2,333 matches
-
mă urăște. Trăise tot ce i-am povestit ca și cum ar fi fost propria ei poveste de dragoste... Doamne, cu cine ți-ai făcut de lucru! clatină Mihai din cap cu tristețe. Da, Mihai, ce probleme ne facem pentru capriciile unei vecine scrîntite! Ai dreptate; cu ce ne-am greșit unul celuilalt?! În sală se aude un zgomot, iar Liliana se ridică și iese în grabă. Daniela, să întinzi fotoliul. Mă culc eu pe el, spune în șoaptă. Vocea fetiței, ajunsă undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ca un vîrtej. Poate chiar gîndul că, vorbindu-i de povestea lui, George și Tamara au amestecat planurile, întristînd realul, maculînd imaginarul. Dincolo de poveste, Liliana îi apare acum ca o oarecare altă relație, puțin "bleguță", ce-și mărturisește întîlnirile unei vecine colportoare. Îi pare rău că gîndește urît tocmai despre Liliana, dar le-a detestat întotdeauna pe femeile ce-și mărturisesc prietenelor aventurile lor galante. Asta îl duce cu gîndul la bețivii din cîrciumi, cu spume la colțurile gurii, deșirînd unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de mulți ani cu doagele în lături; vor aduna în ele prunele, să facă țuică. Sora lui are grijă de mîncare. În fiecare zi, unul din feluri e pe bază de pește proaspăt. Cristina a primit în dar, de la o vecină, un rățoi, pe care îl chinuie mereu, ba să-i dea apă, ba mîncare, ba să-l alinte. Sora mai mare a lui Mihai, din orășelul apropiat, vine din cînd în cînd cu cursa de după-amiază și le aduce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și i se pune cheia în palmă, ca unui oaspete de onoare. Pornirea liftului îl amețește iar pe Mihai, ca atunci cînd cobora de la editură și aflase că trebuie să renunțe la partea a treia, dedicată Teonei. Ce-ți face vecina? A pus întrebarea vrînd să glumească, să rupă liniștea cuștii metalice, dar Liliana răspunde grav, cu precizie: Bine. Chiar foarte bine. Oricum, fii sigur că nu știe de venirea mea aici. Așa c-o să ne tihnească. Sper! Înainte ca cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-și amintește numele cu care bărbatul s-a prezentat, cînd i-a făcut cunoștință Liliana cu el. A retrăit în amintire totul, de la telefoanele primite la ieșirea și intrarea lui din casă, pînă la plecarea Daciei roșii spre spital, cu vecina Lilianei pe bancheta din spate. Ar fi o soluție: să meargă la recepție, să ceară cartea de telefoane a orașului și s-o citească, atent la abonații de pe strada Goga. Dar nu se hotărăște să coboare, i-e teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
totul despre viața lui. El știe, la rîndu-i, că nici ea nu o duce mai strălucit: zi de zi, alături de un spirit limitat, conjuncturist consolat cu "ferească Dumnezeu de mai rău", dispus să povestească lui George cît de bleagă e vecina de peste drum, care nu știe altceva decît să meargă la concerte... Oare Liliana ar fi acceptat să-i fie soție dacă nu și-ar fi dat seama cine-i, de fapt, prietena sa Fana? Greu de răspuns! Și chiar de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cheamă. Te-am văzut cu el Într-o zi și i-ai spus Don sau Dean sau Dick sau Dee, iar el a zis „Nu, Duke. Obișnuiește-te cu ideea.“ Apoi am fost plecată o zi și bătrîna doamnă Jensen, vecina de alături, mi-a spus că te-a văzut aici cu bărbatul acela și că i s-a părut că aude mare zarvă. Potriveală: „datoriile față de societate“ egal „fost pușcăriaș“. — Ai aflat vreodată numele bărbatului? — Nu. Doar... — Cunoștea Susan doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
te Îngrijoreze. Fisk Îl Întîmpină la fața locului - o casă imitînd stilul Tudor, iluminată de faruri, cu mașini de poliție și mașinile de la laboratorul criminalistic trase pe gazon. Ed veni În goană. Fisk Îl puse la curent, vorbind telegrafic: — O vecină a auzit țipete, a așteptat jumătate de oră, a sunat. A văzut un bărbat ieșind În fugă, urcat În mașina lui Billy Dieterling, luînd-o din loc. A intrat Într-un copac ceva mai Încolo. Jos din mașină. A luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sună pe comandantul Parker și Îi spuse că are o crimă dublă de resortul A.I. și că păstrează secretă identitatea victimelor. Trezi cinci oameni de la A.I. și le dădu datele lui David Mertens, trimițîndu-i În căutarea lui. O făcu pe vecina care dăduse alarma să ia un sedativ, să se culce și să promită că nu va rosti În fața presei numele „Billy Dieterling“. Presa sosi și Ed o ameți cu „victime neidentificate“, apoi o trimise la plimbare. Merse pe jos pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
