KorAP: Find »[drukola/base=veste & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...530 >

13,235 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

că nu este prea plăcut la gust. Citesc pe fața ta că inima o mai ia razna câteodată și ceea ce urmează de acum încolo s-ar putea să te tulbure. Așa ! Acum pot continua. Peste ani de suferințe și confuzii, vestea că Armata Română a primit ordin să treacă Prutul ca să recucerească Basarabia și granița de Nord pentru a reîntregi Bucovina s-a răspândit într-o noapte. Oficialitățile rusești și-au luat în grabă tălpășița, iar românii din parte locului cântau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
vecine deoarece prezența mea la spital devenise indispensabilă. Veneam acasă doar să mă spăl, să mă schimb și să aduc copilului ce puteam pune de-o parte din foarte modesta mea rație de la spital. Iar de la el, de la Simion, nici o veste, nici o veste. La fiecare nou lot de răniți de pe front repetam controlul minuțios și zguduitor al chipurilor suferinzilor. Era sarcina mea să îi identific și să fac scrisori pentru ai lor, însă eu nu căutam decât chipul lui. Eram obsedată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
prezența mea la spital devenise indispensabilă. Veneam acasă doar să mă spăl, să mă schimb și să aduc copilului ce puteam pune de-o parte din foarte modesta mea rație de la spital. Iar de la el, de la Simion, nici o veste, nici o veste. La fiecare nou lot de răniți de pe front repetam controlul minuțios și zguduitor al chipurilor suferinzilor. Era sarcina mea să îi identific și să fac scrisori pentru ai lor, însă eu nu căutam decât chipul lui. Eram obsedată de gândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
orice preț învinsul ! Zbierau cuvinte în limba rusă și furau tot puținul care mai rămăsese prin casele noastre. Femeile tinere luau drumul ascunzătorilor, ceea ce a trebuit să fac și eu cu Minodora. La un interval de două zile am primit vești despre frații mei. Pe plicul cu numele lui Alexandru era pus tamponul "mort la datorie", iar pe cel cu al lui Mircea "dispărut". De la părinți, emigrați cu ultimul val de români spre Sud, în patria mamă, nici un cuvânt, nici o veste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
vești despre frații mei. Pe plicul cu numele lui Alexandru era pus tamponul "mort la datorie", iar pe cel cu al lui Mircea "dispărut". De la părinți, emigrați cu ultimul val de români spre Sud, în patria mamă, nici un cuvânt, nici o veste. De la Simion nici un cuvânt, nici o veste. Timpul zbura, zilele pline de angoasa așteptării se transformau în luni grele ca din plumb. Armata Roșie plecase spre Vest, dar lăsase în urma ei, stăpână pentru totdeauna, hidra roșie ai cărei sclavi deveniserăm fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
cu numele lui Alexandru era pus tamponul "mort la datorie", iar pe cel cu al lui Mircea "dispărut". De la părinți, emigrați cu ultimul val de români spre Sud, în patria mamă, nici un cuvânt, nici o veste. De la Simion nici un cuvânt, nici o veste. Timpul zbura, zilele pline de angoasa așteptării se transformau în luni grele ca din plumb. Armata Roșie plecase spre Vest, dar lăsase în urma ei, stăpână pentru totdeauna, hidra roșie ai cărei sclavi deveniserăm fără timp de gândire sau drept de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
se transformau în luni grele ca din plumb. Armata Roșie plecase spre Vest, dar lăsase în urma ei, stăpână pentru totdeauna, hidra roșie ai cărei sclavi deveniserăm fără timp de gândire sau drept de opinie. Și de la Simion nici un cuvânt, nici o veste. Eu am avut norocul, dacă și ăsta putea fi numit noroc, să fiu un timp și "perevocic" al mai marelui Oblastului Tchemivtsi, deși abia mă descurcam cu limba rusă. Șeful se numea Stahurschi și era evreu de origine poloneză, comunist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
mult proprietatea lui Stahurschi. Gazetele care îmi ajungeau din întâmplare sub ochi erau în limba rusă. Din ele am descifrat totuși că războiul se terminase și că Oblastul Tchemivtsi aparținea marii Uniuni Sovietice victorioase. Și de la Simion nici un cuvânt, nici o veste. În toamna lui 45 s-au redeschis școlile, dar cu stupoare am aflat că tot învățământul urma să se facă în limba rusă. Minodora mea creștea văzând cu ochii ; ca tolerată în casa mai marelui locului putem să dosesc pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
