2,162 matches
-
medicinale. Fauna este reprezetată de vulpi, iepuri, fazan, căprior, mistreț, lup, jder, dihor În urma investigațiilor arheologice s-au descoperit pe teritoriul satului Șieuț urme de locuire din epoca bronzului. De asemenea, în satele vecine, Sebiș și Ruștior s-au găsit vestigii datând din epoca fierului. Sunt numeroase și descoperirile aparținând epocii dacice și epocii romane. Primele documente care vorbesc despre acest teritoriu apar în secolul al XII-lea în anul 1228 și 1230 (în anul 1228 Andrei al II-lea, regele
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
mari înălțimi din județ prin Dealul Mare - 587 metri și Holm - 556 metri, dealurile Copălăului sunt mai scunde, cel mai înalt fiind Cerbu, cu o înălțime de 262 metri. Comuna Copăiău nu deține încă un document de atestare, însă din vestigiile așezării getice întărită de la Cotu - Copălău, descoperite pe locul satului medieval Jorovlea - astăzi dispărut, ca urmare a cercetărilor efectuate în anii 1985, 1988,1990 și 2003-2004 (figurine antropomorfe, amulete, pandantive, fragmente de amfore grecești, fragmente de ciup, vase în formă
Comuna Copălău, Botoșani () [Corola-website/Science/300903_a_302232]
-
fragmente de statuete, săgeți din silex, în poiana Jorovlea au fost descoperite 17 monede de argint. Fortificația de la Cotu a fost încadrată în secolele IV-III în. de Christos. Pe teritoriul satului Cerbu s-a descoperit o monedă imperială romană. Majoritatea vestigiilor descoperite se află la Muzeul județean de istorie Botoșani. Tot în zona fostei localități Jorovlea au fost descoperite blocuri de piatră sub formă de cruce, inscripționate, care sunt atribuite perioadei feudalismului dezvoltat (sec. XV-XVI). Există documente cu privire la organizarea administrativă a
Comuna Copălău, Botoșani () [Corola-website/Science/300903_a_302232]
-
Ripiceni este o comună în județul Botoșani, Moldova, România, formată din satele Cinghiniia, Lehnești, Movila Ruptă, Popoaia, Râșca, Ripicenii Vechi și Ripiceni (reședința). La Ripiceni s-au descoperit vestigii aparținând culturii musteriene (vârfuri triunghiulare, piese foliacee bifaciale, răzuitoare etc., confecționate în special din așchii de cremene și cuarțit) aparținând omului de Neanderthal ("Homo primigenius").. Datarea corespunde paleoliticului mijlociu (120.000 - 30.000 î.Hr.). În cursul unor săpături arheologice din
Comuna Ripiceni, Botoșani () [Corola-website/Science/300921_a_302250]
-
un schelet uman flancat de resturile a două schelete de cal. Din alt mormânt distrus au fost recuperate fragmente din bronz care după V. Spinei datează din secolul X-XI și aparțin unui grup turanic (pecenegilor sau uzilor). În concluzie, principalele vestigii arheologice datează din: Paleoliticul superior, Cultura Cucuteni, sfârșitul epocii bronzului (Cultura Noua), Epoca fierului (Hallstatt târziu - La Tene timpuriu), Epoca migrațiilor (sec. IV și IX-X). Sunt dovezi și din perioada de trecere la feudalism. În punctul Lutăria de la școală, pe
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
Numele comunei provine de la o cârciumă, loc de popas pe drumul Filiu-Silistraru-Brăila, construită sub formă de bordei într-o movilă. De-a lungul timpului numele a fost ortografiat ca "Bordeiul Verde" și "Bordeiu Verde". Pe teritoriul comunei au fost descoperite vestigii istorice datând din epoca neolitică, aparținând culturilor Boian și Gumelnița, precum și urme de locuire din perioada migrațiilor sarmatice și pecenege (secolele II-XI e.n.). Toponime aparținând comunei, deși nu implicit localității, sunt printre cele mai vechi toponime rurale din județul Brăila
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
