1,900 matches
-
oricâtă vreme, icoanele pe care le-am tot rechemat. Mi-ar reda simplitatea enigmatică, puternică, pură a unei lumi adevărate și himerice. Șerpii vor undui neliniștitor, cu limbile lor lungi, ca niște ace de busolă. Dintre dinții zimțați va țâșni veninul, vibrând, ca un senzor sau un metronom în alertă. Mi-aș aminti culori, rugăciuni și dorinți, aș bolborosi despre măreția sau zădărnicia eșecului, aș auzi, cândva, gâfâitul iepurașului ipocrit, agresiunea spaimei asupra iubirii. Visul m-ar găzdui și m-ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dintr-un trup plat, lat, neutru ; mâini încă fine, îngrijite, care merită privite, cu încheietura delicată, rotind un cadran mic, fosforescent. Săgețile aurii merită privite, legătura cu astrul nostru îngăduitor : iată, arătătoarele prelungi, ca și cum și-ar întinde mădularele, distilându-și veninul, puterile, subțiindu-le, pregătindu-le pentru aventurile unei noi zile. Primul venit : modestul domn Pasăre. Ochii micuți, gămălii negre. Chelia ca o farfurie. Aceiași pantaloni negri, lucioși. O găsește pe doamna Mitulescu la locul ei, cu capul înfundat în palme
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
după treaptă. Cerul de sidef, verzui. Norul lunecase, se iviră un obraz și un contur de scoică. Cozile lungi și groase, coroane suprapuse, prinse cu perle albe. Ochii rotunzi și mari, fruntea netedă, umerii goi, de pe care luneca șalul, șarpele. Veninul oscilând, ca un ac de busolă, atingând sânii. Coborî privirea. Își șterse, cu palma, părul lung, transpirat. A mai urcat un pas, se apropie de ușă, apucă mânerul. Norul revine, și chipul acela neted, de sidef transparent, și umerii goi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ac de busolă, atingând sânii. Coborî privirea. Își șterse, cu palma, părul lung, transpirat. A mai urcat un pas, se apropie de ușă, apucă mânerul. Norul revine, și chipul acela neted, de sidef transparent, și umerii goi, între care luneca veninul. Întinde biletul de hârtie mototolită pe care l-a scos din buzunarul drept al pantalonilor albi, întinde hârtia, femeia continuă să-l privească, fără a lua biletul. — Prea multe cărți. Nu vă putem da decât trei. Deocam dată trei, apoi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un spasm brusc, chinuitul rămâne împietrit, întins pe burtă, cât e de lung. A murit Scorpionul ? Așa s-ar spune, s-a străpuns cu o lovitură de ac greu de văzut din pricina tumultului ultimelor sforțări, s-a înjunghiat, propriul său venin l-a ucis repede. Cules cu vârful pensetei, așezat pe un așternut de nisip proaspăt, mortul reînvie o oră mai târziu ! Zdravăn, ca și înaintea experienței. Aceleași rezultate cu al doilea și al treilea Scorpion.“ „Cei care au vorbit de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
locul său, și nu înregistra nimic. De câtva timp colegul Vornicu își înarmase nasul ochii obrazul cu lentile aurii, etanș față de orice mișcare. Nu observase, nu auzise, nu-l interesa. Dar doamna Ortansa veghea, firește ! Supraveghea, corela, colaționa, conlucra : aduna venin, plictiseală, curând nu se va mai putea abține. După-amiază turmentată, sala frigea, plaja frigea. Miercurea fiartă, fleșcăită. Își făcuseră datoria, minte sănătoasă, salariu sănătos, lucraseră conștiincios, meritau odihna : filatelistul cu lupa și penseta, japonezul cu gheișele, quakerul consilier la tenis
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de foame În mijlocul tăcerii uriașe din orașul cufundat În somn și În noapte, n-au simțit oare făgăduințele nelimitate, aspre și sigure ale acestei țări? Oare n-au fost sfîșiați, ca și noi, de dureri ascuțite și patimi nerostite, de veninul timpului, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit și fără grai? Oare nu și-au spus: — Ah, sînt femei În răsărit... și tărîmuri necunoscute, dimineți și un oraș strălucitor! SÎnt nori uitați, de fum luminos, ce se Înalță și peste Manhattan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a dat seama că ori se duce, ori se lasă cu vărsare de sînge, așa c-a plecat cu el În Tennessee... dar, Doamne, dragul mamei, tare n-o trăgea inima și nu voia să plece și era toată numai venin și-i blestema pe toți. Da, da, așa a fost, chiar așa, Înainte să mă mărit cu el. Și pe urmă, după ce m-am căsătorit, Îi tot scria: scrisorile veneau una după alta și pîn-la urmă mi-am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nici nu aveam nici un fel de afinități cu ideile lor, dar încă de pe atunci mi se făcea greață când auzeam cum unii scelerați, trădători de neam și țară precum Virgil Ierunca, Paul Goma, Monica Lovinescu, Silviu Georgescu și alții scuipau veninul în fiecare seară de la microfonul lor plătit în dolari, pe țara unde au văzut lumina zilei, unde le-au trăit strămoșii, frații și părinții. Cei care mai scriam pe timpurile acelea, ne adunam în cămăruța poetului Vasile Vecinu și uneori
