5,522 matches
-
version de Philippe Loubière contient un subtil changement sémantique, à la différence des traductions littérales de Paul Miclău et de Sanda Stolojan : " Doar sus o stea/din cerul ei c-o lacrima de aur se desparte. Seule là-haut une étoile/versant une larme d'or se détache de son ciel. " (De mână cu Marele Orb (varianta)/Accompagnant le grand aveugle (variante)) (Miclău, 1978 : 289) ; " Seule là-haut une étoile/se détache de son ciel avec une larme d'or. " (Je tiens le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
amurgul/J'attends mon crépuscule) (Miclău, 1978 : 153) ; Le nom " puzderia " (qui désigne des restes végétaux) est traduit par " poudre " : Dacă lumină ar cântă/vărsându-și puzderia,/noi am vedea cum cântecul/consumă materia. " " Și la lumière pouvait chanter/en versant să poudre aux airs,/on verrait comment la chanson/consomme la matière. " (Supremă ardere/Suprême combustion) (Miclău, 1978 : 465) ; Le verbe " a se preschimba " (" se modifier ", " se changer ") est traduit par " se muer " : Nicio suferință nu-i atât de mare
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
unei noi patrii, după ce-au părăsit țărmul Balticei, gepizii s-au stabilit în apropierea Daciei, în regiunile de nord-vest, dar goții s-au opus cu armele și gepizii au pierdut lupta. După înfrângere, gepizii s-au retras (stabilit) pe versantul Carpaților nordici, unde anterior locuiseră costobocii sau vandalii. Participarea lor, în 269 d. H., într-o coaliție a triburilor germane împotriva Imperiului indică stabilirea gepizilor în apropierea frontierei romane. Gepizii au început să graviteze spre regiunea situată la apus de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
culturale și lingvistice a fost stabilită de învățatul ceh Jirecek, acceptată apoi și de alți lingviști și istorici (vezi mai sus). Conform acesteia, zona latină se întindea de la nord de Skoplje, lacul Ohrida, vest de Serdica (Sofia), urma spre răsărit versantul nordic al Munților Haemus până la gurile Dunării și Marea Neagră, cu excepția litoralului pontic (grecesc). Unele "insule" latine au existat și în regiunea sudică a Balcanilor (Macedonia), dar o romanizare masivă a avut loc numai la nord de linia Jirecek, anume în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
situată la răsărit de Olt, în Muntenia. "Țara" lui Seneslau, amintită nominal în document, se afla în spațiul "Cumaniei", adică la est de Olt, în partea de nord-vest a Munteniei. Ea cuprindea ținutul istoric Argeș-Muscel, dar se extindea și pe versantul nordic al Carpaților, până la Olt, asupra Țării Făgărașului, includea și Țara Loviștei, la nord, iar la sud, se întindea până în Vlașca și Teleorman. Centrul acestui mare voievodat era valea superioară a Argeșului, fiind o veche țară românească. Seneslau moștenise curtea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolului al XII-lea și prima a celui de-al XIII-lea, când s-a fixat definitiv și configurația etnică a țării, în urma colonizărilor masive de elemente germanice între Târnave, Olt și Carpații sudici, și a deplasării masei secuilor spre versantul răsăritean al munților (vezi mai jos). În limitele (interiorul) acestui spațiu, integrat sub autoritatea regalității ungare, au fost înființate și s-au dezvoltat comitatele, cadru teritorial al puterii regale, și, în cadrul acestora, s-au instituit autonomiile teritorial-politice ale nobilimii ungare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românească. În urma colonizării unor grupuri de sași, în sudul Transilvaniei, acești secui au fost mutați apoi, după mijlocul secolului al XII-lea, în colțul de sud-est al Transilvaniei. Al doilea grup de secui s-a deplasat din părțile Bihorului spre versantul apusean al Carpaților Orientali, de unde s-au răspândit apoi în Gurghiu, Harghita și Ciuc. În această regiune sunt atestați, la mijlocul secolului al XIII-lea, români și secui care s-au opus mongolilor, când au încercat să treacă prin pasurile Carpaților
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Djebe și Subotai nu s-a mai întors pe același drum, ci a poposit în văile Caucazului, unde a petrecut iarna anului 1220-1221. În acest ținut de margine al Europei, ei au înfruntat rezistența dârză a gruzinilor, apoi, pe versanții nordici ai Caucazului, mongolii au înfruntat coaliția alcătuită din alani și cumani, pe care, după ce au destrămat-o prin mijloace diplomatice, au înfrânt separat cele două populații. Din Caucaz, mongolii s-au îndreptat spre Crimeea, unde au jefuit Sudek, port
