1,712 matches
-
indirect, ambele devin ucigașe, crima lor are o valență sexuală, iar victima este un bărbat. Inocentarea sau demonizarea feminității merg în direcția edificării unei revalorizări a femininului la scara întregii societăți, fapt cum nu se poate mai vizibil în cadrul societății vieneze la sfârșitul secolului XIX, dar care afectează într-o oarecare măsură și România sfârșitului și începutului de secol. Feminizarea societății apare ca o mișcare subversivă, ea nu înseamnă numaidecât o devirilizare a principalilor actanți politici, pierderea puterii și incapacitatea de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
temă secundară, un simplu reper consultativ, deoarece subversiunea lui Klimt constă tocmai în resemantizarea actului sângeros al Judithei, care nu mai reclamă o somație patriotică, introducând în scenă o juisanță de ordin erotic și nu un act de devotament. Pictorul vienez a instrumentat subversiv, decadent, trama eroică, pentru a demantela trama erotică. Sexualitatea prezidează noile raporturi masculin-feminin și ea se înscrie într-o sferă a puterii, a dominării, a bulversării ierarhiilor cutumiare. Bărbatul aflat la picioarele ei, cufundat în somn, relevă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
desfășura"451. Într-adevăr, abordarea Art Nouveau-ului presupune în anumite circumstanțe și abilități "meșteșugărești". Dintre poeți, Arghezi își va trasa poetica așezând talentul sub semnul meșteșugului și nu al inspirației, al construcției meticuloase vizând o similitudine cu manualitatea artizanatului. Secesionismul vienez aduce și reabilitarea artelor socotite meșteșugărești, Klimt însuși va integra picturii sale elemente care țineau de orfevrerie, îmbrăcându-și personajele în metale prețioase. Theodor Enescu îl citează pe Albert Aurier, apropiindu-l de decorativismul Art Nouveau așa cum este acesta ilustrat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eclectism rezidă și din absența unui program, a unei estetici bine definite care să facă școală, singura în măsură să ofere o coeziune fiind arta academică, de care artiștii secesiunii tind să se distanțeze. Un critic avizat al Secession-ului vienez, precum Peter Vergo, este de părere că tocmai acest eclectism reprezintă punctul forte al mișcării. "Dar în realitate, puterea Secession-ului stă, mai precis, în absența oricărui astfel de program. De la început, aduce împreună "Impresioniști" și "Naturaliști", "Moderniști" și "Stiliști
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reacții împotriva naturalismului predominant al picturii academice"478. Peter Vergo refuză însă să reducă mișcarea secesionistă la această dimensiune antinaturalistă, fapt valabil și pentru fenomenul secesionist francez (un alt exemplu fiind Salonul rozacrucianist al lui Péladan). Prima expoziție a secesiunii vieneze are loc pe data de 26 martie 1898, iar afișul, ca și coperta catalogului, sunt desenate de Gustav Klimt. Pictorul situează secesiunea sub semnul unei scene mitologice semnificative, avându-i ca protagoniști pe Tezeu, zeița Atena și Minotaurul. Tezeu este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este de părere că acest afiș conține un mesaj subversiv, prin care tocmai legitimitatea rațiunii este pusă în discuție, în timp ce forțele obscure ale subconștientului sunt eliberate. Printre dezideratele clare ale Secession-ului se află și acela de a scoate arta vieneză de sub climatul unui provincialism aflat sub jurisdicția artei academice și sincronizarea cu noile curente în arta europeană. Scopul noii societăți era și unul educativ, familiarizarea publicului vienez cu arta europeană a timpului. Societatea își trimite astfel "ambasadorii" culturali, precum pictorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dezideratele clare ale Secession-ului se află și acela de a scoate arta vieneză de sub climatul unui provincialism aflat sub jurisdicția artei academice și sincronizarea cu noile curente în arta europeană. Scopul noii societăți era și unul educativ, familiarizarea publicului vienez cu arta europeană a timpului. Societatea își trimite astfel "ambasadorii" culturali, precum pictorul și sculptorul Josef Engelhart, să convingă artiști din întreaga Europă să participe la expozițiile organizate de Secesiune. Printre artiștii cu care acesta face cunoștință și care acceptă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
oficial ca stat, fiind împărțită între Prusia, Austria și Rusia. Polonezii resimt ca extrem de opresivă ocupația rusă și prusacă, datorită politicii de asimilare și deznaționalizare duse de aceastea. Regimul austriac s-a dovedit mai permisiv, astfel că la Cracovia secesionimul vienez și pictura decadento-simbolistă își găsesc mai ușor un spațiu de rezonanță. Altfel, pictorii polonezi ca și cei români călătoresc în principalele centre artistice europene ca Berlin, München, Paris și, în plus, la Sankt-Petersburg. Przybyszewski este una din figurile centrale ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alături de Bogdan-Pitești și arhitectul Ștefan Ciocârlan, încearcă realizarea unei fuziuni cu "Cercul Artistic", acțiune eșuată în ciuda tratativelor din 17 noiembrie 1897. Unul dintre punctele esențiale ale noii societăți artistice îl constituie organizarea unei expoziții internaționale, așa cum își propun și secesioniștii vienezi și organizarea unui ciclu de conferințe despre artă în stilul care a impus Junimea cu invitați prestigioși din afară. Membrii marcanți ai societății "Ileana", dintre care un rol determinant îl are Bogdan-Pitești, vizau câteva personalității culturale franceze, printre propuneri aflându
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al XVII-lea. În mozaicul confesional al spațiului transilvănean, catolicismul religia de stat a imperiului aproape că dispăruse. Confruntându-se cu obstinația nobilimii maghiare și a celorlalte națiuni recunoscute de a-și conserva privilegiile feudale și autonomia puterii regionale, curtea vieneză a jucat cartea religioasă, încercând să corecteze raporturile de forță prin atragerea românilor ortodocși la catolicism. Pe fondul acestor planuri imperiale de contracarare a rezistenței nobiliare a venit propunerea unirii bisericii românești cu Roma în schimbul recunoașterii unor drepturi politice care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
-se ulterior prin depășirea acestora după Marea Unire. Iar până în pragul celui de-al Doilea Război Mondial, România se apropia de media statelor din Europe nord-vestică. Până în momentul revoluționar de la 1848, atât în Transilvania, sub impulsul reformativ inițiat de Curtea vieneză, cât și în principatele danubiene, s-au pus bazele unei infrastructuri educaționale sub jurisdicția statului. Autoritățile statale s-au angajat în procesul de articulare a unei rețele de unități școlare prin intermediul cărora au promovat loialitatea politică a subiecților lor și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
recunoștea dreptul confesiunilor de a organiza școli, prevedea totuși obligativitatea universală a limbii maghiare. În Transilvania, spre deosebire de Principatele Unite, și ulterior Române, educația românească a continuat sub forma învățământului confesional. Originile restaurării acestuia trebuie căutate în 1850, când etatismul Curții vieneze în materie de educație a făcut încă o concesie, acordând Bisericii Catolice jurisdicția asupra școlilor populare catolice. Din 1856, de acest drept beneficiază și Biserica Unită română, iar în 1861 acesta este extins și asupra Bisericii Ortodoxe. Învățământul românesc transilvănean
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]