3,478 matches
-
împăturit și l-a vârât în deschizătura sutienului. După aia, taticule, am primit ce mi se cuvenea. O oră mai târziu a sunat telefonul. Era ora unu. — Nu răspunde, a șoptit Selina. Dar pentru mine întreruperea era așa de bine venită, încât Selinei i-a venit să plângă. Apoi ne-am despărțit (era ca și cum am fi încercat să desfacem un șiret care se înnodase) și eu am pornit-o cu pași împleticiți spre telefon. Era Fielding Goodney cu problemele lui: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după regulile tale, utilizarea ființei tale în procesul de Ordonare ar introduce o distorsiune. Și nu avem nevoie nici de observatori. Ce-ai de spus acum? Liniștea dură câteva minute. îVultur-în-Zbor trăgea pe de o parte cu urechea la discuția venită parcă de pe altă lume, iar pe de altă parte se gândea că se terminase.) Apoi se auzi vocea gorfului, lentă și apăsătoare. — Aceea a fost mișcarea corectă, domnule Jones. N-ar fi trebuit să-ți lași enervarea să-ți întunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de artă, parcă îmbrățișați, tineri și vârstnici, fac lectura operei lor. I‐ați auzit, vreodată, recitând pe Emil Brumaru, Nicolae Turtureanu, pe Valentin Ciucă făcând artă și din dantelăria cuvintelor, pe Olga Rusu susținându‐și coautorii la opera ei literară? Veniți la Casa Pogor‐Fiul! Recent aici, la Casa Pogor, în Pod, când Consta ntin Ostap și Ionel Maftei, doi veterani de vârstă și în ale scrisului, și‐au prezentat opera - „Trăitori sau trecători prin Târguʹ Iașului” - C.Ostap iar Ionel
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
s-ar putea să pierd copilul atunci, să i-l dea lui. Ce tot complotați acolo voi doi? a strigat cineva și am știut, în acea clipă, că toți credeau că m-am apucat să-i fac curte acelei femei venite singură la petrecerea prietenului meu. Întrebam dacă ați făcut și vreun tort, răspunse ea. — Și dacă ni-l mai dați, am completat-o, retrăgându-mă la locul meu. Fata cu ochelari s-a ridicat și s-a dus în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trase. „Ascultă“, mi-a spus Ghidale, trecând în fața mea. A început să îngâne o melodie într-o limbă necunoscută. Îi auzisem de multe ori pe evreii din R. vorbind, dar cuvintele cântate acum de prietenul meu sunau altfel, învăluitoare, chemătoare, venite parcă pe o pală de vânt. Cântând, Ghidale făcea și unele gesturi, de parcă implora spre cer, parcă îi arăta Celui de sus că îmi cântă mie cântecul acela neînțeles, bucurându-se că poate face asta în fața mea, pentru mine, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să iasă în oraș. Nu-l interesa. Avea amintiri vagi din anii războiului când fusese de câteva ori trimis de la unitatea sa să aducă nu știu ce materiale la Comitetul de Patronaj ținut de Maria Antonescu. Cunoscuse atunci o învățătoare din Basarabia venită să urmeze cursurile de asistente sociale organizate de acel Comitet de Patronaj. Cursurile le urma învățătoarea aceea la o școală, „Cuibul cu varză“, râdea tatăl meu, amuzat de numele școlii. Nu putea să-mi spună pe unde se afla școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
socrului primarului care tocmai își începe spiciul: „Căci moșii și strămoșii care au luptat, așadar care a avut tricolorul drept țintă și impuls deci și cinstirea pe care o aducem astăzi care va fi în inimile micuților aceștia care, ia veniți să vă filmeze domnii de la televiziuni și cinematografe și pe voi (către doamna Spanțu, a venit și ai noștri, că nu-l văd pe Orvel, ea aprobă, zâmbește: „E la datorie, am pus și de-un interviu, înainte de tratație“), deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
m-au adus pe lume. Îmi vorbeau cu indiferența cu care știi că tot nu are ce să ți se mai întâmple când deja ai pierdut demnitatea rosturilor tale. În acele nopți de rătăcire prin piețe, bând alături de acei țărani veniți să vândă și să-și apere mărfurile, am cunoscut o Românie pe care, probabil, ani mulți de trăit în rosturile mele de zi cu zi din multilateral dezvoltata nu mi-ar fi dezvăluit-o niciodată. Era România de dincolo de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
