminte de ceremonie și binecuvântând lumea cu gesturi hieratice - este învestită cu o nouă semnificație în lumina unui limbaj modern, intens metaforic, și a unei structuri poematice respirând din plin libertatea dobândită în urma revoluțiilor formale din literatura începutului de secol XX
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
de teama pedepsei/ sau ca pe o pradă// dar cruzimea și riscul nu mă rușinează/ ci mă umplu cu un fel de dibăcie din dragoste/ nu e de mirare: i-aș fi croitorul/ care și legat la ochi îi coase veșmintele” (Poezia). Dintre cei doi termeni contrastivi ai poemului, mai relevant este primul, cel al definiției negative, refulată într-un regim neașteptat de discursiv. Pentru R., poezia implică contururile unei retorici fragile, în sensul în care se sustrage rigidității semnificării de
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
luminozitate când bogată, rembrandtiană, când aerată, vermeeriană, constituind nota distinctivă la S. „Aceasta este colina raiului negreșit; / din ea cresc ierburi înalte cu seve bogate,/ flori solitare, heraldice plante/ și frunza de viță ce cântând se zbate,/ smucindu-și zdrențuitul veșmânt, întorcându-l pe dos, ocrotind ciorchinii.../ Și iată, aracii strigoi care se-nmlădie și se pleacă/ spre a iscodi grelele poame ce-și arată sânii/ unde miere și soare se contopesc nesfârșit” (Colina viei) sau: „Coapsa albă a vazei,/ coloană
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
domniei lui Iustinian. Georg Ostrogorsky scria: „Pentru ultima oară, vechiul Imperiu Roman și-a desfășurat toate forțele și a trăit o ultimă perioadă de măreție, din punct de vedere atît politic, cît și cultural. [...] în literatură și în artă, sub veșminte creștine, vechea cultură a cunoscut o nouă înflorire, care avea să fie urmată curînd de o lungă perioadă de decadență culturală. Perioada lui Iustinian n-a fost, așa cum își dorise el, începutul unei noi ere, ci sfîrșitul unei mari epoci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că autorul manuscrisului ar cunoaște cel puțin 17 omilii ale lui Macarie dedicate Facerii, ci vrea să spună că, dintr-o serie de omilii de care avea cunoștință, el considera că a șaptesprezecea aparținea acestui scriitor. Fragmentul vorbește despre semnificația veșmintelor de piele cu care Dumnezeu i-a îmbrăcat pe Adam și pe Eva după păcat, conform Fac. 3,21; paralela cu Iov 10,11 îi permite lui Macarie să afirme că e vorba de corpul omenesc actual, în opoziție cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Evr. 7, 2-3 ce condamnă doctrina despre care am vorbit mai sus. (11) Despre unirea ipostatică are în manuscrise titlul: Contra celor care afirmă că sfînta carne a Domnului nu e unită cu Logosul, ci doar îl îmbracă precum un veșmînt, și că de aceea e nevoie să-l deosebim pe cel ce poartă de cel care e purtat. Se adresează celor care „îl împart” pe Cristos, separînd Logosul de om. Am amintit divergențele actuale suscitate de interpretarea tratatului: A. Grillmeier
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
umanitate, decît în subtextul ei abstract, detașat de detaliile care îi conferă specificitatea. Mai important decît faptul că personajul acestei narațiuni este un bărbat devenit femeie este felul în care își contemplă el/ea identitatea, ca pe un fel de veșmînt neîncăpător, care trebuie ajustat, desfăcut și refăcut pentru a deveni comod și firesc. Scenariul e cumva previzibil: băiatul care încă de la vîrsta adolescenței e ispitit să cunoască feminitatea altfel decît ceilalți puști de-o seamă cu el, nu ca pe
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
dar și cel virtual pe data de 24 iunie!! Pentru o singură zi, Ziua de Sânziene, am îmbrăcat lumea în IA noastră românească, și lumea s-a făcut mai frumoasă, mai bună și mai luminoasă!! Ce puteri magice are acest veșmânt ce nouă, roamanilor ne este atat de familiar? Am deschis ochii având această frumusețe rară drept model și ideal, si acum revăd abecedarul meu ce avea chiar pe coperta imaginea unor copii îmbrăcați în straie populare. Biblia ne-nvăța că