de un climat de coline și dealuri cu veri răcoroase și ierni reci,cu temperatura medie anuală de 6-8 grade Celsius și precipitații de 600-800 mm Ținutul este locuit neîntrerupt din vechime; nu departe, în localitatea Negreni, s-au găsit vestigii din Epoca Bronzului. Localitatea a fost atestata documentar pentru prima oara în anul 1564, sub numele de Bwdwspataka. Alte atestări documentare au fost făcute în anii1566 (Bwdöspathak), 1567 (Beudeospatak), 1638 (Feczen alias Büdöspataka).Numele maghiar provine din cuvintele ungurești büdös
Bizușa-Băi, Sălaj () [Corola-website/Science/301775_a_303104]
-
și după ce armatele romane au părăsit zona castrului de la Porolissum prin retragerea aureliana. De asemenea este atestată continuitatea credinței creștine pe aceste meleaguri pe care a prins rădăcini odată cu pătrunderea ei în rândul populației romane de pe dealul Pomet. -- Daniel Talos - “Vestigii arheologice pe teritoriul satului Jac”, 2008--
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
de verii săi din Gura Vlădesei (Ionac Vasile și Mihai) în Groapa Malului deasupra drumului în anii 1970. Se apreciază că zona este locuită încă din neolitic, o așezare E-neolitică fiind semnalată la confluența Văii Căpâlniței cu Valea Mautii. Vestigiile unei vetre de foc au fost găsite la cca 8 m adâncime în timpul săpării fântânii din curtea lui Ionac Gavriș din Gura Vlădesei. Presupunem că aparțin unei așezări din Epoca Bronzului sau mai veche.La Podul Gogoronii, sau Casa Uriașilor
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
identificat la suprafață urmele unei așezări din Epoca Fierului, cu decor specific dacilor (brâu răsucit), fragmente de chirpici, fragmente ceramice, fusaiole. Nu s-au efectuat cercetări arheologice (sondaje sau săpături), descoperirile fiind în fază de semnalare. Pe de altă parte, vestigiile la suprafață sunt puține, cele două așezări, aparținând Epocii Bronzului, respectiv, Epocii Fierului, nefiind foarte mari conform constatărilor preliminare. Pe aproape toate dealurile din jur mai apar, din loc în loc, fragmente ceramice datând din preistorie (cercetări efectuate de istoricul Stan
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
și alte specii de foioase. Pădurile, în suprafață de 196 ha, sunt amplasate în împrejurimile satului. Prima atestare documentară a satului Marin apare la 1458 însă urmele de locuire sunt mult mai vechi. Aici a fost descoperită o așezare neolitică, vestigii istorice aparținând civilizației dacice dar și fragmente ceramice din sec. XIII. Cea mai veche biserică din Marin datează de la 1598 și era din lemn. Astăzi există două locașuri de cult, unul aparținând Bisericii Ortodoxe, iar celălalt Bisericii Greco-Catolice. Recensământul din
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
încadrate din punct de vedere cronologic în perioada neolitică, însă materialul arheologic destul de sărac îngreunează o încadrare foarte riguroasă. În anul 1969, cercetările colectivului de specialiști de la Muzeul de Istorie și Artă din Zalău scot la suprafață, pe teritoriul Marinului, vestigii istorice aparținând civilizației dacice . La circa 1300 m spre vest de centrul satului Marin se află dealul numit „Dâmbul Lăcuțului”. De pe vârful acestui deal au fost culese câteva fragmente ceramice și bucăți de chirpici. Fragmentele ceramice, lucrate cu mâna și
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
politică destul de puternică condusă de un "basileu" pe nume Mokson (datarea s-a realizat pe baza monedelor emise de Mokson descoperite în regiune). Este cunoscută atât pentru vinurile de calitate obținute din podgoriile ce o împrejmuiesc, cât și pentru numeroasele vestigii care fac obictul de studiu al arheologilor. Zona reprezintă un vechi teritoriu de întrepătrundere a drumurilor comercianților care veneu în special din Orient pentru a face schimb de marfuri cu negustorii nord-dunareni. Multiple descoperiri arheologice și-au găsit ecoul în
