2,754 matches
-
însă pe alte tărâmuri ale alterității sălbatice decât acelea ale războiului. Spațiul vrăjitoarelor și al fantomelor, teritoriu al alterității indecisetc "Spațiul vrăjitoarelor și al fantomelor, teritoriu al alterității indecise" În Macbeth, alteritatea sălbatică apare la adevărata ei dimensiune în spațiul vrăjitoarelor: câmpia pustie aflată în plină vijelie, cu fulgere și trăsnete, din prima scenă a primului act, dar și câmpia de lângă Forres (scena a treia a aceluiași act), unde, înainte de întâlnirea cu Macbeth și Banquo, vrăjitoarele evocă ele însele o furtună
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
adevărata ei dimensiune în spațiul vrăjitoarelor: câmpia pustie aflată în plină vijelie, cu fulgere și trăsnete, din prima scenă a primului act, dar și câmpia de lângă Forres (scena a treia a aceluiași act), unde, înainte de întâlnirea cu Macbeth și Banquo, vrăjitoarele evocă ele însele o furtună dezlănțuită pe mare, asociată morții și imposibilei odihne a celor cărora le-au răpit pentru totdeauna somnul (corăbierul mort pe vasul său, marinarul condamnat să nu mai adoarmă în veci). Din vorbele lui Banquo reiese
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o pune spectrului bătrânului Hamlet), neștiind dacă nălucile pot vorbi sau nu. Banquo remarcase, într-adevăr, degetul pe care fiecare dintre ele și-l pusese pe buzele livide, posibil semn al unui secret ce va trebui bine păzit. Oare aceste vrăjitoare, la început mute, nu sunt niște figuri ale tăcerii, ca și fantoma din Hamlet? Chiar când vor vorbi, Banquo va continua să aibă îndoieli în privința „naturii” lor: Pe sfântul adevăr: sunteți năluci Sau tocmai ce păreți a fi?1 Sunt
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tocmai ce păreți a fi?1 Sunt ele cu adevărat ceea ce par a fi? Aparența lor e reală sau nu sunt decât niște himere, niște fantasme? Are ye fantastical or that indeed Which out wardly ye show? Astfel, întâlnirea cu vrăjitoarele, ca și întâlnirea cu fantoma, suscită aceleași întrebări pe care le naște întâlnirea cu o alteritate al cărei statut e incert, una plasată undeva între uman și non-uman, despre care nu se știe dacă este o apariție efectivă sau o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-mi...2 A înțeles-o și Macbeth, care intuiește valoarea „profetică” a vorbelor lor. Și totuși ceva greu de definit, ceva ce nedumerește rămâne tăinuit în miezul acestor spuse, după cum tainice, nedeslușite rămân și consistența, aspectul și forma lor. Când vrăjitoarele dispar în văzduh, ele se imaterializează; tot ceea ce părea „corporal” se evaporă „ca o suflare de vânt”, cum remarcă Macbeth. Cât despre Banquo, acesta nu crede nici o clipă în realitatea lor, întrebându-se dacă și el, și Macbeth n-au
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
prin cine știe ce farmece vrăjitorești. Dificultății de a decide între apariție efectivă și vedenie i se adaugă și dificultatea de a cântări valoarea de adevăr a discursului lor. Macbeth nu știe dacă să se încreadă sau nu în spusele enigmatice ale vrăjitoarelor, cu atât mai de temut cu cât aceste spuse încep să fie adevărate. Îl derutează confuzia dintre fast și nefast, dintre bine și rău, căci, pe firul timpului pe care îl deapănă obscurele oracole, adevărul prezentului deschide perspectiva unui viitor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe firul timpului pe care îl deapănă obscurele oracole, adevărul prezentului deschide perspectiva unui viitor întunecat de viziuni funeste, înfricoșătoare (horrible imaginings, horrid image). De parcă ciudatele arătări i-ar prevesti odioasele crime pe care le va făptui. Ca și pentru vrăjitoare, omorul e pentru el mai întâi un gând, o plăsmuire a minții: „is but fantastical” (termen folosit și de Banquo în legătură cu bizarele creaturi). Dar metamorfoza s-a produs deja: a fost suficientă imaginea fantomatică a actului criminal ce va fi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
shokes so my simple state of man”). „Priviți-l cât s-a depărtat de noi”, va spune Banquo în finalul scenei, văzându-l cufundat în gânduri. Răspunsul lui Macbeth e straniu: îl obsedează „lucruri de demult, uitate”. Oare întâlnirea cu vrăjitoarele n-ar trebui pusă în relație cu o mai veche viziune interioară? Fără îndoială că aici se manifestă forța aparițiilor la Shakespeare, în această întâlnire dintre discursul lor și intuițiile, presimțirile lăuntrice ale personajului. Așa cum apariția fantomei tatălui și dezvăluirea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Shakespeare, în această întâlnire dintre discursul lor și intuițiile, presimțirile lăuntrice ale personajului. Așa cum apariția fantomei tatălui și dezvăluirea asasinării bătrânului rege își trăgeau puterea de convingere din coincidența cu intuițiile „sufletului profetic” al lui Hamlet, tot astfel prevestirea de către vrăjitoare a viitoarei asasinări a lui Duncan e confirmată, în Macbeth, de o revelație anterioară, cuibărită în ungherele tainice ale sufletului eroului. Ca și fantoma, apariția supranaturală readuce în memorie „lucrurile uitate”, dar dintotdeauna prezente în străfundurile acestui suflet ce presimte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