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atacat Novgorodul, centru comercial prosper din nord-estul Europei. Pe parcursul anului 1238, mongolii și-au concentrat forțele în stepele dintre Marea Caspică și Marea Neagră în vederea supunerii populației nord-caucaziene și a cumanilor. Luptele cu alanii și circasienii și cu alte triburi de pe versanții muntelui s-au prelungit până în 1240. Încununarea campaniei mongole în ținuturile rusești a constituit-o cucerirea Kievului, eveniment plasat de letopisețele vechi rusești în 6 decembrie 1240. Pentru cucerirea marelui oraș de pe Nipru, mongolii au concentrat numeroase trupe sub comanda
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în pădurile secuimii, fără îngăduința regatului ungar, care nu stăpânea încă Ardealul și fără un statut precis al lor-ei își au pădurea lor comună cu a românilor ("silva blacorum et bissenorum"). Această pădure, consideră Iorga, nu putea fi decât pe versantul ardelean al Carpaților Răsăriteni, spre care se îndreptaseră fugarii pecenegi din Bugeac și Covurlui, pe linia ce ducea la trecătoarea Ghimeș-Oituz, satul Beseneu fiind un alt indiciu. Această conviețuire cu pecenegii, crede Iorga, care s-a închegat în secolele X-XI
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au pus amprenta și în toponimia și hidronimia extracarpatică, mai ales la est de Carpați (vezi A. Boldur, Istoria Basarabiei, I, Chișinău, 1937, p. 89-90). O parte din toponimele menționate este posibil să fi fost aduse de populația venită de pe versanții apuseni ai Carpaților. Adoptarea unor cuvinte de uz comun, în limba română, se datorează tot legăturilor cu neamurile vechi turce: beci, dușman, olat, toi, gorgan, odaie ș.a. Există o serie de dificultăți de diferențiere ale lexicului pecenego-cuman de acela al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
realităților politice românești din sudul Transilvaniei și de dincolo de Carpați, înainte de 1241-în spațiul acesta, s-au închegat două entități politice românești, "Țara Oltului (Făgărașului)" și "Țara Hațegului". Ambele țări sud-transilvane se aflau în raporturi strânse cu țările românești corespunzătoare de pe versantul sudic al munților. Alte entități politice românești în sudul Transilvaniei erau "Pădurea românilor și pecenegilor", o uniune de sate românești, care includea și Amlașul, iar la răsărit se afla "Țara Bârsei".24 Structura politică a societății românești, în prima jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cadru pentru românii din zonă și pentru organismele (instituțiile) lor politice. Românii din spațiul intracarpatic au fost integral cuprinși în sfera regalității ungare, chiar dacă autonomiile lor politice au mai supraviețuit un timp. Legăturile politice directe între românii de pe cele două versante ale Carpaților au fost supuse unei puternice presiuni până la destrămarea lor. În ceea ce privește teritoriile extra-carpatice, organismele politice românești au fost silite să se adapteze noilor realități impuse de expansiunea regalității ungare, după îndepărtarea teutonilor și anihilarea embrionului statal înfiripat de ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acest context extern favorabil, al victoriei oștilor cruciate ungurești împotriva păgânilor (tătarilor), a fost întemeiată Moldova. Anul 1352, crede P. P. Panaitescu, poate fi considerat ca dată a întemeierii statului est-carpatic. După triumful regelui Ungariei, cu sprijinul populației locale, pe versantul de răsărit al Carpaților, pe valea râului Moldova, s-a constituit un fel de marcă militară de graniță, cu centrul la Baia (Civitas Moldaviae).28 Dar înainte de a prezenta momentul "descălecatului" din 1359, conform cronicilor, trebuie să încercăm să răspundem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Vianu și G. Călinescu. În demersurile sale, C. adoptă o dublă perspectivă: a „aproapelui”, prin close reading, și a „departelui”, adică a proiectării fenomenului pe coordonate din ce în ce mai largi; a operei ca individualitate distinctă și a literaturii ca sistem ori ca „versant colectiv”. În Studii de literatură română modernă, acest spirit se manifesta în marginile determinismului marxist, însă ale unui determinism lax și suplu. Culegerea reunește studii de tip monografic (despre I. Budai-Deleanu, C. Conachi, I. Heliade-Rădulescu, N. Bălcescu), de perspectivă generală
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
ediții; a îngrijit și însoțit cu o densă introducere antologia I. Heliade-Rădulescu interpretat de... (1980). Vocația teoretică este ilustrată pe deplin de Regula jocului (1980) și Introducere în teoria lecturii (1988). Propunându-și, în Regula jocului, să se ocupe de „versantul colectiv al literaturii” (genuri, curente, tipologii, concepte), C. se interesează îndeosebi de funcționarea discursului social în spațiul intra- și extratextual, precum și de rolul factorilor contextuali în creația literară. Studii deschizătoare de perspective analizează nașterea romanului românesc (explicată prin instaurarea relațiilor
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
