1,940 matches
-
trimise delegații pentru a cere Înaltei Poarți domni pământeni. Din aceste delegații au făcut parte printre alții: Ioniță Sandu Sturdza, un coborâtor al lui Vlad Țepeș, Grigorie Dimitrie Ghica, nepot de frate al decapitatului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei și vornicul Iordache Râșcanu, viitor membru in divanul domnesc al Moldovei. Această acțiune a adus în Moldova, după lunga perioadă fanariotă, din nou un domn pământean în persoana lui Ioniță Sandu Sturdza și în Muntenia pe Grigore al IV-lea Ghica. Deși
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
este când dușmanul tău/ E silit a recunoaște că ești bun și dânsu-i rău!“. Toți haiducii se opun eliberării boierului Sbierea, se răzvrătesc împotriva țiganului pe care-l jignesc, „se cunoaște că-i țigan“, numai Vidra, descendentă „din osul acelui vornic Motoc,/ De care Moldova-ntreagă mi se temea că de foc“, este impresionată de gestul nobil și inteligent al lui Răzvan: „Aș fi mândră, căpitane, ca să strâng o mană care/ Nu voiește să-și răzbune decât numai prin iertare!“. Răzvan
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
impună într-o serie de țări europene la acea vreme. Potrivit mărturiilor epocii, această construcție a fost una dintre cele mai arătoase din Bucureștii primului sfert al secolului al XIX-lea. La început, clădirea i-a aparținut boierului Filip Lenș, vornic, mare vistiernic și logofăt al dreptății, pentru ca după moartea lui să se instaleze aici o unitate militară, apoi "Ministerul de război". În anul 1886 edificiul a devenit proprietatea unui politician al vremii, Gună Vernescu, la solicitarea căruia arhitectul Ion Mincu
Casa Vernescu () [Corola-website/Science/305911_a_307240]
-
măsurînd, au ajuns "într-o costișă de deal drept ce să numește acum "Dubna". Și de acolo am purces peste vale și ne-am suit în deal în" Dubna Veche"" În octombrie același an la hotărnicirea moșiei Stoicani participă și "vornicul Mihalache Perciun ot "Pripiceni"". În cadrul recensămîntului din 1772-1773, satul Pripiceni, situat în ocolul Cîmpului de Jos al ținutului Soroca, au fost înregistrați 20 capi de familie. Proprietar al moșiei era paharnicul Neculae Ruset, dar el nu avea nici un supus. Cei
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
sale s-au adresat domnitorului Moldovei Alexandru Constantin Moruzi să-i apere de încălcările moșiei lor de către răzeșii din Vanțina și de către mănăstirea "Aron Vodă", care stăpînea moșia Pîrliți. Trasarea hotarelor moșiilor s-a efectuat de spătarul V. Balș și vornicul de poartă Dumitrache Meleghi. Au fost de față și "сăpitan Carp Opre i Enache Opre i Gheorghi Dimitriu, Constantin Macovei și Gheorghi Herța, răzăși den Hristici". După ce au măsurat toate laturile moșiilor, hotarnicii au cerut de la răzășii de la Hristici "scrisori
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
fie lor dispre toate părțile după vechile lor hotare, pe unde din veac au fost folosite. Iar la aceasta este credința domniei noastre, a mai sus scrisului noi Io Radu Mîhnea voievod și credința boierilor noștri: Dumitrașco Ștefan logofăt, Ionașco vornic, Necoară vornic, Tudor și Condica pîrcălab de Hotin, Consatantin Celebi pîrcălab de Neamț, Malcoci pîrcălab de Român, Miron Barnovsche hatma, Trefan postelnic, Simion gheuca spătar, Curt Celebi paharnic, Neculai stolnic, Hrize vestier, Mihăilă Furtună comis ”. Aceasta danie făcută de Radu
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