capcane întinse de fantome sau de apariții diabolice. „S-ar putea ca dracul să fi spus adevărul?” („Can the devil speak true?”), se întreabă Banquo ceva mai târziu, când veștile aduse de Ross și de Angus par să adeverească prezicerile vrăjitoarelor. Sesizăm în această întrebare nu numai o incertitudine (ce e amăgire diavolească și ce e adevăr în toate astea?), dar și o teamă profundă, teama de viclenia unor creaturi ale nopții, pricepute să ascundă mistificările sub masca adevărului. Adevărul ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
uităm mai îndeaproape la termeni, imobilizat (I stood) și răpit, fermecat (rapt) de o minune (wonder), minunea acestei „științe” supranaturale în care profeția se îmbină cu interpretarea dorințelor celor mai secrete. Mai târziu, în actul al patrulea, Macbeth va implora vrăjitoarele să-i răspundă la întrebări, oricare ar fi taina puterii pe care o dețin. E tulburat și măcinat de incertitudini; ar accepta, ca să le spulbere, chiar și originea satanică a harului lor. Iar ele, după îndeplinirea unui ritual clasic de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
trei faimoase profeții. Să nu uităm însă că apariția fantomei lui Banquo, la sfârșitul actului al treilea, a fost ceea ce l-a determinat pe Macbeth să-și dorească o nouă întâlnire cu „arătările”. S-ar părea așadar că, în Macbeth, vrăjitoarele se plasează oarecum între apariția efectivă a unui mort întors printre cei vii și viziunea interioară, halucinată, a asasinatelor, a fantomelor-fantasme lăuntrice, anunțătoare și purtătoare de moarte. În sufletul lui Macbeth, ca și în bezna nopții vrăjitoarelor, sălășluia de multă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
că, în Macbeth, vrăjitoarele se plasează oarecum între apariția efectivă a unui mort întors printre cei vii și viziunea interioară, halucinată, a asasinatelor, a fantomelor-fantasme lăuntrice, anunțătoare și purtătoare de moarte. În sufletul lui Macbeth, ca și în bezna nopții vrăjitoarelor, sălășluia de multă vreme crima; ea nu făcuse decât să înainteze tăcut, pas cu pas, ca o fantomă. Între cele două întâlniri ale lui Macbeth cu vrăjitoarele, nu există, într-adevăr, două fantome, în sensul unor năluciri, al unor închipuiri
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și purtătoare de moarte. În sufletul lui Macbeth, ca și în bezna nopții vrăjitoarelor, sălășluia de multă vreme crima; ea nu făcuse decât să înainteze tăcut, pas cu pas, ca o fantomă. Între cele două întâlniri ale lui Macbeth cu vrăjitoarele, nu există, într-adevăr, două fantome, în sensul unor năluciri, al unor închipuiri a căror natură e cu neputință de precizat? Care, în același timp, sunt și nu sunt, fiind deopotrivă ireale și palpabile? S-o ascultăm pe Lady Macbeth
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se împotrivească privirii intense ațintite asupra lui de către Banquo, privirea încrâncenată, nemiloasă, a fantomelor antice. Când același spectru se va înfățișa pentru a treia și ultima oară (actul al patrulea), el va fi însoțit de câteva năluci chemate de soborul vrăjitoarelor, umbre care vin și pleacă, se ivesc și pier îndată („come like shadows, so depart”, spun vrăjitoarele). Apariții/dispariții de umbre fugitive, umbre simbolizând totuși mersul implacabil al unei istorii deja trăite și consemnate. Întoarcerea fantomei este aici intim legată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spectru se va înfățișa pentru a treia și ultima oară (actul al patrulea), el va fi însoțit de câteva năluci chemate de soborul vrăjitoarelor, umbre care vin și pleacă, se ivesc și pier îndată („come like shadows, so depart”, spun vrăjitoarele). Apariții/dispariții de umbre fugitive, umbre simbolizând totuși mersul implacabil al unei istorii deja trăite și consemnate. Întoarcerea fantomei este aici intim legată de fatalitatea istoriei. Într-adevăr, prezența spectrului lui Banquo în urma șirului de regi care defilează prin fața lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
veritabile fantome, ca în Macbeth, autenticitatea acestora include întotdeauna un dram de incertitudine. La sfârșitul scenei aparițiilor din actul al patrulea, în care prezența spectrului lui Banquo confirmă veridicitatea „arătărilor”, tensiunea dintre adevăr și minciună, aceeași din prima întâlnire cu vrăjitoarele, continuă să persiste. În revelațiile aparițiilor, ceva va rămâne până la capăt sub semnul întrebării, al ambivalenței: înșelătorie sau sinceritate? Adevăr sau minciună? „That lies like truth”, acesta este permanentul cuplul antinomic, regăsit și în domeniul viselor premonitorii, și în acela