poezie (Rugă de vecernie). O formă specială a situării între impulsuri opuse se manifestă în raporturile cu ceilalți. A. e vădit de partea celor „căzniți, urâți și goi”, purtători neștiuți - întrucât reprezintă natura elementară - ai germenului unei lumi superioare (Caligula); versantul opus solidarității cu mulțimea e izolarea individualistă, mizantropică (Prințul, Vraciul). Dar în Testament el se vede pe sine ca un Ales, răzbunătorul, prin cuvânt, al „durerii de vecii întregi”, acumulată de străbuni, robi, căci nu au putut ajunge la Logos
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
se inițieze în ceea ce îmi părea când prostesc de simplu, când miraculos de tainic și de profund: dragostea. Probabil că s-a pomenit în plus într-una dintre companiile acelea. Băuse ca și ceilalți, pe ascuns, printre arbuștii care acopereau versanții Muntelui. Apoi, când micul lor cerc agitat s-a risipit în perechi, ea rămăsese singură, hazardul aritmetic neoferindu-i partener. Perechile se eclipsaseră. Beția punea deja stăpânire pe ea. Nu era obișnuită cu alcoolul și băuse prea mult, din zel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un chip pe care quinții nu ezitau să îl numească drept rușinos, ușurarea și încrederea în viitor pe care le resimțea nu aveau nici un temei. Și totuși, în dimineața aceea absolut splendidă de pe Z, luîndu-și locul în tribuna improvizată pe versantul unei văi adânci, din care urma să asiste la parada care dorea în mod simbolic să anunțe renașterea Curții imperiale, Bella se simțea bine. - Sire, garda imperială e gata să vă prezinte onorul, strigă din centrul spațiului de paradă Allin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
după cum m-au asigurat chiar discipolii tăi, partea cea mai interesantă urmează abia acum. Mi-au zis că... Vorbele împăratului fură întrerupte de hohotele de râs ale femeilor și copiilor care umpluseră partea de jos a tribunei dar și întregul versant sudic al văii. Pe urmele carelor de infanterie pășea un grup de vreo treizeci de zeți a căror înfățișare și aer general se deosebeau fundamental de cele ale trupelor umane. Peste trupul lor mătăhălos erau trecute harnașamente a căror utilitate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
făcîndu-l să pară mai degrabă o insectă. - Fiindcă mă miră râsetele camarazilor mei, Sire, vă cer îngăduința de a face o mică demonstrație cu detașamentul nostru de zeți, strigă de jos Allin Perse. Împăratul încuviință cu un gest scurt și versantul opus al văii prinse brusc viață. O sumedenie de ținte mobile și fixe, de aparate minuscule de zbor dar și de manechine de dimensiunea unui soldat echipat complet pentru luptă începură să răsară pe întreg versantul. Bella mai asistase la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un gest scurt și versantul opus al văii prinse brusc viață. O sumedenie de ținte mobile și fixe, de aparate minuscule de zbor dar și de manechine de dimensiunea unui soldat echipat complet pentru luptă începură să răsară pe întreg versantul. Bella mai asistase la asemenea demonstrații, dar niciodată nu văzuse atâtea ținte. Perse era curajos. Ca și cum atât ar fi așteptat, zeții se proptiră pe picioarele lor butucănoase dinapoi și începură să-și agite frenetic cele patru membre superioare. În fiecare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dintre ele țineau un laser de putere medie. Doi dintre ei foloseau un tun ionic. Ceea ce urmă îi făcu pe spectatori să-și înghită hohotele de râs. Cei [treizeci de zeți nu numai că doborâră toate țintele, dar transformară întregul versant într-o mare de foc. Totul ținu ceva mai mult de trei secunde, după care, ca la un semn, zeții își reluară înfățișarea aceea dezordonată și mișcările greoaie. După câteva momente de tăcere mulțimea izbucni în urale, dar zgomotul ei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Îl privi în ochi pe Durdrin care clipi adânc. Oamenii se uitau cum, pe fundul văii, câteva grupe de militari făceau o demonstrație impresionantă. Se succedară întîi infanteria, apoi carele blindate și apoi o ceată de animale bizare care incendiară versantul opus al văii. Brusc, imaginea reveni în spațiu, înfățișînd două nave care se întreceau într-un fel de cursă sportivă, dovedind că piloții lor aveau însușiri cu totul excepționale. - Îți dai seama ce înseamnă asta? Oksana îl privi gânditoare și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
urechile sale nu detectară nici cel mai mic semn că de ei s-ar fi putut apropia florile cântătoare. Privi repede cerul, dar nu văzu nici o anomalie care să anunțe atacul iminent al unor lentile... Abia când se uită spre versantul dinspre podiș își dădu seama de ce fuseseră chemați în rand. Coborând în șir poteca povârnită, de ei se apropiau cam o sută de luptători Ulanni. - Ei, acum ce mai ai de zis, viteazule Vartil? Crezi că mai pasă cuiva de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]