ascundea un neant cenușiu din care nu vedeam nici o ieșire. Totul era urât în jurul meu, ordinea lucrurilor se transformase în dezordine, omul devenise o vietate al cărui unic țel era o strachină de terci. Și de la Simion nici un cuvânt, nici o veste. Până în noaptea aceea, spre primăvară. Dormeam cu Minodora cuibărită în brațele mele. Dormeam, dar de fapt eram în veșnică așteptare. Știam, presimțeam, că nu se poate ca el să nu revină. Un ciocănit ușor în geam m-a aruncat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
cum era și pentru mine dorința de a-l revedea pe Simion și de a mă ști mai aproape de el. Trecuse un an și ceva mai bine de jumătate din al doilea de la plecarea lui Simion și nu primisem nici o veste dar nu îmi pierdusem speranța, aveam încredere deplină în omul pe care îl iubeam. Minodora avea aproape opt ani când ziua așteptată a venit. Este destul de greu pentru mine de povestit și desigur pentru tine de ascultat ce s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
care ne aducea foarte puțin din proviziile de care mai aveam nevoie ca să supraviețuim până în primăvară. Ne-am bucurat totuși pentru un săculeț cu linte și un altul cu mălai pe care ni-i adusese. Ne-a adus însă și vestea proastă că Axel este foarte bolnav, zăcea la pat cu fierbințeală mare și dureri înfiorătoare; niște răni vechi se umflaseră și erau pline de puroi. Femeia lui îl veghea cu lumânarea în mână și cu spaima în suflet că dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
se zvonea printre deținuți că lagărul de pe celălalt țărm al fluviului primise în vară un astfel de neobișnuit grup. Ștergându-și lacrimile Ulitia se simți datoare să îmi spună rușinată că plânge de bucurie și mulțumește cerului că primise o veste atât de bună. Trăiau ! Avea speranța că Cel de Sus îi proteja pe copiii și bărbații lor. Bradul nostru de Crăciun nu avea alte podoabe decât o stea albă din hârtie ruptă din caietul lui Vasili. În schimb masa era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
lasă odată cu seara care învăluiește din nou casa singuratecă, cu mult în afara teritoriului localității ucrainene XЛИБOKА. În sfârșit, dintre buzele Dorei care e cutremurată de grozăvia istoriei Teodorei și Minodorei iese doar o întrebare trunchiată : Minodora ? Cum a trăit ea vestea asta ? Teodora pare surprinsă de întrebare și răspunde cu o voce ca de dincolo de mormânt : Minodora ? La ea nu m-am prea gândit în zilele acelea. Ea era centrul preocupărilor și gândurilor mele tot timpul, chiar dacă pudoarea de mamă mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
ea nu m-am prea gândit în zilele acelea. Ea era centrul preocupărilor și gândurilor mele tot timpul, chiar dacă pudoarea de mamă mă oprește să o repet. Dar ea, ea și cu mine eram cel mai puțin afectate de această veste. Am început prin a-i spune ei, Minodorei, ce veste cumplită primisem și să schițez cu ea un plan despre cum să le anunțăm pe Ulitia-Ana-Olga și Vasili. Atunci, din atitudinea ei înțeleaptă și discretă am înțeles cât s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
era centrul preocupărilor și gândurilor mele tot timpul, chiar dacă pudoarea de mamă mă oprește să o repet. Dar ea, ea și cu mine eram cel mai puțin afectate de această veste. Am început prin a-i spune ei, Minodorei, ce veste cumplită primisem și să schițez cu ea un plan despre cum să le anunțăm pe Ulitia-Ana-Olga și Vasili. Atunci, din atitudinea ei înțeleaptă și discretă am înțeles cât s-a maturizat fetița mea. Nu mă voi opri mai mult asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
să pleci acasă. Deci trebuie să continui comprimând încă și mai mult. Grupul nostru funcționa ca o mică comunitate care ducea o viață dacă nu confortabilă, aș putea spune că aproape normală. Când, în martie 1953, a ajuns la noi vestea morții "tătucului" Stalin, bucuria că ziua eliberării dintr-o detenție nedreaptă a sosit ne-a copleșit. Poate nu am luat seama că ne bucuram prea mult, nerealizând că Stalin murise, dar comunismul trăia. Poate că bucuria noastră nu a trecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
conduceam pe Alindora la Kiev și o încredințam Consulului cu care fetița noastră prea mult iubită s-a urcat în avionul care pleca spre Frankfurt. Pe atunci legăturile cu străinătatea erau practic tăiate. Abia peste vreo cinci ani am primit vești bune despre Alindora tot prin fiul domnului Walter, care a venit la înmormântarea tatălui său. Era deja în anul întâi la medicină. Gerhard mi-a trimis și el atunci un ultim mic mesaj. Îmi scria... Da, îmi scria că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
