1,800 matches
-
o ordine internațională legitimă. El citează Versailles-ul ca exemplu de sistem internațional care a fost resimțit ca opresiv de unii dintre actori (revoluționari), în ciuda faptului că Republica de la Weimar a urmat aceleași direcții de organizare internă ca și statele victorioase (cu excepția suveranității sale, restrînsă prin tratatul de pace de la Versailles). La fel, Aron (1962: 112) spune că "poate cea mai înspăimîntătoare heterogenitate" este cea care "se dezvoltă dintr-o comunitate de bază". Astfel, sistemul intern nu poate furniza decît cel
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
romantism la modernism. 1882-1896", "postmodernism. 1905-1914" și "ultramodernism. 1914-1932", manifestând o apetență specială pentru periodizare. Postmodernismul este în viziunea acestui autor "o reacție conservatoare în interiorul modernismului însuși, atunci când acesta din urmă se consolidează și devine retoric, asemenea oricărei revoluții literare victorioase"38. Critici avizați ai fenomenului postmodern, precum Steven Best și Douglas Kellner 39, îl amintesc pe pictorul englez John Watkins Chapman drept unul dintre primii care au utilizat termenul și au oferit anticipări ale ideii și terminologiei care își vor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
același timp. El Îndemna poporul britanic să nu se predea niciodată, să lupte până la capăt. Apoi, În cuvinte pe care n-am să le uit niciodată, Churchill a spus: „Nu putem garanta victoria. Putem garanta doar că merităm să fim victorioși”. Ceea ce mă tulburase atâta vreme În legătură cu acel concurs nu a fost faptul că am pierdut. Ci că, după cum mi-am dat seama În cele din urmă, nu meritam să câștig. Nu reușisem să mă ridic la Înălțimea așteptărilor. „Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
feluritele dificultăți întâmpinate în cursul vieții sale la Tomis. La un moment dat (v. 21-24) pare să-l apostrofeze ca pe un rege: Dar tu, rege, cel mai viteaz din epoca noastră, să poți ține mereu sceptrul cu o mână victorioasă. Și fie ca ce ți-aș mai putea ura? Roma Marțială și marele Cezar să te aprobe întotdeauna!". Se pare că aici Ovidiu îi atribuie lui Cornelius Severus însuși origini regale. Așadar, eposul său carmen regale s-ar situa pe
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
În timp ce Romulus încă îi mai caută pe hoți, Fabii învingători fiind, mănâncă deja din cărnurile sfârâinde rămase în țăpușe. Fratele ghinionist a văzut, la întoarcerea sa, oasele goale, "a surâs, dar l-a durut că Fabii și Remus au ieșit victorioși și nu Quintilii lui" (v. 377-8). Risit, et indoluit Fabios potuisse Remumque Vincere, Quintilios non potuisse suos. Se simte o ușoară ironie la adresa lui Romulus (și implicit a descendeților săi, contemporani ai poetului), și un sentiment de satisfacție, la adresa celor din
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
patra carte" a lui Cornelius Agrippa, în fond un fals dovedit de Jean Wyer, discipolul său. Din nefericire, mulți continuă să judece magia după asemenea "producții culturale", considerând-o un vestigiu al gândirii umane, o fază depășită ce anunță știința victorioasă de mai târziu. Că nu este deloc așa, voi încerca să demonstrez în paginile următoare. 4. Magie și știință Mai întâi trebuie precizat că între magie și știință există diferențe esențiale. La limită, cele două sunt "paradigme incomensurabile" (Th. Kuhn
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
bucura să rămână În coadă? Zi de zi crește numărul acelora care se oferă să meargă În fabrici, să stea de vorbă cu muncitorii, Începând cu scriitorii consacrați și decorați, sfârșind cu Începătorii din cenaclurile literare. Este ca un marș victorios spre o viață nouă care deschide larg porțile, scriitorului”. BĂTĂLIA PENTRU NUVELA A fost declanșată pe la mijlocul anului, de Ovid S. Crohmălniceanu, care, Într-un amplu comentariu, Împărțit În două episoade, după obiceiul din vreme, totalizând mai bine de o pagină
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
s-a mărginit să releve realizările din domeniul culturii, să Înregistreze noi succese. Au fost indicate, de către plenul conducerii, obiectivele pe care aceasta trebuie să le urmărească. (Ă). Operele de artă fac parte integrantă din armele ideologice pe care socialismul victorios le folosește În lupta Împotriva imperialismului. (Ă). Numai printr-o apreciere Însuflețită de spiritul de partid, printr-o apreciere justă a valorii lor artistice, s-a arătat În plenul Uniunii Scriitorilor Sovietici, critica va putea fi la Înălțimea operelor create
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). Căci, În fond, care sunt slăbiciunile romanului În forma lui actuală? În primul rând faptul că, abătându-se de la o Înțelegere justă, veridică a lucrurilor, autorul nu a izbutit să-și axeze răspicat, romanul pe ceea ce era esențial: lupta victorioasă a partidului contra politicii criminale a burghezo-moșierimii. Practic, În roman, lucrul se reflectă În dăunătoarea deplasare a centrului de greutate Înspre Petruț. În loc ca Petruț să fie un mijloc pentru a arăta concret cum a dus partidul lupta În lagăr
