2,884 matches
-
Pecenișca, Tălmaciu (numele unui trib peceneg, tolmač), Uzul, Uza (numele unui alt trib), și, probabil, Brașov (< Barasu, „apă albă“), Bucegi-Buceci (bučak-buğak- buğag „unghi, colț, margine, loc izolat“), Bugeac (< buğak), Bărăgan (baragan, boragan „furtună, viscol“, din sintagma „ținut bîntuit de furtuni, viscole“), Fălciu (< filiqči, „luntraș“), Argeș (argiș, „înălțime, ridicătură de teren“), Rucăr („stîncă, piatră“), o parte dintre toponimele romînești cu finala -ui, -lui, -țui etc. (Bahlui, Călmățui, Covurlui, Desnățui, Teslui, Vaslui etc.) Gustav Weigand are meritul de-a fi atras primul atenția
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Nu mai vreau să aduc pe lume pe nimeni... Nu mai pot... Mai bine îl omor în pântec... E mai bine de el... Nici nu simte nimic... E ca și când ai călca o frunză... n-o doare... și-o scapi de viscolul iernii... (Plânge) MOȘUL: Dacă plângi, înseamnă că-ți pare rău de ce era să faci... Astea sunt sclifoseli de cucoană... Dacă erai țarancă, nu te-apucau nabădăile... Te-ai coconit pe-acolo... pe la Bălcești. Tot ce e de la Dumnezeu trebuie să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iar haitele de lupi flămânde, năvăleau în sate, și intrau în ogrăzi urlând... Codrii vuiau de ăuitul lor... În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape făra întrerupere...până aproape de Blagoslovenie. Odată cu Boboteaza începuse și viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolind și învolburând zăpada în troiene până în streșini. Copacii trosneau cu vaiete lungi, plângătoare. De câteva nopți, mai ales, arătări sure începuseră să picteze adâncul alb al zăpezii. Erau lupii, care, înfometați, veneau de peste Prutul înghețat, de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sub razele lunii pline, cu aer aspru, pătrunzător, părea înseninată, sub horbota sclipitoare a zăpezii. Vântul fâlfâia pe lângă pereți, ca o pasăre de noapte cu aripi grele. De câteva zile, din noaptea de Sf. Vasile, vremea era geroasă și cu viscole care nu mai conteneau... ca un adevărat vifor. Anton Chiuariu, pădurar peste o bună parte din codrii Fălciuilui până în hotarul Tutovei, cu greu a răzbit prin omătul gros până la pieptul calului, și a izbutit s-o aducă pe bătrâna moașă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nevoie. ...De două zile și două nopți, neostenită, o îndeamnă pe tânăra femeie..., „haidi, fata mami‟, ...înc‟ olecuță, înc‟ olecuță“. Într-un răgaz dintre îndemnuri, privea prin ochiul de geam, la urgia de afară, care parcă din nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tot irezistibilă, pe care o auzea numai el, îl silea să părăsească codrul în goana cea mai mare, și să se întoarcă acasă. Anuca se învățase să-l aștepte... și să-l ierte. * Încă o iarnă a trecut cu zăpezi, viscole și singurătăți... Și, a venit primăvara... cu zarzări și cireși înfloriți. Anuca cu mâinile în poale, în ceardac aștepta... Un gând o purta înainte cu un an... în ziua aceea geroasă a bobotezei, când tatăl ei, vânăt de supărare, intra
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor nopții în pădure. De jur-împrejur, prin prăpăstii, stăruie o întunecime adâncă, de nepătruns. De undeva se aude un urlet.... Era în ajunul Sf. Trei Ierarhi... Afară viscolul nu înceta... Un crivăț năpraznic mugește de trei zile zi și noapte... Când se oprește puțin, începe din nou cu o mai mare furie. Gerul Bobotezei și vremea grea păreau să nu se mai sfârșească. Pădurea zăcea îngropată în nămeți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și lui îndrazneală. Astfel cele două animale de pradă, trecură unul prin dreptul celuilalt, simțind că în curând avea să vină vremea când vor ajunge dușmani crânceni. Jderul evită înălțimile deschise unde ar fi fost lipsit de apărare în fața lupilor. Viscolul lovea necruțător... troienele de zăpezi creșteau înalte. Vârtejuri de zăpadă șuierau acoperind urmele... îngreunând jderului de a le adulmeca. Deodată, tresări. În spatele său se auzi gâfâit și fugă ...Trei lupi veneau în goană spre el. Începu o goană, de urmărire
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să strice omenia din ei. Ei nu datorează vieții nimic altceva decât existența. N-au fatalitate... Au numai ursită. Stau drepți și ușori, gata să primească pe umerii lor slobozi viitorul. Bătuți de toate vânturile, de toate ploile și toate viscolele.. Asta-i viața lor, asta-i libertatea lor și nu și-ar schimba-o pentru nimic în lume cu alta. Femeile cu bluze galbene de borangic, tulpane înflorate, și cu arginți în coadele groase și lungi... În ochii lor lipsește
