2,286 matches
-
În picioare și a urinat pe el după ce l-au bătut. L-au lăsat legat În parcare și au fugit strigând că a meritat-o cu vârf și Îndesat, că de ce l-a omorât pe Winston? Nu i-a povestit vecinei la care a fost. I-a spus că s-a murdărit prin băltoace. Dacă părinții lui ar afla, l-ar omorî. —Ai să le spui, Fima? Fima se gândea la asta. Pe tot parcursul confesiunii nu Încetase să-i mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dar cam așa, mai mult sau mai puțin, arată fața unei persoane trezite din somn. În spatele ei, din holul scăldat În lumina palidă a neonului, se iviră ochii soțului său, un bărbat păros și atletic, mult mai Înalt decât ea. Vecina Îl Întrebă cu Îngrijorare dacă s-a Întâmplat ceva. Fima spuse: —Dimpotrivă... scuzați... nimic... am crezut că a căzut... ceva la voi? Sau s-a spart? Probabil că mi s-a părut că am auzit... ceva de genul ăsta? Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a spart? Probabil că mi s-a părut că am auzit... ceva de genul ăsta? Probabil că a fost doar vreo explozie Îndepărtată. Poate credincioșii lui Mesia au dinamitat Muntele Templului și l-au transformat În Valea Plângerii. Poftim? spuse vecina și Îl privi pe Fima cu mirare și cu Îngrijorare. Dar domnul Pizanti, tehnician specialist În raze X, Îi răspunse din spatele ei, pe un ton În care Fima detectă o umbră de minciună: — Totul e În regulă la noi, sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în mod neintenționat, dar regulat. Am mers până la ea acasă, am sunat la toți vecinii ei până m-a lăsat cineva să intru. După ce am urmărit-o cum și-a pus cu grijă lanțul de la ușă, am întrebat-o pe vecina în vârstă de dedesubt dacă știe unde-i place Mariei să meargă. Probabil păream agitată pentru că a vrut să-mi trântească ușa în nas. Am oprit-o la timp ca să nu-mi rupă nasul. — Chem poliția! Dacă ai fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dă târn a lu damblagiu dă se dă portar la Comitet n-au izbutit să-l tuflească cu totu. La o depărtare prudentă, gașca s-a făcut la loc. Loiácomo s-a pus pă turuit mai ceva ca radiou lu vecina. Necazu cu căpoșii ăia În vervă ie că ți să Încălzește mate și apoi tu - adecă, pă limba ta, subsemnatu - nu mai știi pă un s-o apuci și te țin să joci tresiete În dughiană la Bernárdez, care tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Începutul paragrafului, unde Dan Ioan Mirescu, cutremurat de admirație, Își glorifică patronul „care-a cheltuit 15 milioane, banii lui, În scopuri caritabile”. Rău e să fii inteligent. Lucru confirmat și de Cristina Paț, la pagina 12, unde transcrie năduful unei vecine bosumflate pe motiv că Tatulici „descărca lăzile cu pui În curtea interioară a blocului, exact pe locul de joacă al copiilor”. Se pare că vecina, În ciuda privirilor languroase, n-a primit nici un pui. Ca să se joace și ea. A apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fii inteligent. Lucru confirmat și de Cristina Paț, la pagina 12, unde transcrie năduful unei vecine bosumflate pe motiv că Tatulici „descărca lăzile cu pui În curtea interioară a blocului, exact pe locul de joacă al copiilor”. Se pare că vecina, În ciuda privirilor languroase, n-a primit nici un pui. Ca să se joace și ea. A apărut un nou ziar: Strada curvelor. Iar senatorul Gh. Dumitrașcu acordă un interviu undeva. Zice: „SÎnt anticomunist de la 7-8 ani și din clasa a șaptea, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Sau iei ecstasy. În plus, medicina și literatura sînt femei fatale. Așa c-am rămas alături de cea cu bustul mai mare. N-am renunțat Însă complet la medicină. CÎnd sînt pe cale să uit anii de școală, reîncep practica. Fac injecții vecinelor din bloc. Multe-s măritate cu șoferi de TIR alcoolici. SÎnt singure. Vor injecții. Respect Întotdeauna protocolul medical și Încep prin a-mi da jos pantalonii. Apoi le iau tensiunea În mod științific, c-un aparat negru cu mercur. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cheamă. Te-am văzut cu el Într-o zi și i-ai spus Don sau Dean sau Dick sau Dee, iar el a zis „Nu, Duke. Obișnuiește-te cu ideea.“ Apoi am fost plecată o zi și bătrîna doamnă Jensen, vecina de alături, mi-a spus că te-a văzut aici cu bărbatul acela și că i s-a părut că aude mare zarvă. Potriveală: „datoriile față de societate“ egal „fost pușcăriaș“. — Ai aflat vreodată numele bărbatului? — Nu. Doar... — Cunoștea Susan doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