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Spania. Franța barocă Barocul. Încă de la sfîrșitul domniei lui Henric al IV-lea se face simțită în Franța influența artei baroce, născută la Roma către 1600, artă a spectacolului și a ostentației, artă a mișcării și a iraționalului, arta catolicismului victorios. Barocul triumfă mai puțin în arhitectură, comparativ cu pictura și arta decorativă: tablouri de Rubens pentru palatul Luxemburg, gravuri de Jacques Callot, catapetesme de biserici, decor pentru viața cotidiană, construcții efemere ca pompele funebre sau arcul de triumf pentru intrările
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de război întreprins de Richelieu sfîrșește prin a da roade. Tînărul duce de Enghien, viitor prinț de Condé, îi bate pe spanioli la Rocroi, la 19 mai 1643, iar cinci ani mai tîrziu, victoria lui Condé la Lens și marșul victorios al lui Turenne asupra Vienei, în alianță cu suedezii, îl forțează pe împăratul Ferdinand al III-lea să accepte pacea. Tratatele din Westfalia, semnate în octombrie 1648, constituie pentru Franța lui Mazarin o strălucită victorie diplomatică. Într-adevăr, ele consacră
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în fața puternicei reacții a Olandei, semnează pacea cu Spania în 1668 mulțumindu-se cu anexarea cîtorva orașe fortificate, în special Lille. El se gîndește imediat să se răzbune pe oandezi, împins de Colbert, care este convins că doar un război victorios împotriva negustorilor din Amsterdam le va permite să se debaraseze de concurenți comerciali redutabili. În fapt, războiul Olandei, declanșat de Ludovic al XIV-lea în 1672, se dovedește mult mai lung, mult mai dificil și mult mai costisitor pentru regat
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și spiritele și de a răspîndi în toată țara dacă nu și în afara ei binefacerile legilor Republicii. 21. Revoluția și Imperiul II. Imperiul, epopee și consolidare burgheză "Epopeea" napoleoniană, care a condus prin toată Europa trupe franceze rînd pe rînd victorioase și învinse, este de asemenea istoria unei stabilizări interne. Într-o Franță marcată din punct de vedere economic de douăzeci și cinci de ani de tulburări, ea a fixat pentru numeroase decenii amintirea unei aventuri glorioase și, în același timp, bazele noii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
epopeii. Napoleon are două atuuri, armata sa și geniul său. Armata este cea pe care au făurit-o puternica demografie a Franței, zece sau cincisprezece ani de lupte și atașamentul la valori sigure, dragostea pentru Republică sau fidelitatea față de șeful victorios, în trei cuvinte numărul, experiența, idealul. În schimb, nu se fac inovații nici în echipamente, nici în metodele războiului: victoriile au fost repurtate, înainte de toate, cu picioarele soldaților. Geniul său constă într-un extraordinar simț al terenului, pe spațiile mari
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe cele mici, o capacitate de a presimți logica adversarului, un dinamisn imperios care antrenează oamenii (în trei zile, din 13 pînă pe 16 ianuarie 1797, divizia Massena face o sută de kilometri pe jos și participă la trei bătălii victorioase), un simț al manevrei care se impune dușmanului și îl obligă să suporte locul și condițiile luptei. Dar Împăratul nu lasă nici o inițiativă subordonaților săi și geniul său este cel al unui om singur. Dușmanii săi își vor aminti aceasta
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
avea să asigure susținerea dinastiei. Viitorul va arăta repede limitele acestor noutăți. Dereglarea sistemului. Dacă societatea dă către 1810 o impresie de bună funcționare, este pentru că ea beneficiază de doi factori favorabili, puternica mînă organizatoare a Împăratului, dar și războiul victorios care satisface inimile și aduce bani. Or războiul durează, în curînd el nu mai este victorios și scîrțîielile minore devin mijloace de blocare; apar tulburări și nemulțumiri. Tulburare religioasă cu reluarea conflictului cu papa, căruia i se confiscă statele în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
partea lor, trec peste prejudecățile lor față de regim. Conflictul odată angajat, reîntoarcerea Alsaciei și Lorenei în comunitatea franceză, reparație sperată după 1871, devine obiectivul de război al Franței. Germania voia să sfărîme Franța pentru a se întrepta apoi către Rusia. Victorioasă în Belgia, armata germană pătrunde adînc în Franța și trece Marna, cu scopul de a a încercui armata franceză. Joffre, care a știut să se retragă în ordine, lansează la 5 septembrie o contra-ofensivă: bătălia de pe Marna îi împinge pe
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