dispre toate părțile după vechile lor hotare, pe unde din veac au fost folosite. Iar la aceasta este credința domniei noastre, a mai sus scrisului noi Io Radu Mîhnea voievod și credința boierilor noștri: Dumitrașco Ștefan logofăt, Ionașco vornic, Necoară vornic, Tudor și Condica pîrcălab de Hotin, Consatantin Celebi pîrcălab de Neamț, Malcoci pîrcălab de Român, Miron Barnovsche hatma, Trefan postelnic, Simion gheuca spătar, Curt Celebi paharnic, Neculai stolnic, Hrize vestier, Mihăilă Furtună comis ”. Aceasta danie făcută de Radu voievod postelnicului
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
ctitorului Matei Basarab și a soției sale Ileana ținând în mâini macheta bisericii, precum și al fiului lor Matei. În partea stângă, dincolo de golul ușii, apar trei boieri, strămoși ai ctitorului: "„jupan Barbu Craiovescu biv vel ban, jupan Părvu biv vel vornic, jupan Danciu biv vel vornic”". Prezența acestor boieri din secolele 15-16 în pictura bisericii poate sugera rolul lor de ctitori ai unei biserici paraclis anterioare, ce a servit boierilor craiovești, pe același loc din curtea lor de la Strehaia. Prima atestare
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
soției sale Ileana ținând în mâini macheta bisericii, precum și al fiului lor Matei. În partea stângă, dincolo de golul ușii, apar trei boieri, strămoși ai ctitorului: "„jupan Barbu Craiovescu biv vel ban, jupan Părvu biv vel vornic, jupan Danciu biv vel vornic”". Prezența acestor boieri din secolele 15-16 în pictura bisericii poate sugera rolul lor de ctitori ai unei biserici paraclis anterioare, ce a servit boierilor craiovești, pe același loc din curtea lor de la Strehaia. Prima atestare a mănăstirii de la Strehaia apare
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
Poiana Cârlanilor, în hotar cu Mănăstirea Căpriana și Podul lui Gârlanici, adică pod lângă Cârlani. Cel mai timpuriu Podul Gârlanici este menționat într-un uric al domnitorului Alexandru cel Bun din 25 aprilie 1420, prin care el dăruiește panului Oană vornic pentru slujbă dreaptă și credincioasă 10 sate pe Bucovăț și dreptul de a-și întemeia prisăci, câte va putea, și anume: Cornești, Miclăușești, Loznova, Săcăreni, Vorniceni, Dumești, Țigănești, Lavrești, Sadova și Homicești, indicându-le și hotarul: „Iar hotarul acestor sate
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
pentru prima dată a fost publicat în vol.I al lucrării „Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare”, semnat de profesorul ieșean Mihai Costăchescu, unde l-a însoțit cu un detaliat comentariu și concluzionând spre sfârșit, că „Dacă în adevăr Vena vornicul de Suceava este aceeași persoană cu Oană vornicul de Suceava, atunci satele cuprinse în uricul din 1420 au fost dobândite prin danie sau cumpărătură după 1415, aprilie 13, când nu le mai avea în stăpînirea sa și au fost înstrăinate
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
I al lucrării „Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare”, semnat de profesorul ieșean Mihai Costăchescu, unde l-a însoțit cu un detaliat comentariu și concluzionând spre sfârșit, că „Dacă în adevăr Vena vornicul de Suceava este aceeași persoană cu Oană vornicul de Suceava, atunci satele cuprinse în uricul din 1420 au fost dobândite prin danie sau cumpărătură după 1415, aprilie 13, când nu le mai avea în stăpînirea sa și au fost înstrăinate înainte de 1428, decembrie 28 și 1429, iunie 3
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
deja la 1429 domeniul mănăstirii Căpriana se compunea din două sectoare: cel de la obârșia Vișnevățului, care era o stăpînire veche a lui popa Chiprian, și cel din sectorul Târnăuca- Cârlani, care la 1420 era parte componentă a moșiei boierului Oană Vornicul din Tutora, primită din mâinile domnitorului Alexandru cel Bun pentru slujbă devotată, fapt consemnat în diploma domnească din 25 aprilie 1420, scrisă în cetatea de scaun de la Sucava, iar la moment, probabil, reprezenta o donație mănăstirii din partea lui Oană Vornicul
