11,633 matches
-
am gîndit că-i mai bine s-o iau io din cutie că tot n-ai cheie și, cine știe, mai cotrobăie careva pe-acolo și n-o mai găsești. Dacă nu ne-om ajuta noi Între noi că sîntem vecine, de, de la alții... eh, am plecat. Ce greu Îmi vine să mă desprind de aceste rînduri măcar și pentru o clipă. E ca și cum aș fi cufundată Într-un vis captivant și cineva mă trezește brusc cu un pumn și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
M-aș duce tiptil pînă la ușă să văd dacă a plecat. Nu Îndrăznesc. Dacă mă simte. Deodată trei semnale scurte unul după altul. Asta e mama. Numai ea sună așa. Ezit o clipă, apoi mă hotărăsc. — Cine-i? Haide, vecină, că am Înghețat de cînd mă ții la ușă. Îi deschid vinovată. — N-ai chef de musafiri, așa-i? — Intră, doamna Oprișan, intră, te rog, tocmai am dat drumul la apă să spăl niște mărunțișuri și probabil că de-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În ea o nevoie, o „trebuință“ de acel om sau de acel lucru. De aceea interesul pe care ni-l arată ceilalți ne menține frumoși și puternici ca să le putem răspunde dorinței și ei să ne dorească În continuare — Eh, vecină, dumneata vorbești ca-n cărți și pă mine nu mă prea duce mintea; una-ți zic că omu-i ca ș-un lucru. Am avut televizoru douăzeci de ani cînd i s-a ars tubu l-am aruncat. Așa cum făcu țiganca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
n-o să și-o puie la saramură... — Iar Începi, eu ți-am spus adevărul, dar cu dumneata. — Bine, bine, te crez, mă duc că acuș vine cumătru cu ăl mic și trebuie să-i dau să mănînce. Să fii sănătoasă, vecină. Ceață, nu se mai disting nici plopul din curtea spitalului, nici antenele de pe blocul de vizavi. Cobor treptele la subsol. Sala de fizioterapie. Pereții ei Încinși, transpirați ca interiorul unei etuve. Întinsă pe burtă, Înfășurată În prișnițe, acoperită cu plăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fiare. Am coborît că nu să mai putea circula. Doi pereți rupți la jumătate să mai ținea În picioare - parcă-i tăiase cu fierăstrău pă mijloc și pă ei să vedea sfinți jupuiți și fără capete. Îți venea să plîngi, vecină, și să cazi În genunchi și să te-nchini la Dumnezeu să ne ierte că astea-s semne rele că prea ne-am umplut de păcate și-n Sfînta Scriptură scrie că vine sfîrșitul lumii. țcum să-i explic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de sînge rămase pe buza asfaltului și salvările marilor uzine, mașini albe cu perdeluțe și girofaruri albastre păstrate În garaje pentru cazuri extreme, gonind spre aeroport să-l Întîmpine cu toată pompa cuvenită pe reprezentantul unei firme dintr-o țară vecină. Și toate aceste convoaie În așteptarea unui produs nedefinit care e pe drum, mereu pe drum - nu vă Înghesuiți, rîndul ăsta e format În ordinea Înmormîntărilor, zice un veteran ca să se bucure și ultimul care nu are acces nici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am înțeles despre ce vorbea. Aveam trei profesori, două femei și un bărbat. Bărbatul preda în a șaptea și-n a opta încăpere. Era dintr-un alt stat, dar cele două femei erau din oraș. Una din ele ne fusese vecină când locuiam în oraș și nu o plăcea pe tanti Mae. Ea a fost prima mea profesoară. M-a recunoscut imediat și m-a întrebat dacă încă mai locuia la noi curviștina. Am întrebat-o ce vrea să spună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
zgomot în el și apoi am ieșit imediat. De data asta am făcut mult zgomot mergând înapoi până în fața ușii lui Lee, unde am apăsat pe sonerie. A ieșit un sunet dezamăgitor de încet. Nici nu se auzea de la apartamentele vecine. Am bătut la ușă, puternic, am așteptat o vreme, după care am sunat iar, urmând un nou set de bușituri în ușă. Nimic încă. Fir’ar. Am strigat: — Domnișoară Jackson? Sunteți acasă? Mi-am auzit vocea, șocant de puternică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
purtam teniși cu talpă de cauciuc. Ceea ce eu numesc cu mândrie atelier este de fapt un depozit detașabil de dimensiuni reduse care fusese inițial construit ca anexă pentru depozitul alăturat. O scară duce de la acoperișul meu la cel al depozitului vecin, care încă este folosit în scopul pentru care a fost construit. Din fericire pentru mine avea propria ieșire de incendiu. Nu-mi era teamă că voi fi arestată. Bob, paznicul de noapte, era foarte prietenos. îi duceam din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