privirile ațintite într-o singură direcție, spre locul de unde răsărea Soarele. Treceam pe lângă ele când veneam și plecam de la cârciumă. Noaptea, mai ales, aveam impresia că le auzeam inimile ticăind, un infern de inimi bătând zvâcnit, surd, cu niște bătăi venite parcă din adâncul nopții. Mă înfiora senzația aceea ciudată că îmi împleticesc pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul monoton al puzderiei de inimi, zvâcnet de clipe adunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la „Els Quatre Gats“? — Fiindcă acolo fac cele mai bune sandvișuri cu cîrnați pe o rază de cinci kilometri și undeva trebuie să stăm de vorbă. Nu-mi fi prăpăstios și fă cum Îți spun eu, Daniel. DÎnd drept bine venită orice activitate care mă ținea departe de gîndurile mele, m-am supus docil și, cîteva minute mai tîrziu, ieșeam În stradă, după ce-l asigurasem pe tata că aveam să mă Întorc la cină. Fermín mă aștepta la colțul de la Puerta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trecuse În mîna lui Sanmartí. Mercedes mă prevenise dincotro bătea vîntul. Înzestrat cu o capacitate de concentrare limitată În spațiu și timp, Sanmartí era amator de carne proaspătă și nu tocmai la vedere, concentrîndu-și bagatelele donjuanești asupra celei mai nou venite, care În cazul acesta eram eu. Sanmartí recurgea la toate șiretlicurile pentru a intra În vorbă cu mine. — Mi s-a spus că soțul tău, Moliner, e scriitor... Poate l-ar interesa să scrie o carte despre prietenul meu Fumero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aprins și jobenul dat pe ceafă și ochii ațintiți În gol, ba pe sine Însuși ciucit Într-o poziție ciudată, Încolăcit de patru perechi de picioare, două de bărbat, două de femeie... Apoi din nou „filmul” se rupse... După care, venită parcă din neant, răbufnea o altă scenă. Cele trei trupuri constituiau un grup statuar Înlănțuit Într-o poziție neverosimilă. Capul lui Satanovski se vedea deasupra, la mijloc și dedesubt. Dedesubt un cap mai mare, cu ochii ieșiți aproape din orbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care-l ține atârnat în aer și așterne-l ușurel pe iarbă, la picioarele stejarului. Șoimul: (ieșind din scenă cu o plecăciune) Voi face întocmai, Zâna mea ! Zâna: (cântă, valsând) Sunt Zâna cu părul albastru Și bun este sufletul meu. Veniți, dragi copii, lângă mine, (vorbit) Un hocus vă scapă de rău ! bis Șoimul:(cu plecăciune)Am îndeplinit întocmai tot ce mi-ați poruncit! Zâna: Și cum l-ai găsit ? Viu sau mort ? Șoimul: Când îl privești, pare mort. Dar nu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
spânzure veverițele cu coada, nu ditai flăcăul ca tine!... Ionică : Ai dreptate, voi încerca. Uite mâna mea.( Îi întinde palma) Cotoșman: Adică să batem laba cum s-ar zice! (Intră un neguțător, având în mână diverse obiecte de vânzare) Negustorul: Veniți toți la moșu-ncoace Am aici tot ce vă place Cercei, nasturi și dantelă Salbe, rochii și inele Săbii, cizme și tunici Și pistoale de voinici... (îi observă pe cei doi): Bună dimineața! Ionică: Bună să fie, moșule, dar încotro
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
scenă femeia din Betleem) Femeia din Betleem : Nu veți găsi nici un adăpost ! E foarte aglomerat, e plin de lume. Dar știu eu, undeva, o peștera unde veți putea sta în noaptea asta și unde să nu vă fie frig. Hai, veniți, veniți cu mine ! Actul III Îngerul Gavril și păstorii Povestitorul: Pe timpurile acelea vechi, în preajma Betleemului se aflau pășuni întinse. În noaptea aceea, câțiva păstori stăteau de veghe lângă turmele lor de oi. Îngerul apăru dintr-o dată, înfricoșându-i pe
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
orașe. Așa cum am mai amintit, în satele din teritoriu s-au stabilit, încă din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea bejenari<footnote Recensământul... , ed. P.G.Dmitriev, VII,I, Chișinău, 1975, p.58; Th.Codrescu, op.cit. p.139. footnote>, veniți, de obicei, din afara granițelor țării, fiind încurajați de statul medieval printr-un regim fiscal care le era favorabil. Prezența lor la începutul secolului al XIX-lea este confirmată doar de Condica liuzilor din anul 1803, care menționează că în
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