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
Dealul Podiș. Deși cercetările arheologice au scos la iveală fragmente ceramice vechi, caracteristice culturii Criș (sec.IV), culturii Dridu și culturii Sântana de Mureș (sec.IV), cele mai multe fragmente ceramice descoperite pe teitoriul satului Banca provin din secolul al XVII-lea. Vestigiile descoperite dovedesc continuitatea locuirii acestei zone, chiar dacă unele perioade istorice nu sunt suficient documentate sau se bucură de o reprezentare mai slabă. Prima atestare documentară a așezării aflate pe locul actualului sat Banca datează din 18 iunie 1444, însă prima
Banca, Vaslui () [Corola-website/Science/301859_a_303188]
-
și Cucuieți au fost desființate, fiind comasate respectiv cu satele Vidra și Șerbești. Patru obiective din comuna Vidra sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Unul dintre ele este clasificat ca sit arheologic vestigiile așezării din paleoliticul superior, descoperite în centrul satului Tichiriș. Două sunt clasificate ca monumente de arhitectură, ambele în satul Vidra școala și spitalul comunal, construite la sfârșitul secolului al XIX-lea. Tot în satul Vidra se află și al patrulea
Comuna Vidra, Vrancea () [Corola-website/Science/301912_a_303241]
-
de importanțele mărturii documentare ale vietii materiale și spirituale de pe aceste meleaguri. Descoperirile arheologice de pe teritoriul județului Tulcea au pus în lumina urme de locuire cu o vechime de cca. 110.000 ani, pe harta arheologică a județului putând ramarca vestigiile culturilor Hamangia, Gumelnița și traco-dacică, dar și ale cetăților geto-dacice și ale marilor construcții edilitare române. Comună Mihail Kogălniceanu este cunoscută, în special, datorită descoperirii pe acest teritoriu a celui mai bogat tezaur de monede tătărești din România, fapt ce
Comuna Mihail Kogălniceanu, Tulcea () [Corola-website/Science/301851_a_303180]
-
una din eneolitic atribuită culturii Cucuteni faza B, și alta din Epoca Bronzului aparținând culturii Monteoru. Celălalt sit se află tot în zona satului Muncelu, în punctul „Fântâna din Vale”, de la est de sat, pe malul râului Zăbrăuți, și conține vestigii din neoliticul timpuriu atribuite culturii Starčevo-Criș.
Comuna Străoane, Vrancea () [Corola-website/Science/301902_a_303231]
-
de interes local. Cinci dintre ele sunt situri arheologice situl de la Beciu cuprinde urmele unor așezări din eneolitic (cultura Cucuteni) și din Epoca Bronzului (cultura Monteoru, fazele Ic3, Ic4, IIb); situl de la Faraoanele dintre pârâul satului și Valea Oalelor cuprinde vestigii din eneolitic (cultura Cucuteni faza A) și Epoca Bronzului timpuriu (cultura Horodiștea-Foltești); așezarea de la „Curături” de la 1 km de satul Faroanele datează din perioada eneoliticului și este atribuită aceleiași culturi Cucuteni; situl de la cariera de argilă Vârteșcoiu conține urmele unor
Comuna Vârteșcoiu, Vrancea () [Corola-website/Science/301911_a_303240]
-
de la cariera de argilă Vârteșcoiu conține urmele unor așezări și necropole din Epoca Bronzului (cultura Monteoru fazele Ic4, Ic2, IIa-IIb) și din Epoca Medievală (secolele al XII-lea-al XIII-lea); ultimul sit, cel din dealul Titila de la Vârteșcoiu cuprinde vestigiile unei așezări cu necropolă din secolele al II-lea-al III-lea e.n. aparținând culturii carpice, precum și o așezare din epoca migrațiilor (secolul al IV-lea e.n.) atribuită culturii Cerneahov. Al șaselea monument istoric, monumentul eroilor din Războiul Ruso-Turc (1877-1878