paisprezece. Era complet gol, în afară de tufișul de rododendron din mijloc. Prea simplu. Avea nevoie de o sculptură din metal îndrăzneață și asimetrică în locul rododendronului. După ce îl terorizez pe Walter Quincy aș putea să cobor și să le propun o sculptură vecinilor. Păcat că nu aveam nici o poză cu mine. Dacă nu vrei să vorbești cu mine, Walter, am spus, mă duc să vorbesc cu Catherine Hammond. Sunt sigură că o să fie interesată de ce am de spus. Nu, nu, nu poți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
așa câteva minute, inhalându-l cu nesaț. Pe cer erau o mulțime de stele și o lună în creștere. Strada era liniștită, cu perdelele trase împotriva nopții, trasând cadre galbene de-a lungul ferestrelor. O pisică mieuna într-o curte vecină. O mașină a trecut pe lângă mine, cu motorul torcând confortabil. M-am urcat în dubiță și m-am dus acasă. 17tc "17" L-am găsit pe Nat pe scări când am ajuns acasă. Mi-a spus că îi place căciula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nu sunt vreun cercetaș, dar îmi place să fiu pregătită. Am traversat încet strada, uitându-mă împrejur, cu cheile de la studio deja pregătite în cealaltă mână, ca să pot intra repede. Din dreapta s-a auzit un sunet puternic; una din fabricile vecine, care lucrează probabil până târziu. Asta însemna că mai sunt oameni prin preajmă. M-am simțit mai în siguranță. Dintr-o singură mișcare două faruri s-au aprins la maxim, amețindu-mă ca și cum aș fi pășit în fața unui reflector. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de fum care erau mânate apoi de vânt către mare. Focul amintea de animalul măreț al desenelor apocaliptice. Putea să se întindă peste tot, înghițind orașul. Pompierii și poliția făceau tot ce puteau ca să împiedice focul să ajungă la blocurile vecine. Bucăți mari de lemn, devenite jăratic, cădeau bufnind pe trotuare printre trecătorii curioși care săreau țipând, dar vădit fascinați de foc, cu pupilele dilatate de o viziune în care viața lor scădea din preț - viața lor de animale de tracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spiritele pădurii“ în aer, le vedeam cum se mișcau în ceața deasă din afara casei noastre dreptunghiulare. În arborii văzuți și nevăzuți mi se părea că aud cântând păsări dis-de-dimineață când puțini oameni se trezesc, pentru că e ora cea mai grea, vecină cu ora sculării. Cineva mă scula - cineva din mine - exact la patru și jumătate, ca să deschid ferestrele și să aud acel concert îndepărtat și apropiat al păsărilor - parcă în valuri, închinat poate luminii care era prezentă în spatele norilor groși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
al acestuia din urmă. Sortit să fie unul dintre cei mai importanți conducători ai umanității, Ionel revine încet, dar sigur la starea de reverie din care tocmai fusese trezit cu brutalitate. Ochi săi lunecă în gol, amorțind într-o nemișcare vecină cu neființa. Noi știm, însă, că numai extraordinarul presentiment imposibil de formulat al unei situații fabuloase în care va ajunge și de care va depinde soarta întregii omeniri îl poate face pe Ionel să fie astfel. Incapabil de cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
așa-zișii săi prieteni, colegi și vecini de bloc nu îi împrumutară lui Abdulah, mai nou Irimescu, nici măcar o sută de mii de lei. Moment în care pe tânărul arab captiv într-o viață de român îl cuprinse o disperare vecină cu sinuciderea. În ziua aceea privi cu jind cuțitele mai multor magazine de tacâmuri, apoi câțiva cerșetori, cărora încercă să li se alăture din dorința de a produce ceva, oricât de mic. Numai că, evident, aceștia îl bătură de se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
jur împrejur. În sfârșit, finalul și convingerea că farmecele femeii care inflamează senzualitatea noastră sunt ca mirosurile de mâncare: te ispitesc atunci când ești flămând și îți produc silă atunci când ești sătul. Când am ieșit, era deja dimineață. Din hornul casei vecine ieșea un val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu se vedeau pe traseu. Doar un paznic de stradă, încins cu o curea de gimnazist, cu o barbă încărunță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