provincie, ci o forță demnă de luat în considerare. Nu numai că plasaseră reclame mari și scumpe, dar ceruseră ca și colecțiile lor să fie incluse în numerele viitoare. —Bună, Lisa. Lisa se întoarse pentru a o vedea pe Kathy, vecina ei, ținând o tavă cu sushi. A, bună, Kathy. — Mulțumesc că mi-ai făcut rost de slujba asta. Nici o problemă. Chestia este că unii oameni au întrebat unde sunt cremvurștii în foietaj. Lisa chiar râse. Atunci nu au ce căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
printre cursanții universităților ucrainene... A urmat un spectacol susținut de artiști ucraineni, dansuri și cântece închinate Zilei Naționale a Ucrainei (24 august), precum și o... apetisantă expoziție culinară tradițională. La cocktail-ul din final s-a scandat călduros: “LA MULȚI ANI vecinei noastre UCRAINA !” (septembrie 1, 2010) De vorbă cu un ministru... Am participat luni, 20 septembrie, la întâlnirea deputaților PDL cu ministrul Afacerilor Externe, domnul Teodor Baconschi. Proaspăt laureat al Guvernului francez (Legiunea de Onoare în grad de Comandor, pentru activitatea
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
aici, lângă fântână,/ De muza-i drăgălașă condus cu drag de mână,/ Și pe tăbliți de ceară scriind c-un stilețel/ A muzei blânde șoapte ce aude numai el) : e vorba de o fântână familiară și publicului său fidel (Frumoasele vecine de versuri iubitoare,/ Dorite ca să vadă pe-al lor poet visând/ Și sub stejar, la umbră, minuni improvizând - I 2). La rândul ei, sclava Getta, care îl cunoaște pe Horațiu din al lumei splendid concert de admirări, îi închină o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o găsesc acasă. Nimeni nu simte atîta compasiune față de un mincinos precum cineva de aceeași condiție. CÎnd am ajuns pe palier, m-am oprit să-mi adun curajul și să urzesc un pretext prin care să-mi justific vizita. Radioul vecinei bubuia din partea cealaltă a palierului, transmițînd de astă dată un concurs de cunoștințe religioase intitulat „Sfîntul la Cer“, care menținea electrizată audiența din Întreaga Spanie În fiecare marți la prînz. Și acum, pentru cinci duros, spune-ne, Bartolomé, sub ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
coșciug din lemn de pin necurățat, odihnea În noroi. Doi gropari Îl străjuiau, rezemați În lopeți. I-am scrutat pe cei de față. Bătrînul Isaac, paznicul de la Cimitirul Cărților Uitate, nu venise la Înmormîntarea fiicei sale. Am recunoscut-o pe vecina de palier, care sughița scuturînd din cap În timp ce un bărbat cu aspect sărăcăcios o consola mîngîind-o pe spate. Soțul ei, am presupus. LÎngă ea era o femeie de vreo patruzeci de ani, Îmbrăcată În cenușiu și ținînd În mînă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să o găsești și să citești cuvintele pe care Penélope i le trimisese, de astă dată din inimă, lui Julián și pe care el n-a ajuns să le primească niciodată. CÎnd a ieșit din magazinul de pălării Fortuny, o vecină de scară care s-a prezentat ca fiind Viçenteta s-a apropiat de el și l-a Întrebat dacă o căuta pe Sophie. Miquel a răspuns afirmativ. — SÎnt un prieten al lui Julián. Viçenteta l-a informat că Sophie trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe care Fumero Își propusese să-l ucidă și nu reușise. Poate pentru că fusese primul și totul se Învață cu timpul. CÎnd i-a auzit din nou numele, a zîmbit În felul acela care le speria atît de tare pe vecinele lui, femeile ușoare, fără să clipească, lingîndu-și Încet buza de sus. Încă și-l amintea pe Carax sărutînd-o pe Penélope Aldaya În vila de pe bulevardul Tibidabo. Penélope a lui. Iubirea lui fusese una pură, adevărată, se gîndea Fumero, ca acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Se zbătea încoace și încolo ca un smintit; dar chestiunea era imposibilă, nici n-are rost să mai spunem. Când deodată, dau peste el la ora unsprezece seara, în ajunul zilei de naștere și al balului, la Maria Petrovna Zubkova, vecina lui Ordânțev. Strălucește. „Ce-i cu tine?“ „Am găsit! Evrika!“ „Ei, frate, m-ai dat gata! Unde? Cum?