Comuna Vârteșcoiu, Vrancea () [Corola-website/Science/301911_a_303240]
-
secolul al XIX-lea și având codul SV-II-m-A-05558.02 Cercetările arheologice efectuate între anii 1998-2001 au scos la iveală faptul că biserica ctitorită de vistiernicul Mateiaș este prima construcție ridicată în zonă, pe un teren ce nu conține și alte vestigii arheologice. Edificiul a avut inițial ziduri despărțitoare între pridvor și pronaos și între pronaos și naos, acestea fiind demantelate ulterior. Porțiunile de zid păstrate în fundație aveau câte o fractură plasată aproximativ la mijloc, aceasta putând fi cauza demolării zidurilor
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
NE Europei, dar în depresiune, vânturile sunt atenuate de înălțimile înconjurătoare. Apariția omului pe aceste meleaguri nu poate fi prea îndepărtată, întrucât toată zona și împrejurimile aparțineau pădurilor. Cele mai vechi urme umane amintesc de neolitic și sunt reprezentate de vestigiile descoperite la locul numit „Cetățuie”, la hotarul administrativ dintre comunele Baia, Bogdănești și Râșca. Cu timpul, omul a intrat în amonte, pe râul Râșca, formând localitatea Bogdănești și, odată cu Mănăstirea Râșca (1542), localitatea Râșca. La început, oamenii ce deserveau mănăstirea
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
Transilvania, România, formată din satele Gilău (reședința), Someșu Cald și Someșu Rece. În perioada interbelică a fost reședința plasei Gilău din județul Cluj (interbelic). În prezent este reședința comunei Gilău care cuprinde și localitățile învecinate. În sudul comunei se găsesc vestigiile unui castru militar roman și a unei așezări civile romane. A fost primul castru din Transilvania unde arheologii au identificat clar succesiunea între castrul din pământ și lemn și castrul de piatră care i-a urmat (dimensiuni: 138 x 221
Comuna Gilău, Cluj () [Corola-website/Science/300331_a_301660]
-
baptiști (2,63%). Pentru 3,38% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. De-a lungul timpului populația comunei a evoluat astfel: Satul Mănăstireni a fost menționar documentar pentru prima dată în 1275 cu numele de "Sacerdos de villa Monostor". Vestigii ale epocii dacice nu au fost descoperite până acum. Puținele vestigii romane păstrate la Mănăstireni sunt încastrate în zidurile vechii biserici reformate: este vorba despre doi lei funerari sculptați și de un cap de meduză(gorgonă). O situație similară poate
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
apartenența confesională. De-a lungul timpului populația comunei a evoluat astfel: Satul Mănăstireni a fost menționar documentar pentru prima dată în 1275 cu numele de "Sacerdos de villa Monostor". Vestigii ale epocii dacice nu au fost descoperite până acum. Puținele vestigii romane păstrate la Mănăstireni sunt încastrate în zidurile vechii biserici reformate: este vorba despre doi lei funerari sculptați și de un cap de meduză(gorgonă). O situație similară poate fi întâlnită la Dretea; acolo, în ruinele vechii biserici reformate și
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
ale stăpânirii ungare. Ea a rămas, până in secolul al XVI-lea, linia de delimitare dintre Voievodatul Transilvaniei și Ungariei. Zona Călatei, situată la răsărit de izvorul Crișului Repede, aparținea, în Evul Mediu, comitatului Bihor. Întreaga zonă este abundentă în vestigii încă foarte puțin cunoscute: dealul Cetățel a fost considerat ca fiind propice pentru ridicarea unei fortificații, toponime de tipul „Cetate”, „Dealul Cetății”, „Măgura Cetății”, „Cetatea de pămănt” sau „Cetatea Lupilor” sunt atestate la Huedin. La Mănășturu Românesc, pe platoul „Glimea
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]