128,121 matches
-
rău când e prea puțină protecție, poate va fi mai bine când nu va fi deloc. O propunere a d-lui Șiulea. Dar ce mai propune d-sa? Iată ce mai propune: "Banii de la buget, drepturile de autor moștenite de la vechiul Fond Literar, patrimoniul actual al USR și beneficiile produse de acestea trebuie alocate de către Ministerul Culturii". Asta cam sună a etatizare, a tutelare de felul aceleia pe care o exercitase cândva răposatul Consiliu al Culturii și Educației Socialiste. Dar să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
fost atât de mare, încât, după părerea mea, n-a mai existat nici o posibilitate de a comunica, dinspre Est spre Vest, experiența absolută a terorii totale". "Poetul-vieții-mele" Extremistul de centru Radu Cosașu îi consacră lui Geo Dumitrescu rubrica din Dilema veche (nr. 43/2004), înlocuind necrologul în a cărui "urgență" nu s-a putut înscrie cu un inspirat portret literar. Liniile portretului se adună în jurul unei "faculté maîtresse", cheia originalității lui Geo Dumitrescu, aceasta fiind, după Radu Cosașu, "potența whitmaniană" unită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
la subiectul debutului, că după 1990 Radu Enescu nu a găsit răgazul necesar pentru a-și reconstrui monografia Franz Kafka pe fundamente pe deplin oneste. Dar cine avea în anii ´90 disponibilitatea de a-și revizui texte corupte în contextul vechiului regim politic? Au rămas în paginile revistei "Familia" destule texte nepublicate în cele patru volume ale sale. După monografia Franz Kafka și volumul Critică și valoare, Radu Enescu a mai publicat Ab urbe condita, în 1985, o culegere de eseuri
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
unele prin celelalte, răscumpăra oportunismul printr-o colecție de bibliofil, pe care se bucura că o poate etala. Își compromitea biblioteca tinereții, dar avea satisfacția că blamarea ei îi dădea totuși ocazia de a o expune public, ca pe o veche dragoste. Compromisul se făcea în chiar structura logică a argumentației și în țesătura genuină a interpretărilor. Eseistul punea în compoziție puțin Lenin, atât cât să-i permită un adaos de Heidegger. Mai punea puțin Marx sau Engels, pentru a nu
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
cititor instruit", să zicem. Passons! Calitatea de "splendid diletant" (fără malițiozitate, mi se pare infinit mai funcțională decît cea de "cititor profesionist") îl împinge pe Liviu Antonesei să intre cu dezinvoltura inocentă a unui alt Mr. Jourdain, într-o dispută veche de cînd lumea: cea dintre critica formală și critica impresionistă. Cu bucuria omului care descoperă roata, eseistul reproduce - fără a avea aerul că o știe - aproape ad litteram, argumentația lui Gaëtan Picon în favoarea criticii impresioniste. "Însă a privilegia Ťfondulť sau
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
este o splendidă pledoarie pentru carte. Citind eseul lui Liviu Antonesei nu se poate să nu te simți atras de spațiul nesfîrșit al bibliotecii, să nu ți se facă dor de o plimbare cu privirea pe cotoarele atîtor cărți mai vechi sau mai noi, din care ai cules cîndva picături de înțelepciune sau care te așteaptă cu promisiunea descoperii de noi comori nebănuite. La sfîrșitul acestei cărți, cititorul simte, organic, o poftă nestăvilită de lectură. Or, într-o epocă a dezabuzării
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
mai avea putere, dar cuvintele erau modulate într-un ritm mai puțin accelerat ca odinioară, cu toate că nici acum nu lipseau din ele pasiunea, înflăcărarea. Vorbea cu întristare, povestindu-ne despre neînțelegerea cu care, câteva zile mai înainte, îl întâmpinase un vechi și bun prieten, fost coleg de școală, actualmente medic care îl îngrijea. "Măi Țucule - îi spusese acesta, privindu-i pânzele din odaie - te-ai apucat să zugrăvești bazaconii, să pictezi cai verzi pe pereți? Ce faci tu aici e treabă
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
nesfârșitele dialoguri practicate de teatrul occidental. "Cuvântul rostit al autorilor occidentali nu mai are forța unei adevărate oralități. Desigur, ei vorbesc, dialoghează, dar uită că au un corp, iar vorba omenească închisă asupră-și, și-a pierdut, în cazul lor, vechea eficacitate. Dincolo de problema închiderii sensului, ceea ce îl interesează pe Artaud este problema comunicării. împotriva discursului decorporalizat al actorului occidental Artaud reclamă oralitatea și discursul prezenței, al comunicării directe. în sprijinul revendicărilor sale, el va apela la modelele originilor, se va
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
în cea presupusă, Artaud încearcă să sistematizeze o știință a originilor, un alfabet al secretelor pierdute. Așa cum scrie Monique Borie, nu de puține ori intuiția poetică se întâlnește cu adevărul antropologic. "Să regăsești originile nu înseamnă doar să răscolești pământul vechilor culturi, ci să răscolești adâncurile din om" și intensitatea cu care Artaud s-a dedicat cercetării profunzimilor din om explică, probabil, multe dintre "ciudățeniile" individului (în adâncurile din om se găsesc zăcăminte destul de fetide), dar și fertilitatea operei sale preluate