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
chiar o ierarhie a înșelătoriilor, începând cu borfașii ordinari și terminând cu scamatorii care înșală privirea, fără a-i uita nici pe pungași, nici pe șarlatanii buni de gură și nici pe magicienii obscuri ce sucesc mințile oamenilor sau pe vrăjitoarele ce ucid sufletele și schilodesc trupurile. Așadar, o vastă scară a iluzionărilor de tot felul, asociind amăgirea și transformarea - de la scena improvizată a comediantului de bâlci sau a jonglerului până la practica magică în stare să opereze metamorfoze și să mobilizeze
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
104 Pinul, emblemă a locului apariției 106 III Fantoma shakespeariană între aparență și certitudine, între iluzie și realitate „Cine-i acolo”, în întuneric? 111 Pădurea și ambivalența spațiilor alterității 122 Eroul războinic sau moartea privită drept în față 127 Spațiul vrăjitoarelor și al fantomelor, teritoriu al alterității indecise 132 Spectralul în noaptea istoriei 139 Convocarea fantomelor: puterea magicianului și puterea teatrului 147 Arta magică a teatrului și statuia care se însuflețește 151 Moartea aparentă, moartea adevărată și „efectul de fantomă” 160
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al femeii isterice, orbită de gelozie, răzbunătoare, capabilă, pentru a șterge afrontul unui banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu Circe ca pe o femeie înțeleaptă ce transfigurează trupurile slabe, uzate și obosite ale oamenilor de care se ocupă; prin practica palestrei și a băii cu aburi, aceștia devin indivizi puternici și viguroși. Dacă unii văd în activitățile
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
incitant, dar interzis sau periculos. Roșcat Roșcatul reia în esență semnificațiile atribuite roșului, însă mai ales în aspectele sale negative de violență, de instincte dezlănțuite, de energie pulsională necontrolată. Iată de ce, în imaginarul popular, roșcatul este asociat cu demonii și vrăjitoarele. Conform expresiei „ferește-te de omul cu părul roșu”, roșcatul poate evoca și pericolul și îl poate alerta pe cel ce visează asupra amenințărilor ce-l pândesc. Verde Verdele corespunde naturii, creației originare. Culoarea vegetației, simbolizează viața. El opune forței
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
frumoasă (5); milă (5); urît (5); vechi (5); batic (4); mamaie (4); oarbă (4); respect (4); timp (4); alb (3); bătrîni (3); bunici (3); cărunt (3); moarte (3); săracă (3); sărăcie (3); sfîrșit (3); singurătate (3); tristețe (3); vecină (3); vrăjitoare (3); baston (2); boală (2); căruntă (2); cloanța (2); fată (2); femeie bătrînă (2); femeie în vîrstă (2); greutate (2); înțeleaptă (2); mamaia (2); maturitate (2); mătușă (2); mică (2); om (2); rid (2); suferință (2); tînără (2); văduvă (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Eram sufocată de frustrări și aveam nevoie ca de aer să mă reintegrez cu demnitate în viața sexuală a planetei; deja mă bătea gândul disperat să apelez la ziar, la matrimoniale, iar o colegă binevoitoare îmi făcuse programări la două vrăjitoare celebre, care descântau de extratereștri... Ce să fac? L-am chemat pe numărul șase pe la mine după ce-și termină serviciul, să curățăm împreună cartofi. Târziu în noapte, în bucătărie, cu halatul de baie dat peste cap și strivind cu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
se "bolea" pe vatră, tot pe vatră se făceau vrăji de dragoste sau se blestemau oamenii răi. Unii colindători, numiți "pițărăi" (în Oltenia de sud) colindau scormonind tăciunii în vatră cu bâte înflorate. "Hornul" era "borta mirifică" prin care veneau vrăjitoarele, zburătorii și demonii sau pe unde ieșeau sufletele morților. Astfel, în scop apotropaic, se atârnau de horn "talismane" un cap de cocoș, o piele de șarpe, un rât de mistreț. 79 Legătura dintre lumea de afară și lumea din interior
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de toate gradele și cu precădere din învățământul universitar. Arestările politice au devenit la ordinea zilei. In această perioadă tecucenii aflau în fiecare dimineață numărul celor arestați de pe stradă sau din casele lor comentând timorați în șoaptă acea vânătoare de vrăjitoare. Din acest pahar amar și otrăvit au trebuit să bea mii de cetățeni din localitățile fostului județ Tecuci. Astfel aceștia au îngroșat rândurile gulagului românesc la închisorile de la Aiud, Jilava, Sighet dar mai ales prin lagărele de exterminare de la Canalul
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]