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
Vornicul din Tutora, primită din mâinile domnitorului Alexandru cel Bun pentru slujbă devotată, fapt consemnat în diploma domnească din 25 aprilie 1420, scrisă în cetatea de scaun de la Sucava, iar la moment, probabil, reprezenta o donație mănăstirii din partea lui Oană Vornicul, efectuată până la moartea sa în 1425. Probabil în baza acestui document, Enciclopedia Sovietică Moldovenească atestează satul Cârlani cu anul 1470. Cităm: „Stejăreni (până in 1965 Cârlani ). Sat in s/s Lozova, r-nul Nisporeni, RSSM. Situat în nord-estul raionului, la 32
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
de venirea lui, voievodul Ștefan Tomșa fuge în Țara Românească, iar Lăpușneanu este primit cu nădejde și încredere de popor. Din postura de domnitor acesta pornește să sărăcească boierii și să-i omoare la cea mai mică provocare. Moțoc, ajuns vornic, se folosește de nepăsarea lui Vodă pentru a mări taxele. Boierii apelează la soția lui, doamna Ruxanda, care încearcă să-l convingă să înceteze să omoare, amintindu-i de viața de apoi, dar fără succes. Ca să scape într-un final
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
alături de vechea bisericuță de lemn care se deteriorase în timp, arhimandritul Rafail a construit o biserică de piatră cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Acest lăcaș de cult a fost acoperit cu tablă și zugrăvit în interior în anul 1869 de către vornicul Iorgu Vârnav Liteanu cu soția sa Anastasia și cu sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav. În același an, icoana Sf. Nicolae din catapeteasmă a fost îmbrăcată în argint. Toate aceste date sunt surprinse în pisania bisericii de la 1870 astfel: "„Cu ajutoriul
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
chilii călugărești (unde se află arhondaricul, trapeza și brutăria) de pe latura de vest. În perioada 1869-1870, schimonahul Vladimir Machedon a pictat pereții interiori ai Bisericii "Nașterea Maicii Domnului" și a confecționat și catapeteasma. Cheltuiala pictării bisericii a fost suportată de către vornicul Iorgu Vârnav, soția sa Anastasia și sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav, după cum reiese din inscripția aflată pe zidul exterior nordic al pronaosului. Tot el a sculptat și catapeteasma din lemn de tisă a Bisericii "Sf. Ierarh Nicolae" și a pictat
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
un diaconic-veșmântar. În anul 1854 s-a realizat un amvon frumos sculptat cu cheltuiala vornicesei Profira Crăstescu. Biserica a fost pictată în perioada 1869-1870 de schimonahul Vladimir Machedon, care a realizat și catapeteasma. Cheltuiala pictării bisericii a fost suportată de către vornicul Iorgu Vârnav, soția sa Anastasia și sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav, după cum reiese din inscripția aflată pe zidul exterior nordic al pronaosului. În această biserică sunt păstrate câteva icoane valoroase de la mijlocul secolului al XIX-lea, precum și fragmente din sfintele
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
Rădulescu și Simeon Marcovici. În timpul ocupației rusești a Țării Românești și a administrației guvernatorului imperial Pavel Kiseleff, a fost prefect de Galați, apoi prefect de Giurgiu și în 1833, s-a stabilit în capitala București, ocupând mai multe poziții oficiale: "vornic" în timpul domniei lui Alexandru al II-lea Ghica, secretar al sfatului boieresc, și "agă" (șef al poliției) în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu (când a organizat primul corp de pompieri din Țara Românească). Pentru meritele în lupta împotriva unui incendiu din