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
este remarcabilă vocația autorului pentru rafinament, distincție, ceea ce aduce o aură de noblețe imaginarului artistic pe care îl creează, construindu-și o recuzită din termeni, adesea livrești, care induc o atmosferă romantică, prin gesturile largi, declamatorii: lagune, valuri, stânci, absint, venin, bard, veșnicie, săbii, eroi, sceptru, a irumpe etc. Solemnitatea imaginilor însă, apetența pentru lumina amiezii, revenind frecvent în poeziile lui, înclină vădit spre statutul de poet clasic, solar al lui Adrian Munteanu, care (se) surprinde în plină maturitate: Nădejdi târzii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prin tuneluri de colo-colo cu pas larg, păzind ca treaba să meargă strună. Iar în ochii femeii spălăcite, o blondă cu bube, de la mașina de găurit nasturi, în ochii ei nici albaștri nici verzi se distilează o rază X, un venin fără pereche, scopul oricărui plan cincinal, și psss! Totul se dizolvă. Un tremur cuprinde priveliștea, o clatină și-o răstoarnă, ducă-se! Ducă-se totul, cartierele de blocuri, macarelele, uzinele de mașini unelte, ducă-se cu drag tot, burghezia, proletariatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de prefaceri politice și mișcări sociale, a îngropat trei patriarhi, căci a găsit și va găsi întotdeauna o populație îndestulătoare de șoricei neprevăzători. A privit și va privi fără patimă prăbușirea unui oraș și ridicarea altuia, prin fisurile căruia vechile veninuri țâșnesc cu forță înzecită - verzi, albastre, liliachii, jerbe precum cele ce scânteiau odată în Fântâna Zodiac, la intrarea în Parcul Libertății. Pascal Ciortea a stat odată de vorbă cu această pasăre, într-o seară caldă de iunie, cu mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-mi dai tristețea și înfrângi oțelul; Doar cu o privire stavili pui zâmbirii, Sau cu-n gest îmi spulberi zariștile firii; Dacă am norocul să-mi întinzi un deget, Plin de bucurie, visez fără preget... Singur la o masă, alungând veninul Și printre hățișuri scotocind destinul, Alunec în apa-nvolburată-ntruna Să-mi alin durerea, pentru totdeauna...
DAC? AM NOROC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83768_a_85093]
-
de săpun! Este drept că auxiliarii îi incomodează uneori pe principi; dar mă întreb dacă nu se incomodează bucuros unii pe alții, cînd este vorba de orașe și provincii cîștigate! A propos de acești auxiliari, Machiavelli caută să-și verse veninul pe elvețienii care sînt în serviciul Franței. Trebuie să spun un cuvînt și dcspre aceste brave trupe; căci este neîndoielnic că francezii au cîștigat multe bătălii cu ajutorul lor, că ei au adus servicii însemnate acestui imperiu, și că dacă Franța
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fi recunoscător că i-ai raportat toate mișcările lui Virginius Rufus, și el suspect de trădare. În schimb, ce-a făcut Galba? Am auzit că, imediat ce a ajuns la Roma, a pus să fie judecați toți spionii - adăugă el cu venin. Flavius Valens își miji ochii: — Da? Vitellius zâmbi. Îl amuza să-i mai taie din nas lui Valens, care era un delator notoriu, dar un bun luptător. Sunt de acord că, în ceea ce te privește, Galba nu s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iubitori cu masca opacă, fără zâmbet și fără rid! Măcar un blid de aer să soarbă Inima înghețată și oarbă. Agenda Stă o agendă veche din 1966 pe scrin, mi-a răpit privirea într-un joc trist. Prin apele de venin a rămas inelul cu piatră de ametist. Agenda a trăit goală ca vremea în sine: nici o întâmplare nu mai revine, niciun arcuș nu mai taie aerul, auzit cândva... Acum tac toate: spulberate în adâncul unui lac, sub pământ s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în zale sfioase de mătase și cristale. Ce suflare și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime de floare. Ce laude să aduc acestui miraj năuc, dislocat din timpul ceasornicului așezat pe scrin, când depresia de venin o mai ascunde: în nevrozele fără cer adunate în sertarele încuiate demult. Candelabre Enorme, princiare, în cupolele de catedrale se desfășoară sferic cu luminile venite din întuneric. Niște coarde muzicale trec prin cristale de soare. Coboară tot mai aproape de podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