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din bazar Pachete cu vise, plăcere și greață, O mostră de moarte, o mostră de viață, Un strop de durere, un gram de coșmar. Îți spun că vom fi, climateric, atinși De veri iluzorii sau ierni disperate, De toamne cu viscol, prin geamuri crăpate, De tragica soartă a celor învinși. Vom lua de la pol sentiment boreal, Închiși ca-n clepsidră în patima noastră, Vom scrie pe suflet cu gheață albastră, Sub cerul ascuns de potopul letal. Din nou îți voi spune
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
trebuia respectat! porunci slăvita Crăiasă. Vei pleca acasă, iar, peste nouă luni ți se va naște pruncul dorit. Mulțumesc, bună Crăiasă! chiui bătrânul de bucurie și, pe loc o porni spre casa de la poalele codrului. Merse ce merse și un viscol se porni din dreapta Țîului. Zăpada acoperi toată întinderea pământului. Fulgii mari îl împiedicau să înainteze, iar potecile erau pierdute. Văzu o luminiță și se îndreptă spre ea. Dar de ce se apropia, lumina se făcea tot mai mică, dispărând, uneori, cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
bătrâna stătea bucuroasă pe scăunelul de lemn, uitându-se, cu luare aminte, la petrecăreți. Așa petrecură câteva ceasuri bune, cinstind din vinul dulce acrișor, mai înfruptânduse din bucatele reci ori răcorindu-se, afară, pe pridvor, în bătaia acum dulce a viscolului. După un răstimp, femeile se cerură să meargă spre casele lor. Dar cu cine? Bărbații dormeau duși, care pe jos, care pe laița bătrânei. Și copiii adormiseră pe cuptor, visând la colindele cântate și la colacii primiți drept răsplată. Văzând
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mării polare trăiesc peștele de mare și codul.În apele din jurul Antarticii trăiesc delfini, balene, foci si alte creaturi marine. Vanturi polare deosebit de reci, bat in regiunile polare tot timpul anului. Adesea ele spulberă zăpada mai fină de la suprafața, provocând viscole puternice .Nu ninge prea mult deoarece e prea frig ca umiditatea să se evapore. Drepturile copilului Toma Diana, Tiriteu Denisa-Maria, S.A.M. Sirețel De multe ori stau și mă gândesc că sunt unul dintre copiii norocoși pentru că îi am pe
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
clipă unică din trecut, care niciodată nu avea să se reîntoarcă, suferința aceea violentă și triumfătoare a cărnii, am rămas țintuit pe loc, căci am revăzut, din adâncul adâncului copilăriei mele sau de și mai departe, fereastra colorată unde, pe viscol, s-a arătat un chip arlechinesc, o fată îmbujorată, cu ochi întunecat-sclipitori, cu confetti în părul tuns scurt și cu buzele rujate în formă de inimioară. Atunci, o dată cu aburul răbufnit pe fereastra deschisă, nările mele, înfundate în fularul tras până
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
singurul care putea face față drumului plin de șanțuri prin zăpadă. Fusese lăsat În fața fermei. O lumină galbenă slabă lucea la una dintre ferestrele de la parter. Logan privi de la adăpostul marcat cu bandă spre casă, care apărea și dispărea În viscolul din ce În ce mai puternic. Mai bine ar fi fost treacă peste partea aceea neplăcută și să termine odată. Era un ger cumplit afară și, imediat ce Logan opri farurile mașinii, se făcu Întuneric. Sări Înapoi În mașină și scoase o lanternă de sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Tremurând, Îl privi pe doctorul Wilson chinuindu-se să ajungă la mașina sa prin zăpadă. Imediat ce ușa fu Închisă, ieșiră la iveală țigările, iar doctorul se Înfășură În fum. — Norocosul naibii. Se Întoarse cu spatele la locul crimei și o porni prin viscol, Îndreptându-se către fermă, cu lanterna luminând ca un baton alb, rotindu-se și Învârtindu-se, marcându-i progresele prin iarba Înaltă. După zece pași, pantalonii Îi erau uzi fleașcă până la genunchi, iar pantofii plini de apă Înghețată. Până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În mașină. E niște cafea Într-un termos sub scaunul șoferului. Să nu mânânci toți biscuiții cu ghimbir. Înjurând În barbă, fotograful coborî din mașină În mulțimea de jurnaliști și În ninsoarea deasă. — Așa, zise Logan În timp ce mergeau Încet prin viscol. Hai să fim siguri că regulile sunt clare: avem drepturile editoriale pentru orice articol. Noi dăm fotografiile. Dacă e ceva ce nu vrem să publici pentru că pune ancheta În pericol, nu publici. — Și am drepturi de exclusivitate. Nu mai faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să-l ducă la spital, cu lumini și muzică pe tot drumul. Miller și Logan stăteau unul lângă altul În vreme ce luminile licăreau pe capota mașinii de patrulă. Întoarse dezlânat din trei mișcări pe drumul alunecos Înainte s-o pornească prin viscol, cu sirenele urlând. — Așa, zise Logan pe când zăpada Înghițea luminile sclipitoare. Cum Îți place prima ta zi În poliție? 