Ioan Manu () [Corola-website/Science/313975_a_315304]
-
neimplicându-se o vreme în politică. A devenit apoi "postelnic" (ministru de externe) în timpul domniei lui Barbu Dimitrie Știrbei. În activitatea politică, Manu a urcat în ierarhia boierească, primind în cele din urmă cea mai importantă dregătorie, cea de "mare vornic". În 1858, după ce Războiul Crimeei a înlăturat protectoratul rusesc, a fost, împreună cu Emanoil Băleanu și Ioan Al. Filipescu, unul dintre cei trei "caimacami" care au administrat țara înainte alegerii unui nou principe domnitor. La alegerile din ianuarie 1859, l-a
Ioan Manu () [Corola-website/Science/313975_a_315304]
-
(n. 1790 - d. 21 mai 1861) a fost un cleric român, care a îndeplinit rangul de episcop al Hușilor (1826-1851) și apoi pe cel de mitropolit al Moldovei și Sucevei (1851-1861). Mitropolitul (din botez Sandu Miclescu), fiul marelui vornic Constantin Miclescu și al soției sale Zoe, născută Vârnav, s-a născut în jurul anului 1790 într-o familie de boieri moldoveni, fiind frate cu logofătul Scarlat Miclescu, tatăl mitropolitului Calinic Miclescu. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Secu (1818
Sofronie Miclescu () [Corola-website/Science/314866_a_316195]
-
pe săraci. Și în Țările Române săracii nu au alt rol decât de a-i ajuta pe cei bogați să-și găsească iertarea păcatelor. Spitalul era gestionat de opt epitropi, patru primari și patru secundari, care erau supravegheați de marele vornic și marele logofăt, aceștia supravegheau, dar nu puteau să intervină, sarcina lor era de a media relația dintre epitropi și domnie. Cei patru epitropi primari țineau evidențele contabile și răspundeau în fața celor secundari o dată pe an, aceștia erau iertați de
Spitalul Clinic Colțea () [Corola-website/Science/314905_a_316234]
-
autorul celei de a doua etape constructive a mănăstirii Dintr-un Lemn, a complexului edificiilor din piatră din care face parte și biserica din zid nu poate fi altul decât însuși Preda Brâncoveanu, fost mare spătar și mare culcer, mare vornic, viitor ban”. De altfel este posibil ca la această construcție să fi participat atât domnitorul, cât și ruda sa, marele boier Preda Brâncoveanu. Acest fapt este confirmat de tabloul ctitorilor din pronaosul bisericii din piatră. Biserica de astăzi prezintă în
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
și dintr-un pomelnic din 1806. Marele boier era fiul marelui vistiernic Andronic Cantacuzino din Muntenia și a fost cumnat cu voievodul Vasile Lupu (1634-1653) și sfetnic apropiat al acestuia. El a îndeplinit demnitățile de mare vistiernic (1631-1653) și mare vornic (1662) și a ctitorit mai multe biserici. Prima atestare documentară a acestei biserici este într-un document din 20 mai 7218 (=1710), în care se scrie că "„Silion ficiorul lui Neculai, nepotul Petrii, ce au fost căpitan"" vinde ""popii Ion
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
arzând Ulița mare toată, Mitropolia, Trisfetitele, Curtea gospod, Podul vechi, Târgul de jos, Heresteaua și Sfântul Constantin până peste Bahlui, au ars și biserica Tălpălari, distrugându-o până la goliciunea zidurilor”". Lăcașul de cult a fost rezidit din temelie de către marele vornic Dimitrie Cantacuzino-Pașcanu (1789-1862?), "„făcându-i din nou bolțile și catapeteasma, mărindu-i ferestrele și înfrumusețându-le cu cele din lăuntru și cele din afară podoabe”". Dimitrie Cantacuzino-Pașcanu s-a căsătorit în 1814 cu Pulcheria (Profira) Beldiman (1792-1870), fiica vornicului Alecu
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]