năvalnică; dar în fund, printr-un contrast de un admirabil efect artistic, poți vedea pardoseala de cleștar a unei mări calme, pînzele pleoștite ale neputincioasei corăbii și trupul masiv și inert al unei balene moarte - o fortăreață cucerită, cu steagul victorios atîrnînd leneș pe bățul înfipt în răsuflătoarea balenei. Cine este sau cine a fost atest Garnery, n-aș putea spune. Dar aș pune rămășag pe orice că a cunoscut îndeaproape subiectul, din proprie experiență sau că a fost, în orice
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
copilul de Satana pedantismului?" ("Săptămîna"), anul 1903, nr. 43; vezi și Amintiri din "Junimea" de Iacob Negruzzi. că "Junimea" nu se ferește destul de pedantism 1. Dorința lui V. Alecsandri - directorul României literare și colaboratorul lui A. Russo - este "ca reușita victorioasă a Convorbirilor să fie cel mai bun răspuns atât la atacurile ardelenilor, cât și la tăcerea bucureșteană"2. Așadar, după mărturisirea dlui Maiorescu, după scrisorile lui Alecsandri, "Junimea" a fost sfătuită de Alecsandri. Dar Alecsandri nu era decât unul dintre
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sensul utilizat de către Marx și Engels în Ideologia germană se transformă dialectic, în sensul în care forțele de producție înving la un moment dat relațiile de producție stagnante și avem de-a face cu o revoluție; ulterior, forțele de producție victorioase vor deveni treptat, la rândul lor relații de producție și vor fi demantelate de către noi forțe de producție, ș.a.m.d. Dialectica marxistă este materialistă: susține, cu alte cuvinte, că există forțe obiective care ghidează dezvoltarea umană și care sunt
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cadul leninismului, în special în formele sale revoluționară și post-revoluționară. Paradoxal, simbolul revoluției bolșevice a dat dovadă de realism politic, în ciuda încadrării sale ideologice: pacea de la Brest-Litovsk din 1917, când Rusia revoluționară a semnat armistițiul umilitor impus de către forțele germane victorioase, este un argument solid în sprijinul acestei ipoteze. Mai mult, unul dintre avantajele principale ale leninismului revoluționar a fost faptul că s-a prezentat pe sine ca fiind singura alternativă viabilă la capitalism și la dominația sa economico-politică neîntreruptă, suprapusă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
141-142; Moraru: 2008, 92; Braun: 1978, 4; Jowitt: 1971: 198-199) în nici un caz în 1956, așa cum argumentează unii autori români sau de origine română (Constantiniu: 2002, 467; Brucan: 1992, 72; Fischer-Galați: 1998, 174-175, 183; Anton: 2007, 101). Cu siguranță, sfidarea victorioasă a Moscovei în plan economic și implicit politic nu ar fi fost posibilă în absența conflictului sino-sovietic (Shafir: 1985, 177; Fischer Galați în London: 1966, 268-269; Burks în London: 1966, 96). Speculând cu abilitate disputa dintre cei doi coloși ai
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Statele Unite au refuzat propunerea sovietică, în ciuda ultimatumurilor Moscovei. Neacceptarea soluției sovietice nu a făcut decât să îl irite pe Hrușciov, o fire și așa deosebit de impulsivă. Sub pretextul "normalizării" relațiilor dintre statele germane și mai ales a relațiilor dintre puterile victorioase în 1945, Hrușciov, pentru care "Berlinul occidental" era o sursă "pentru promovarea politicii agresive împotriva Republicii Democrate Germane, împotriva Uniunii Sovietice și celorlalte țări ale lagărului socialist" și un loc de unde Vestul "ațâță starea de spirit revanșardă în Germania occidentală
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
despre lipsurile arătate. Șeful Secției, /ss/ V. Patilineț 11.02.1967 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar nr. 17/1967, f. 56-63. (Documentul a fost publicat de Alina Ilinca, Liviu Marius Bejenaru, Securitatea în primii ani ai „socialismului victorios”, în C.N.S.A.S., „Arhivele Securității”, București, Editura Nemira, 2004, p. 387-394, indicându-se ca sursă A.M.R., fond Microfilme, rola AS1-1544, c. 630-637.) 100. 1967 aprilie 18 - Solicitarea adresată Secretariatului C.C. al P.C.R. de către președintele C.S.S., Ion Stănescu, privind confirmarea
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
aceste transformări radicale în întreaga noastră societate. A trebuit să ducem lupta cu dușmanul de clasă; în această luptă a trebuit să se înfrunte justețea politicii noastre cu încercările vechilor clase exploatatoare de a-și menține privilegiile și a ieșit victorioasă, după cum se știe, politica partidului, care corespunde intereselor vitale ale întregului popor. Subliniez aceasta încă o dată, considerând că e bine să fie clar pentru membrii Comitetului Central, pentru întregul partid, pentru clasa muncitoare, pentru întregul nostru popor, că victoria obținută
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]