23 Logan rămase la fermă cât putu de mult, examinând carcasele de animale alături de restul echipei. În ciuda echipamentului de protecție, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Se mai vedeau câmpurile dacă te urcai pe acoperiș. Casa era la capătul unei terase de tip „două sus, două jos“, tencuită toată cu alb, astfel că cioburile mici de piatră și cuarț sclipeau În lumina de pe stradă, imitând zăpada. Viscolul se transformase Într-o ninsoare răzleață, care plutea lent prin noaptea aspră. Pășiră Împreună prin zăpada până la glezne către ușa din față. Insch era primul. Apăsă butonul soneriei, iar „Greensleves“ răsună de undeva de dinăuntru. După două minute, ușa fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rău, domnule. — Păi, e cam târziu pentru așa ceva acum. — Domnule? — Mișcă-ți fundul la Seaton Park. Tocmai am fost sunat: l-au găsit pe Peter Lumley. Inima lui Logan se opri În loc. — Înțeleg. — Eu ajung cam În... La naiba, e viscol afară. Să zicem treizeci de minute, ca să fim siguri. Poate patruzeci. Încearcă să nu ieși În evidență, sergent. Fără lumini albastre, fără sirene și fără agitație. OK? — Da, domnule. Seaton Park era un loc plăcut pe timpul verii - porțiuni mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a făcut și el ceva bun În viață. În orice caz, am destul pe cap pentru care să-mi fac griji. Spre Peștera Liliacului! Cu o mână grăsuță, indică direcția sediului general al poliției. Logan scoase mașina de patrulare În viscol, părăsind casa de la numărul 25 de pe Howesbank Avenue și pe agenta Watson din ea. 36 Toate mașinile de patrulă din oraș erau afară, căutându-l pe Martin Strichen, toate Înarmate cu detalii despre Fordul lui Fiesta jegos. Cei de la criminalistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
al lui River Don sclipeau ca smaraldele. Un adăpost bucolic, izolat de zumzăitul traficului de pe drumul cu două benzi de mai jos. Dar nimic din toatea astea nu se putea vedea la momentul acela. Furtuna de zăpadă se transformase În viscol și, În dreptul ferestrei celei mari a dormitorului, agenta Watson nu putea distinge prea multe dincolo de gardul din spate al grădinii. Oftând, Întoarse spatele după-amiezei șuierătoare și cenușii, revenind la parter. Mama lui Martin Strichen stătea gheboșată Într-un fotoliu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Fiesta cel jegos al lui Martin, astfel că Logan Încercă la Westburn Park, peste drum. Era mult mai mare, traversat În zig zag de urme de pași acoperite cu zăpadă ale unei singure persoane. Logan Își conducea Încet mașina prin viscol, căutând orice cotlon și crăpătură În care Strichen și-ar fi putut ascunde mașina. Nimic. Avea să fie o noapte lungă. Agenta Watson privea afară pe geamul bucătăriei, uitându-se la zăpada care șfichiuia Înainte și-napoi prin vântul furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În satul acela o femeie neștiută devine, brusc, văduvă din cauza unei defecțiuni tehnice, dintr-o neatenție, din cauza unei locomotive Pacific alergând spre, și ea, o neștiută destinație. TU nu ești. Toți anii vieții tale vor fi tot atâtea ierni. Cu viscole de zăpezi, cu viscole de ploi, cu viscole de arșiță, cu viscole de flori, cu viscole de fân, cu viscole de oameni ce te vor troieni. O viață finită ca un uragan nesfârșit. Din când În când clipele de liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
femeie neștiută devine, brusc, văduvă din cauza unei defecțiuni tehnice, dintr-o neatenție, din cauza unei locomotive Pacific alergând spre, și ea, o neștiută destinație. TU nu ești. Toți anii vieții tale vor fi tot atâtea ierni. Cu viscole de zăpezi, cu viscole de ploi, cu viscole de arșiță, cu viscole de flori, cu viscole de fân, cu viscole de oameni ce te vor troieni. O viață finită ca un uragan nesfârșit. Din când În când clipele de liniște având ceva din măreția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]