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
din anul 2000 (pentru un filozof al vagului, simpatiile sale se îndreaptă aproape firesc spre o a treia cale reprezentată de Pat Buchanan), comentează filmele pe care le vede și romanele pe care le citește, trage învățăminte din istoria mai veche sau mai nouă, are surprinzătoare pusee protocroniste (pledoaria pentru istoria celtică a Daciei, văzută ca nucleu al lumii civilizate), filozofează infatigabil pe marginea principiului logic al terțului exclus, cu exemplificări din Biblie, pînă în zilele noastre. În plus, pe toată
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
Nolan mizează pe familiaritatea publicului cu convențiile noir și produce un fiasco al așteptărilor: el respectă complexitatea faptului psihic - problema lui Leonard nu e doar că nu poate avea amintiri recente, ci și că le falsifică, semi-conștient, pe cele mai vechi. Iar efectul e din nou unul neobișnuit pentru filmul noir: pentru spectator, evoluția e de la identificare cu protagonistul la dez-identificare, iar pentru personaj, de la inocent la vinovat! Pentru că Leonard, folosit (ca ucigaș în serie) și ajutat de polițistul corupt Teddy
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
de cărți de pe care se șterge titlul, imaginea panoramică a unei gări din care oameni sunt șterși) și al montajului. În final, știința câștigă: Clementine dispare din memoria lui Joel, dar cei doi se reîntâlnesc, iar comportamentul lor se supune vechii butade "cei ce nu cunosc istoria sunt condamnați să o repete"... Scenariul filmului poartă semnătura distinctă a lui Charlie Kaufman (Being John Malkovich, Adaptation, și mai vechea colaborare cu Gondry, Human Nature): personaje nevrotice, mereu alerte intelectual, perpetuu angoasate de
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
memoria lui Joel, dar cei doi se reîntâlnesc, iar comportamentul lor se supune vechii butade "cei ce nu cunosc istoria sunt condamnați să o repete"... Scenariul filmului poartă semnătura distinctă a lui Charlie Kaufman (Being John Malkovich, Adaptation, și mai vechea colaborare cu Gondry, Human Nature): personaje nevrotice, mereu alerte intelectual, perpetuu angoasate de cotidian și gata să se îmbarce în orice aventură suprarealistă pentru a-l mai condimenta puțin. Astfel de personaje sunt, firește, dificile pentru actori: Carrey face aici
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
pus heruvimi și sabie de flacără vâlvâitoare să păzească drumul către pomul vieți... E vorba numai de Adam. Femeia devenind, nu fără motiv, secundară. Multă vreme, în istorie, de rușine, probabil, ea va călca întotdeauna spășită în urma bărbatului... Astfel, Testamentul vechi stabilește că păcatul originar al omului, pentru care toată seminția viitoare e condamnată să-și ispășeacă din greu vina, este tocmai ceea ce încoronează ființa excepțional de dotată în raport cu lumea instinctuală, necuvântătoare - cunoașterea supremă a binelui și răului, știința, regina rasei
Facerea (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12355_a_13680]
-
în care a fost scrisă Biblia este desăvârșită. Ca toate traducerile ei, din ebraică, greacă, latină, din latina vulgata, de pildă ca Vechiul Testament tradus în engleză din aceasta din urmă între 1609-1610 la Nouai, Franța, de unde versiunea denumită Biblia Douay. Vechea prejudecată catolică, ținta Reformei, că Sfânta Scriptură nu poate fi transmisă și bine înțeleasă decît în latină, subzistă și acum. Deși Luther, Anglia și restul Europei, prin marii ei teologi, arătaseră că adevărurile lui Dumnezeu trebuie comunicate tuturor neamurilor în
Facerea(II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12379_a_13704]
-
Rodica Zafiu Sufixul -giu (cu varianta -angiu) a intrat în limba română prin împrumuturi din turcă, într-o epocă de influențe puternice, ajungînd destul de repede să fie un element productiv, atașat unor baze românești mai vechi sau mai recente pentru a crea noi nume de agent. Îi recunoaștem prezența în multe numele ei de meserii - atît cuvinte cu "culoare locală" balcanică, evocînd o lume trecută - tulumbagiu, bostangiu, harabagiu, herghelegiu, toptangiu, bragagiu, lustragiu -, cît și termeni curenți
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
fost produs de derivare: fustangiu. În prezent pare mai accentuată valoarea peiorativă a variantei -angiu a sufixului (desprinsă din cuvinte în care baza avea finala -an : bostangiu, cazangiu, toptangiu), prezentă deja la moftangiul descris de Caragiale, dar și în destul de vechile baftangiu, fitangiu, chiulangiu. Studii din anii '30 menționează cuvintele argotice pilangiu, caftangiu, caramangiu ș.a., rămase în circulație pînă azi ("Recunosc, sunt un pilangiu", agonia.ro; "eu am fost în tinerețe caftangiu de cartier" - cafeneaua.com"). Fiecare nouă creație de acest