“ „La Ekșaisk (este acolo un orășel cu numele ăsta, la vreo douăzeci de verste, dar în județul vecin) trăiește un negustor, Trepalov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era internată mama ei. Statura ei impresionantă blocă pentru un moment intrarea din spate. Era însoțită de alte câteva colege de la Stuyvesant Manor. Intrară în sală și găsiră locuri libere. Mai văzu și alte câteva prietene de la revistă și câteva vecine de bloc de pe strada Greenwich. Apoi, la câteva secunde după ora 16:00, cortina fi trasă în același timp în care ultimul spectator pătrundea în sală - cineva la care nu s-ar fi așteptat într-un milion de ani să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Neputând să înșface pupăza, puse la gura scorburii o căciulă pe care o avea deja pregătită. Când m-am trezit, soarele era deja de vreo două sulițe pe cer. Cum? Ce s-a întâmplat? Eu nu pricepeam. Nici eu, spuse vecina mea Irina. Și pe ea o scula în fiecare dimineață tot cucul armenesc. Ne-am suit în tei și am văzut căciula lui Nică. Am coborât și i-am spus Irinei: Tu du-te acasă și lasă totul în seama
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
retrase în sfârșit, cu regeretele de rigoare, mai ales pentru benzină consumată până la București, deoarece era criză mare și benzină era cartelata. După această vizită inopinantă, Lăură a fost întoarsă pe dos ziua întreaga. Devenise irascibila, s-a certat cu vecinele ei de apartament, s-a încuiat în camera ei, a refuzat să meargă la plimbare. Nu se gândea deloc la prof, ci pur și simplu vizita lui neanunțata la București o enervase. Totul fusese atât de imprevizibil, că nu mai
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
frica, poate că nu se va mai face mare niciodată, cine știe ce s-a întâmplat cu creierașul ei, ce s-a zguduit în cutia aceea craniană micuță, o găleată din plastic i-a salvat viața, găleata cu apă uitată afară de menajera vecinei, și traiul în apropierea pericolului iminent continuă să planeze, chiar și după ce amenințarea sa imediată a trecut, chiar și după întoarcerea acasă, orice deviere ușoară de la cursul normal al lucrurilor mă înspăimânta, atât eram de absorbită de întreaga situație, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu indiferență, iar el răspunde, în dimineața aceasta, m-am trezit de dimineață, dar nu am mai putut să cobor din pat; vocea lui e încă stăpânită de uimire, este pregătit să îi prezinte cu dezinvoltură toate detaliile, chiar și vecina de salon, care se tânguia încontinuu, a tăcut pentru o clipă și a întors spre el un ochi însângerat, locul tăcerii sale totale e ocupat de o uimire absolută, părea că întreg spațiul uriaș al acelui salon fusese inundat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru câteva analize, totul va fi bine. O trag lângă mine și o așez pe genunchii mei, draga mea, cum ai ajuns aici, cum ai reușit să ne găsești, chiar acum voiam să te sun, dar ea spune alintându-se, vecina de jos mi-a spus că a fost la noi ambulanța și l-a luat pe tati, mi-a comandat un taxi și am venit aici singură, vocea ei este impregnată de mândrie, iar șoferul a fost extraordinar de drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în loc să o liniștească, și gândul la ei doi singuri acasă mă apasă tot drumul. Un miros călduț și înțepător de ceapă prăjită mă întâmpină în timp ce urc speriată scările, mușchii mă dor, ca și când aș fi alergat tot drumul, o fi iar vecina cu mâncărurile ei, dar nu, mirosul vine din bucătăria noastră, amestecându-se cu un peisaj pe care îl văzusem în ultimele săptămâni doar în imaginația mea, în care Udi amestecă în tigaie cu o lingură mare de lemn, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
într-o vinovată conspirație a tăcerii. O conspirație care afectează imaginea unei jumătăți din populația României, e drept, jumătatea anonimă, ignorată și adesea disprețuită și discriminată. Ea se compune din mamele, fiicele, colegele de școală și de serviciu, prietenele, iubitele, vecinele sau măcar din concetățenele sexiștilor. Mai mult sau mai puțin întâmplător, articolul lui Cristian Tudor Popescu, „Femeia nu e om”, apărut în Adevărul literar și artistic în 10 martie 1998 este unul dintre cele mai tipice pentru stadiul civilizației românești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]