la mâncărică și la o ulcică cu vinișor de soi! Parcă te aud recitând : „Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Tăria ta, de-a pururi fie sfîntă, Culoarea ta, de ceară sau rubin, Deopotrivă ochiul îmi încîntă. Care dușman te-a poreclit <venin>, Cînd harul tău desfată și-nfierbîntă?! Fii binecuvîntat, Mărite Vin, Tăria ta de-a pururi fie sfîntă. În fața ta cucernic mă închin și mă întrec cu gardurile-n trîntă; De dorul tău nu știu de unde vin, Nici care gloduri pasul meu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
printre cei ce își desfrînează trupul lor”. Și „Nu te uita la vin cum este el de roșu cum scînteiază în cupă și cum alunecă pe gît. Căci la urmă el ca un șarpe mușcă și ca o viperă împroașcă venin”. Dar „Dați băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară și vin celui cu amărăciune în suflet”. Această ultimă zicere m-a făcut să mă întreb: „Da’ ce amărăciune în suflet” avem noi? Tocmai am încheiat un capitol însemnat din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu pile, sau chiar a lucrat în locul lui. Ca să cadă imediat în uitare tot ce a făcut acela. Ia spuneți, cum veți face? Invidia și Ura sar amândouă de la locurile lor și vorbesc aproape deodată, stropind de jur împrejur cu venin: Vom ațâța vecinii unii împotriva altora... ─ ...și rudele între ele... ─ ...să se certe pentru bunurile lor ... ─ ...sau pentru o vorbă spusă... ─ ...să sară și să se bată unii cu alții... ─ ...și cu oricare om de pe stradă... ─ ...să se ucidă... ─ ...pentru
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
îl provoacă. Cu această experiență tragică, la care se adaugă și altele, ulterior, Ștefan Gheorghidiu acumulează o cunoaștere exactă a războiului și a realității, iar conștiința lui se limpezește de frământările erotice de până atunci, care îi umpluseră sufletul de veninul incertitudinii. Este soluția radicală pentru a pune capăt chinurilor relevate de conștiință. Eroul trăiește drama intelectualului în confruntarea cu războiul, după cum sublinia P. Constantinescu <ref id="11">11 Constantinesu, Pompiliu, op . citată . , p .253. </ref>: Gheorghidiu încearcă să reconstituie starea
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet, Făclia ori brațul inertului sfeșnic... Dar simt cum otrava parfumului tău Mă-mbată mai mult decât vinul Și-alunec prin beznă, în funduri de hău, Vărsându-mi din suflet veninul...
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
însă, prea crud pentru un război atît de mare. Proaspătul repartizat nu-și dorea decît să scape de Institut. N-a rezistat nici cît mine: aproape patru ani. Șarcodilul sau crocoșarpele, cuvînt inventat ca să vizeze combinația de șarpe producător de venin cu fălci de croco, pe numele real Botez, îl hărțuia-discredita. Miron figura la partea negativă a tuturor dărilor de seamă. Ca superficial ("Improvizează și iese ceva improvizat") ori ca negativist-individualist: "Sectorul are o sarcină nu ușoară ca s-o privim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Acele lucruri elementare și necesare, precum dosarele, coșurile de gunoi și documentele nu se zăreau pe nicăieri. Am urmărit din priviri cum apar și dispar șase etaje Întregi de perfecțiune de un alb imaculat și abia pe urmă am simțit veninul și am auzit vocea. — Tipa - asta - e - o - cățea - nenorocită. Zău așa, nici nu mai pot să discut cu ea. Cine se crede ca să facă una ca asta? Vorbesc serios - CINE SE CREDE CA SĂ FACĂ UNA CA ASTA? a șuierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
crede că imită mișcările divine spre care-ntinde mâini Ciuntite de cuvinte și gesturi stigmatizate de prefăcuți În odăjdii Nu-Învinuiți pe Eva puhavă și lascivă Ce-n zvârcoliri se frânge la pieptul vostru tare Privirea ei de raze sau de venin e plină Iubiți-o, slăbiciunea-i de preț e tot ce are! Când bucurii străine Îi luminează vorba pătată de plăcere Cu trupu-i vă iubește și nicidecum cu gându-i Haideți spre limbul care esențial ne cere Dar nu răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]