răbdare, că le va explica el... Într-un târziu, Aizic a învârtit butonul aparatului de radio, închizându-l... ― Da’ pe cine asculți matale, domnule Aizic? Pe cei de la Viena sau pe ai noștri de la București? - a întrebat Dumitru nedumerit. ― De unde veniți, oameni buni, de nu știți nimica? ― Iaca venim și noi de la coarnele plugului, jupâne, cu gând să cumpărăm jumătate de târg - a răspuns Dumitru cu pornire de glumă. ― Văd că aveți așa un chef de șagă... ― Nu-i nici o șagă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Layman l-ar fi informat. Era foarte probabil ca viața de pe acea stradă să continue ca de obicei, iar locuitorii ei să fi uitat micile detalii ce pot duce la rezolvarea unui caz. Să-i comunice telefonic lui Dietrich informația venită de la Lexington Hospital, ca și cum tocmai auzise de ea, apoi s-o prelucreze pe Karen în privința minciunii? Sau s-o facă mai târziu, de vreme ce nu exista nici un risc ca șeful să-i ofere cazul prietenului său din LAPD, adică poveștii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spre Dietrich: — Căpitane, unde e acum Upshaw? — Într-o cabină pentru interogatorii de la capătul holului. Doi oameni de-ai mei l-au prins pe un ins suspect că ar fi comis niște spargeri, iar Danny îl ajută să transpire puțin. Veniți, vă duc eu acolo. Dar mai întâi lăsați-l să termine. Dietrich îi conduse din sala de ședințe pe un coridor scurt, unde se aflau câteva cabine în interiorul cărora puteai vedea, dar de unde nu puteai fi văzut. Deasupra ultimului geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu toții, cam treizeci de inși, o lovitură neînchipuit de grea. Eram puși într-o situație groaznică din două puncte de vedere: primul, că trebuia să dăm din nou examen la toate materiile, teze și oral, ca și cum am fi fost proaspăt veniți, deși făcuserăm o dată clasa a VIII-a la Lazăr cu profesorii noștri, care ne cunoșteau și de buni, și de răi, pe când pentru profesorii cei noi eram cu totul necunoscuți... și al doilea, că veneam cu o tristă faimă ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ajutor din afară. Cu voia sau fără voia lui Matei. Un nou curier sosi, cu calul În spume, și Întrebă unde se află măria sa. În același timp, unul din Apărători se apropie de Oană, cu două răvașe făcute sul. - Mesaje venite pe calea săgeții, de la miazăzi și de la Răsărit! spuse oșteanul. Oană Îl citi repede și se Întunecă. - Vești proaste? Întrebă Alexandru. - La prima mă așteptam. Dinspre sud au intrat În Moldova peste zece mii de spahii. Călăreții comisului Toader dau lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
distinse, la mijlocul coloanei de spadasini, statura impozantă a francezului care scoase spada În semn de onor. - Mon commandant! se auzi vocea tunătoare a lui Yves, urmată de strigătul celor o sută de spadasini: - Vive le commandant! Vive la France! Noii veniți se alăturară coloanei care urca pe Valea Moravei, spre Dunăre. Yves sosi la galop lângă comandantul Apărătorilor, salutând luptătorii din avangardă. - Trăiește? fu prima Întrebare a francezului. - Si, răspunse Angelo. Dar e grav rănit. Doctorul e sceptic. -Olala... mais tous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
respins și ordonă continuarea marșului. Un nou val de călăreți porni spre centrul armatei turcești, dar, de data aceasta, purtând cu ei mici găleți de lemn umplute cu petrol. Cascada continua să crească. Ajunși la limita liniei de confruntare, noii veniți balansară gălețile cu capac, nu mai grele de cinci litri fiecare, aruncându-le spre liniile de mijloc ale ienicerilor. - Sper că mongolii au Înțeles... murmură Angelo, privind neliniștit spre est. În mai puțin de trei secunde, o linie perfectă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Lina acum îngrijată că rămâne singură. E nesuferit la boală! Nu vrea să cheme alt doctor. Se tratează prin imobilitate sub pretext că sciatica e boală nervoasă și el se enervează din orișice. Nu-i pot intra în voie. Mai veniți, fetelor! - Lui Rim - declară Nory obraznică - nu-i trebuiesc moșelile tale. Când era cu mine, sciatica îi trecuse. Lui Rim îi trebuie, ca să se vindece, o fată! Cu răutatea asta glumeață, se despărțiră destul de cordial. - Biata Lina! Când e vorba
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
studenți speriați și chiar un englez, care a plecat după prima lecție, spunând că nu va mai pune piciorul în casa aceea. Anjali puse toate aceste manifestări pe seama sângelui stricat și era gata oricând să-și susțină afirmația în fața noilor veniți. Deși, la început, Pran Nath avusese apărători, aceștia dispăruse unul câte unul, alungați de aroganța lui și de glumele proaste pe care le făcea. Se găsiseră și unii care să scoată în evidență faptul că băiatul era chiar inteligent, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]