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
Ťcu mapať; birocratul care nu muncește", în titlul "Mapagiii " (România liberă 2739, 1999, 1). Dicționarele de argou din ultimul deceniu cuprind o serie de formații noi, expresive sau "tehnice" - gargaragiu, drogangiu, tablagiu, șustangiu, tirangiu etc. Gargaragiu e un cuvînt mai vechi în registrul familiar (dar neînregistrat de dicționarele generale); aproximativ sinonim cu palavragiu (gargară = vorbărie inutilă, produsă adesea cu intenția de a înșela), îl găsim destul de des în comentarii politice: Ce mi-a plăcut la dumnealui: nu e gargaragiu" (vlg.sisnet
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
Revue de littérature générale este o demonstrație disperată a faptului că literatura nu poate supraviețui decît împotriva lumii, că propria ei lume, imensă și liberă, există la marginea lumii ca un parc la marginea orașului, sau mai degrabă ca un vechi cimitir, dar nu ca Disney-landul de la marginea Parisului - Disney-landul fiind astăzi, de fapt, centrul Parisului. Acesta este primul regim de vizibilitate, al literaturii "pure". Este literatura care se manifestă ca voință de ascundere, care se supune ochiului ca aparent ilizibil
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
sub diverse aspecte și în concentrații variate, poeta nu și le reprima. Discursul liric actual al Anei Blandiana este de la un capăt la altul serios și grav, oricum încărcat de un dramatism altădată absent, mai sărac în tropi, deși obișnuința vechilor metafore se simte peste tot. Însă acel declaratism ingenuu, frenetic, entuziasmul verbalizării purității, "retorica afectării", cum o numise Nicolae Manolescu, exuberanța imaginilor și seninătatea afirmației, nimic nu a mai rămas din volumele anilor �70. Dacă s-a tot vorbit despre
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
noua stare de lucruri marchează o adevărată derivă personală plină de amărăciune și dezamăgire: "Secolul nostru e secolul trecut/ noi suntem propria noastră istorie/.../ cutremure și revoluții care nu ne mai sunt destinate." (Secolul nostru) Din această perspectivă, multe dintre vechile poeme par să-și fi găsit acum un răspuns, chiar dacă unul în negativ, plin de deznădejde. Ana Blandiana este categorică acolo unde odată ar fi strecurat o firavă îndoială sau un început de interogație. Între metafora figurativă a frunții ca
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
îngerul și, asemenea personajului biblic, se metamorfozase. Un suflu divin îi limpezise mintea, vedea răul fără limite pe care îl făcuse și în slujba căruia se pusese orbește. Avea acum "conștiința profundă că realitatea aceea pe care o reprezentase el, vechiul Cameniță, era tot una cu însuși răul, răul absolut ce trebuia distrus". Acest convertit la bine va bate drumurile țării împrăștiind manfieste împotriva regimului pe care îl slujise înainte cu atâta râvnă, iar în zilele lui decembrie '89 aleargă la
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
de doi frați, Janusz și Jerzy, și de o soră - Irena. Proprietar funciar și industriaș din regiunea Sandomierz, tatăl își rotunjea copios veniturile nu prea consistente ale moșiei Maloszyce cu subsidiile obținute ca președinte al unei centrale pentru colectarea fierului vechi și ca membru în mai multe comitete și consilii administrative. Căsătoria cu fiica unui alt moșier din același ținut Sandomierz, Ignacy Kotkowski, a avut drept rezultat întemeierea unei căsnicii cu bună reputație și principii "ceva mai sus" decât celelalte familii
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
vârsta fragedă și constituția nu prea robustă l-au făcut o pradă ușoară pentru vlăjganii întârziați în aceeași clasă, care i-au amărât viața cu tot felul de șicane; umilințele au luat sfârșit doar prin alcătuirea unui grup de mai vechi prieteni care l-au apărat. Reacții potrivnice i-a stârnit o vreme atitudinea distantă și exclusivistă a odraslelor nobiliare, cărora nu le putea impune propriile idei și felul de a se purta. Aici și acum, începe să se cristalizeze acea
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
sugestivă onomastică!), profet neocreștin, om cu două nașteri și cu harta Bucureștilor pe trup. Lui i se alătură în curând profesorul protocronist Diaconescu, autorul teoriei daco-geților stabiliți aici o dată cu primul val indo-european, vorbitori de română, de altfel, un idiom mai vechi decât latina și deținătorul unui cod secret, unui cifru universal-cosmic cu sensuri mântuitoare; doctorul Apolodor Arghir, care susține existența unei Vibrații universale care decodifică materia și influențează istoria; Pantelimon Georgescu, descoperitorul lui Nemesis, o stea-pereche a Soarelui, emițătoare de vibrații
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]