cu "happy-end" ca filmele americane, nu-i așa ? Dora rămâne câteva clipe pe gânduri, după care, cu o strângere de inimă pune totuși o întrebare care o frământă : Dar de la el, de la tata, de la Simion, n-ai mai primit nici o veste ? Simion... Crezi că l-am uitat vreo clipă ? Nu l-am uitat nici în brațele lui Gerhard, nici când am citit ultimul lui mesaj. Bine, dar l-ai mai văzut ? Sau ai primit de la el ceva ? De văzut nu ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
altfel, cu el a fost și la noi acasă chiar în ajunul plecării mele spre..., spre tine, au un proiect de creare a unui Centru național pentru reintegrarea tinerilor cu probleme psihomotorii în orașul în care locuim. Draga mea, ce veste minunată mi-ai adus ! De-acum pot să plec și eu liniștită la ai mei. Știu că Alindora mea, prințesa mea, are viața pe care o merită, pe care a visat-o atât ea cât și maică-sa. Dar hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Cine o mai fi și ăsta ? Iar vreo cerere de donație, nu trece zi să nu aducă poșta vreuna..." Încremenește cu foaia de hârtie în mână : Stimate domnule Matei, Îmi asum greaua misiune de a vă comunica o foarte tristă veste. Soția dumneavoastră, doamna Dora Matei, ne-a onorat cu prezența ei câteva zile, fiind în căutarea doamnei Teodora Racoce, care locuiește în comuna Hliboca din Bucovina de Nord, aparținând astăzi Ucrainei. O persoană de încredere a condus-o până acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

mare... a servului serenisimului crai... Ajunge-ajunge, Moțoace! că te repeți în van... Oricum, primim de astă dată ruga ta de iertăciune... Și nu te mai smiorcăi ca o muiere! Fii oștean, omule! Fii bărbat! * * * Curierii, pe cai înspumați, au adus vești năucitoare în tabăra de la Târgu cel Frumos. Corpul de armată rămas în ariergardă la Cotnari, ca element de siguranță pentru grosul trupelor crăiești, a fost nimicit până la ultimul om, până la ultimul cal, până la ultimul tun de către luptătorii lui vodă Constantin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
nu dintre cele mai bune pe termen mediu și ceva mai îndepărtat. De-ar veni mai repede schimbul de cai de la starostiile mele din Polonia, măcar să mă strecor către casă pentru a nu fi de față la dezastrul total. Că veștile despre vreme sunt cât se poate de rele; decemvri vine cu geruri năprasnice, cu omete și cu vânturi puternice dinspre miazănoapte. În urma noastră, mulți dintre vitejii mei cei credincioși vor deveni stane de gheață... își vorbea sieși de acum resemnatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
și fără menajamente, așa cum s-a întâmplat în ultima vreme cu cei doi țărani fruntași de la Calafindești și cu cei trei de la Frătăuți... că nici măcar cadavrele lor n-au fost încredințate familiilor îndoliate spre creștinească înmormântare. Prin sate se răspândise vestea cutremurotoare cum că tov. căpitan i-a împușcat pentru uneltire împotriva orânduirii sociale și abia după aceea a cerut justiției să-i condamne la moarte în regim de urgență pe acești vrăjmași periculoși, timp în care trupurile fără de viață au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
De data asta, tata a venit acasă ceva mai bine dispus decât în ultima vreme, motiv de surprindere, fără îndoială, pentru mama și ceilalți membri ai familiei, obișnuiți să-l întâmpine mai mult abătut ori, dacă nu, arțăgos. Da ce vești ne mai aduci, Dinule? Că, după cum se pare, o fi ceva mai de Doamne-ajută, nu numai rele și belele ca până de curând. Desigur, Vetucă! i-a răspuns acesta. Papagalul surdomutului de la colț mi-a extras un cartonaș de toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
înghită o gură de apă sfințită, după care și-a dat obștescul sfârșit. Feciorul i-a închis ochii și i-a așezat mâinile pe piept. Bocitoarele au bocit-o pe neneaca după vechi obicei. Tulnicăresele, cu sunete prelungi, au dus vestea jalnică la huțulii de peste șapte munți și șapte văi. Părintele Ilie i-a făcut cântarea de veșnică pomenire și a rânduit-o în cimitirul din vale alături de Cotelban al ei, călătorit din astă lume încă de acum vreo cinci ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]