căpătară o culoare purpurie în lumina soarelui care apunea; era bombat ca un gălbenuș de ou crud și, deși mușcat de acoperiș, se vedea în întregime, de parcă ar fi străpuns cu flacăra lui de la un capăt la altul podul casei vecine. — Permiteți-mi să vă torn puțin lichior, Sofia Petrovna, spuse Iag, poftindu-ne să ne așezăm și umplând păhăruțele roșii, în timp ce tropăia de zor pe tabla cu care era acoperită podeaua balconului. Ca să spun drept, nu știam că vă întâlniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pervazul căreia radiază o căldură uscată, îți dai seama ce izolată e camera în care te afli. În funcție de dispoziția sufletească, această izolare îți dă senzația de confort sau de însingurare. De la fereastra cămăruței mele, văd drept în față peretele casei vecine cu șuvițe de ciment încremenite pe cărămizi; dacă privesc în jos, pot admira locul străjuit de un mic turn pe care portarul nostru Matei îl numește pompos grădina stăpânilor. E, însă, suficient să privești această grădină și pe acești stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care-i slujește. În ultimele luni, m-am simțit tot mai des cotropit de tristețe. Uneori rămân îndelung în fața geamului, trăgând dintr-o țigară din care se ridică molcom un fum albastru-albastru și încercând să număr cărămizile din zidul casei vecine. Dacă e seară, sting lumina. Împreună cu lumina dispare și imaginea camerei reflectate în geam; după asta, mă apropii de fereastră și, cu capul lăsat pe spate, privesc atât de intens zăpada care cade în fulgi deși, încât, la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu umerii prăvăliți neputincioși. Sub pervazul de piatră, în calorifere ceva țăcăni, șopoti, se prelinse. Dintr-acolo venea o căldură înăbușitoare. Pe masă, fitilul lămpii se stingea încet. Îmi simțeam nasul umflat, nu mai puteam să respir. Dincolo de fereastră, casa vecină începu să se strâmbe; hornul se desprinse și începu să plutească umed în cerurile metalice. Nici măcar n-am încercat să stăvilesc lacrimile care-mi inundau ochii. 6 Peste o jumătate de oră, mă apropiam de casa lui Iag. La intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aude o bufnitură, de parcă s-ar imita tunetul la teatru; din niște folii de tablă aruncate din căruțe se fac lăzi de gunoi. Apoi, spre seară, foile de tablă rămase se rulează cu mare scrâșnet; am impresia că în curtea vecină se face același lucru, așa de tare se răsfrânge acest scrâșnet în casă. Când a fost asta? Câți ani să fi avut eu atunci? Urc scara plină de miasme și, în întunericul deplin, nu-mi dau seama câte paliere am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
intervenție militară sovietică directă, urmată apoi de douăzeci de astfel de cereri. Încă de la izbucnirea conflictului, în URSS se înființase o comisie pe lângă Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, cu scopul de a urmări evoluția evenimentelor din țara vecină. Comisia a arătat consecințele negative ale intervenției sovietice directe și a recomandat respingerea cererii guvernului afgan. Concomitent însă, ca urmare a revoltei gherilelor de mujahedini, paza frontierei sovieto-afgană a fost întărită și aici au început să fie masate trupe. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
arătat consecințele negative ale intervenției sovietice directe și a recomandat respingerea cererii guvernului afgan. Concomitent însă, ca urmare a revoltei gherilelor de mujahedini, paza frontierei sovieto-afgană a fost întărită și aici au început să fie masate trupe. Dincolo de granița statului vecin, a crescut numărul de consilieri sovietici. Situația din Afganistan devenea tot mai volatilă, revolta armată a opoziției islamice ame nința stabilitatea regiunii. Moscova devenea din ce în ce mai îngrijorată de posibilitatea extinderii acesteia în sânul republicilor sovietice din jur. Activitatea conducătorului afghan Hafizullaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
găsit la suprafața solului ceramică aparținând secolului al IV-lea d.Hr., iar la punctele „Varnița” , „Coroi” și „La Movilă” s-au găsit materiale ceramice aparținând epocilor bronz și carpo-dacice. Astfel de așezări au fost descoperite și pe teritoriile localităților vecine comunei Filipeni. în satul Făghieni (comuna Izvorul Berheciului) la locul numit „Capătul satului” s-a descoperit o așezare cu caracteristicile culturii carpo-dacice (urme de locuințe, vetre de foc și ceramică din secolele II-III d.Hr., iar pe locul numit „Pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]