te Îngrijoreze. Fisk Îl Întîmpină la fața locului - o casă imitînd stilul Tudor, iluminată de faruri, cu mașini de poliție și mașinile de la laboratorul criminalistic trase pe gazon. Ed veni În goană. Fisk Îl puse la curent, vorbind telegrafic: — O vecină a auzit țipete, a așteptat jumătate de oră, a sunat. A văzut un bărbat ieșind În fugă, urcat În mașina lui Billy Dieterling, luînd-o din loc. A intrat Într-un copac ceva mai Încolo. Jos din mașină. A luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sună pe comandantul Parker și Îi spuse că are o crimă dublă de resortul A.I. și că păstrează secretă identitatea victimelor. Trezi cinci oameni de la A.I. și le dădu datele lui David Mertens, trimițîndu-i În căutarea lui. O făcu pe vecina care dăduse alarma să ia un sedativ, să se culce și să promită că nu va rosti În fața presei numele „Billy Dieterling“. Presa sosi și Ed o ameți cu „victime neidentificate“, apoi o trimise la plimbare. Merse pe jos pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
iar toate zgomotele se auzeau amplificate de partea ceastălaltă a ușii, în apartament. A intrat încet, pipăind după întrerupător și ciulindu-și urechea. „Să vezi că nu-i acasă guguștiucul, iar a luat-o razna“, a zis, întorcându-se spre vecina ei, care îi urmărise toate mișcările, fără să scoată o vorbă. „Hai, intră.“ Odată cu ele a intrat în vestibul, răspândindu-se pe dată în întreg apartamentul, un miros de pământ reavăn și de flori mucezite, purtat ca o mireasmă, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a intrat în prima încăpere, mult mai mare decât celelalte, și-a aruncat geanta pe canapeaua cu care se mândrea în fața oricui, proaspăt îmbrăcată într-o stofă cu dungi subțiri crem și maronii, urmată, cu pași mărunți și sfioși, de vecina rămasă în picioare cât timp cealaltă s-a reîntors în vestibul, unde era cuierul de perete cu oglindă, și și-a scos anevoie haina neagră, s-o atârne pe un umeraș. Apoi a mai străbătut o dată încăperea mare, despărțită printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
până a reușit să-l potrivească în surdină. Bombănea abia auzit, în timp ce își întindea brațul să miște butonul de volum. Acum a răsuflat a ușurare, s-a așezat și a poftit-o să se așeze într-un fotoliu și pe vecina rămasă în mijlocul încăperii, urmărindu-i cu privirea mișcările energice, cu mâinile tot împreunate în față, de parcă s-ar fi temut să calce covorul enorm, cu flori mari, ce vor fi arătat extraordinar la vremea când fuseseră împletite, cu decenii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
caldă și roșiatică a amurgului năvălind pe ușa-fereastră larg deschisă, aducând mirosuri prăfoase de oraș zgomotos și aglomerat și de frunze proaspete și de flori umflând arborii cu ciorchini de culori înfierbântate, spune: „Mă duc să fac o cafea“. Iar vecina se ridică, zicându-i: „Merg să vă ajut“, dar o oprește cu un gest hotărât: „Nu, nu, stai aici. O fac eu“. Își târăște picioarele descălțate între timp de pantofii tari și negri și vârâte în papucii moi de pâslă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
câte vorbe printre hârâiturile aparatului. „Nu, sunt obosită, ne vedem altădată. Bineînțeles că mă poți vizita. Doar n-o să rămân acolo!“ Vocea stridentă continua să strige în receptor. Doamna Marga Pop și-a îndepărtat receptorul de ureche, și-a privit vecina ridicând ochii în tavan, șoptindu-i: doamne, cicălitoare sunt unele femei! A rămas așa o vreme, ca împietrită, după care a apropiat brusc receptorul de ureche și de gură, întrerupând vocea de la celălalt capăt: „Nu, nu, mă duc foarte devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așeze în pat, dar îi era teamă să rămână singură. Aproape o cuprindea furia văzându-i atât de absorbiți de reportajul care continua și continua și continua și nu mai scoteau o vorbă, de parcă ar privi o capodoperă! Și atunci vecina a spus: „Bine că a trecut și asta!“. Nu se știa dacă vorbește de reportaj ori de inundație. Andrei Vlădescu s-a retras să-și continue scrisul. Vecina s-a foit un timp, a spus câteva lucruri lipsite de importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu mai scoteau o vorbă, de parcă ar privi o capodoperă! Și atunci vecina a spus: „Bine că a trecut și asta!