IA ROMÂNEASCĂ ÎN ZIUA DE SÂNZIENE, de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381287_a_382616]
-
n-o mai recunosc Totuși avem nevoie de copilărie Căci ea este singura insulă Unde puritatea Încă guvernează nestingherită... RÂND PE RÂND Rând pe rând toate misterele Își desfac petalele Și uimirea dispare Rând pe rând, toate femeile Își aruncă veșmintele Și goliciunea devine poezie Rând pe rând, toți bărbații Își dezgolesc pieptul Și uită de orgoliul lor masculin Rând pe rând, toate păsările Își iau zborul, descriind pe cer Arabescuri colorate Rând pe rând, pământenii Își dau mâna unul altuia
VERSURI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381289_a_382618]
-
rostirea lovește neiertător, de ai vrea să provoci furtuna în deșertul liniștii murdărite de neputință. Rostirea devine capabilă de orice, din nebănuite direcții, întotdeauna în căderea unei alte rostiri. Spusele, otrăvitoare săgeți care se înfig în zona suportabilității, pironite în veșmântul invidiei, acoperind sumar goliciunea verbală. Zadarnic cauți liniștea apoi... În așteptarea unui zâmbet întârziat, ești osândit la viață, clipă de clipă, cu condeiul invizibil al contradicțiilor. O RĂMÂNERE CONTEMPLATIVĂ Dacă plec acum, e ca și cum aș trișa destinul. Îmi înalț respirarea
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
buștean. *** S-a fript, de-ntâi aprilie De-ntâi aprilie și-a zis: „Ia să-mi scornesc eu o amantă”. Și-așa ajunse el proscris, Căci soață-sa era... o toantă. *** La probă, pentr-un jobb Mizând cam totul pe veșmânt, A mers să dea o probă pentr-un jobb. Și-avu din asta-nvățământ: E gol și îmbrăcatul, de-i... neghiob. *** Unuia care își cuantifică amorul Amorul lui pentru amantă E o iubire fluctuantă, Dar pentru soață, cică-ar fi
CATRENE EPIGRAMISTICE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381311_a_382640]
-
Jünger cu Matei Caragiale). Ținutul bunăstării, Marina, e distrus într-o luptă apocaliptică, sugerând ceea ce avea să i se întâmple Germaniei. Cei doi frați reușesc să se refugieze pe înălțimile Altei Plana, părăsind �cu întristare casa ce devenise un calm veșmânt pentru viața noastră spirituală și pentru frăția noastră. Trebuie totuși să renunțăm mereu la fiece loc ce ne-a dat adăpost pe pământ". Postfața lui Andrei Corbea, în vizită la Ernst Jünger, rememorează nu numai momentele întâlnirii cu nonagenarul autor
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
aplicată lui Anticrist în Comentariul la Daniel al lui Ieronim. Ultimul episod relevant pentru discursul anticristologic este cel al deznodământului eshatologic, în care se reia tema duratei persecuțiilor (Dan. 12,5‑13). Vedenia cuprinde două răspunsuri din partea „bărbatului îmbrăcat în veșminte de in”, arhanghelul Gavriil, cel care rostește cuvintele profetice. Primul este foarte neclar și se referă la „o vreme, vremuri și o jumătate de vreme” (+∅Η 6∀4Δ∈< 6∀4Δ™ < 6∀ℜ ≈:4ΦΛ 6∀4Δ≅¬). Același arhanghel aduce apoi câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un simbol al întregii lumi locuite. Astfel, păgânii vor domina lumea timp de patruzeci și două de luni, adică trei ani și jumătate sau o mie două sute șaizeci de zile (ca în Dan. 7,25; 12,7). Doi martori, purtând veșminte de sac, vor profeți, apărați de puterea lui Dumnezeu: „Și dacă voiește cineva să îi vatăme, foc iese din gura lor și mistuiește pe vrăjmașii lor” (11,5). Cei doi martori sunt prezentați prin intermediul a două metafore inspirate din profeția
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Femeia este „beată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus” (17,6). Ea stă pe o fiară „cu șapte capete și zece coarne”, este vorba de fiara marină descrisă în capitolul 13. Podoabele desfrânatei fac trimitere atât la veșmântul preoțesc (Ex. 28 și 29), cât și la podoabele statuilor zeilor din panteonul roman. Atribuirea epitetului infamant de „desfrânată” anumitor cetăți inamice Israelului este întâlnită în mai multe pasaje din Vechiul Testament: Is. 1,21 (pentru Sion); 23,15‑17 (pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]