“. Nu se știa dacă vorbește de reportaj ori de inundație. Andrei Vlădescu s-a retras să-și continue scrisul. Vecina s-a foit un timp, a spus câteva lucruri lipsite de importanță, bătrâna doamnă Marga Pop i-a răspuns neatentă. Nu insistăm. Apoi cealaltă s-a ridicat, pregătindu-se de plecare. A mai întrebat-o dacă are cine s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui Andrei Vlădescu, face ce-i spune. Într-o zi a năpădit-o tristețea, voia să stea de vorbă cu cineva, a dat câteva telefoane și nu i-a răspuns nimeni, a privit pe ușa-fereastră a camerei mari spre apartamentul vecinei, dar n-a zărit-o nici pe ea, s-a învârtit un timp ascultând ceasurile ticăind în contratimp. Apoi s-a așezat pe taburetul din fața oglinzii ușor tulbure a noptierei, privindu-se îndelung. S-a trezit cu un ruj în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
neîntrerupt în după-amiezile și serile de sfârșit de iunie și început de iulie. Doamna Marga Pop nu mai răspundea nici la telefon, nici la soneria ușii, ci Andrei Vlădescu. Doamna Marga Pop umbla. Își reluase drumurile, încet, tacticos, însoțită de vecina ei, madame Caliope Teodorescu, nu întotdeauna cu treabă, chiar dacă vizita magazinele sau piața, nu întotdeauna având o idee clară de ce ieșea din casă, dar extraordinar de curioasă la imaginea de acum a orașului, întru nimic schimbată: zgomotos, enervant, obositor, prăfos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ajuns. Citea și umbla mult ca să poată dormi noaptea mai ușor, dar nu reușea să alunge coșmarurile. Se ferea să fie văzut, pleca dimineață și se întorcea seara foarte târziu, nu pentru că s-ar fi simțit vinovat de ceva, dar vecina de la etajul patru devenise extrem de insistentă și îi pândea drumurile. Ce să-i spună? Duminicile îi era mai greu să plece, dar își făcea de lucru, cum reușise în prima duminică de după plecarea Mioarei. S-a apucat mai întâi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fapt nu se clintise. — Poftim? Nu știu cine ești. Schiță un zâmbet trist, nevenindu-i să creadă ce auzise. — Sunt Fiona. — Fiona. Numele mi se prăvăli în minte cu o bufnitură înăbușită; nu produse nici un ecou. Ar trebui să te cunosc? — Sunt vecina ta, spuse Fiona. Locuiesc în apartamentul de vizavi. M-am prezentat acum câteva săptămâni. Ne-am întâlnit pe scară... de trei, patru ori pe săptămână. Mă saluți mereu. Am clipit, m-am apropiat puțin, m-am holbat nepoliticos la fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
apune Hambarul plin - un șoarece apropiindu-se pe furiș Amurg de toamnă - luna plină se ivește prin crengi de arțar Cireș sălbatic - două frunze arămii cad împreună Cireș desfrunzit - printre crengile rare o singură stea Seară fără nori - pe mormântul vecinei o crizantema Plouă monoton - în cuibul lăstunului pana vrabiei Șoim în picaj - printre munți se înalță fâșii de ceață Un singur salt - pisica prinde-n labă frunza uscată Vecernie - înconjurat de corbi schitul din vale Frunze peste tot - în vârful
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
singură mama Pe crucea de lemn cad petale de cireș - răsărit de lună Cuibul dărâmat - rândunica zboară printre fulgi de nea Două petale cazând împreună - vântul serii Zăpadă pe munți - în vale înflorește liliacul alb Se lasă seara - pe mormântul vecinei flori de liliac Vântul șuieră - prin urdiniș nu trece nici o albină Ploaie de seară - fetița colorează o buburuză Târziu în noapte - un cărăbuș zboară în jurul lămpii Plouă în noapte - în plasa păianjenului doar o petală Un fluture dă târcoale cănii
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
cei mai mulți tineri. Numele i se trăgea de la bâlceanul bătrân, care deținea 3 lanțuri, unul mare și două mai mici. În Iuj îmi plăcea să zbor dacă se putea și câte două ore pe seară...facând pe viteaza, învârtind-o pe vecina mea și pe alte fete din cartier, pâna le apuca amețeala. De acolo de sus, agațată pe scaunul legat cu lanț, vedeam altfel oamenii și mă simțeam atât de liberă... mă simțeam în elementul meu. Când turul se termina și
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]