1,945 matches
-
Îmi faceți o și mai mare plăcere, zise chelnerul. Pentru că sunt unii clienți mai răi care nu vor decât să apese, dar nu consumă. Ia să vedem pe ce-ați dori să apăsați mai întâi? — Eu aș apăsa pe-un whisky, zise Getta 2. — Apăsați și pe gheață? întrebă chelnerul. — Nu, mersi. — Poftiți, doamnă! se aplecă chelnerul și Getta 2 se uită pe pieptul lui după butonul cu whisky, îl găsi și apăsă. Chelnerul icni scurt și plecă după comandă. — Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ce-ați dori să apăsați mai întâi? — Eu aș apăsa pe-un whisky, zise Getta 2. — Apăsați și pe gheață? întrebă chelnerul. — Nu, mersi. — Poftiți, doamnă! se aplecă chelnerul și Getta 2 se uită pe pieptul lui după butonul cu whisky, îl găsi și apăsă. Chelnerul icni scurt și plecă după comandă. — Voi ce luați? se întoarse Getta 2 către pământeni. — Stai puțin, răspunse Felix S 23, aplecat peste butoane. Ce scrie, mă, aici? — Biftec, citi Stejeran 1. — Ce e asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
enervă Felix. Ia uitați-vă, tovarășe comandant, au antigel, arătă Stejeran 1 un buton. — Daaa? făcu Felix S 23. Ei, atunci bem și noi un păhărel? — Bem, tovarășe comandant! Apăsară de trei ori pe butonul respectiv. Imediat apăru chelnerul cu whisky-ul Gettei și păhărelele lor. Nu vă supărați că vă-ntreb - zise chelnerul după ce servi -, de unde sunteți de loc? — De pe Terra, răspunse Felix S 23. Bănuiam eu, zâmbi chelnerul. V-am recunoscut după accent. — Da’ dumneata, de unde ești? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
rău, zise Felix S 23. Asta este, ce să-i faci, oftă bărbosul și scoase din buzunarul de la spate o sticlă plată. Nu beți doamnă? — Mulțumesc, nu prea obișnuiesc, zise Getta 2. — Păcat, făcu bărbosul și trase o dușcă. E whisky „Haley”, de vreo 50 de ani. Ia zi-i ceva, măi Pavka, din chestia aia. Blondul puse jos „Lauserul” și-și trase în față balalaica. — Cântați și voi? se întoarse bărbosul spre roboți. Hai că-mi sunteți simpatici! Ce știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de cincizeci de ani, cu un chip irlandez prelung, frumos, ușor melancolic, și păr cu cărare pe mijloc, În combinație izbitoare cu mustața palid cenușie, Îl primi cu lipsa de formalitate tipic americană, În cămașă și vestă, și Îi oferi whisky la ora trei după-amiaza, pe care Henry Îl refuză politicos. Daly avea planurile pentru noul teatru Întinse pe birou și se desfătă arătându-i-le și lăudându-se cu ultimele cuceriri În domeniul schimbărilor de decoruri și luminilor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Clarence McIlvaine, se apropie de Henry, cu un pahar de sherry În fiecare mână, Întinzându-i unul. — Nu mă omor după sherry, dar altceva nu este, În afară de cafea și ceai, spuse el. În clipe ca astea, omul are nevoie de whisky. Schimbară câteva platitudini despre slujba de Înmormântare, apoi McIlvaine trecu rapid la afaceri. Era absolvent la Princeton și făcuse o carieră de succes În lumea editorială, Într-o perioadă de timp relativ scurtă. Fusese ales să Înființeze filiala britanică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ajuns să-și reamintească una dintre acele scârboase formule ori definiția Produsului Brut. Și starea sa de spirit se ameliora binișor. - Atunci telegrafiați-le să se întoarcă acasă! Spuneți-le că s-a strecurat pe undeva o greșeală! Că, în loc de whisky, s-a împachetat basamac... Că nu v-ați hotărât încă. Și că, deși uneori, muzica mea e divină, alteori, habar n-am să iau nota mi minor... Că n-ați studiat încă problema, ar mai fi două fațete și, după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
năravul lui de-a fi un flăcău atât de scandalagiu și faptul că al doilea nume al său era Napoleon. Un Napoleon irlandez era ceva atât de grotesc, încât nu putea să sfârșească decât ca O’Toole. O’Toole făcea whisky de cartofi într-o odaie din spate și încerca să seducă orice femeie care intra în Elbaroom. Făcea în mod regulat jurăminte și își încălca promisiunile fără păreri de rău. Era înclinat spre accese de violență, dar se considera un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Organu’ O’Toole, curvă protestantă ce ești! Și nu-i puțin lucru, îți zic io. Fără opreliști și toate alea. Fermierul ședea lângă nevastă-sa, pufnind și trosnind, dar nu făcea nici o încercare s-o apere. O burtă plină de whisky te împiedică să fii mare luptător. — Haide odată! Ia aminte la bărbatu-tău, spunea O’Toole, clătinându-se. Dacă n-o fi mai cu cap decât mata, să nu-mi zici mie pe nume. Supunerea-i o virtute, nesupunerea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
apoi îi sparse timpanul lui Vultur-în-Zbor cu hohotul lui. — Ei, bine, uite-o glumă, dacă ai chef de-așa ceva. E prietenul tău, asta e, iar tu ești mai nebun decât el. Bea până la fund, domnule Vultur, până la fund! Poate din cauza whisky-ului de cartofi sau, poate din cauza oboselii, dar Vultur-în-Zbor simțea cum îl cuprinde un val tot mai puternic de greață și amețeală. — O să ies să iau o gură de aer proaspăt, spuse el și se îndreptă către ușă - un vagabond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
regulați ai cârciumei Elbaroom. Aveau la ei bâte, pietre și un capăt de frânghie. — Casa este închisă, a spus Iocasta din ușă. — N-am venit pentru femeile tale, I-a replicat O’Toole cu o voce dură, înăsprită de aburii whisky-ului de cartofi. Ci pentru nemernicul ăla de Vultur-în-Zbor. — Ne-am gândit la un mic linșaj nevinovat, a precizat Peckenpaw. — înțeleg, a zis Iocasta. Vreți un țap ispășitor. Doamne ferește! a rânjit Flann O’Toole. Dar o analiză simplă arată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la Trandafir. Peste o clipă eram din nou în camera secretă. Media părea foarte ușurată! Flann O’Toole urca scările, cu pălăria sa de Napoleon, cu mâna stângă ascunsă în haina lungă, închisă cu nasturi, și cu fața roșie de la whisky. Lângă el se afla Cale-Bătută Peckenpaw, cu căciula de raton îndesată pe cap, haina din blană de urs acoperindu-i statura corpolentă, un colac de funie atârnat pe un umăr și pușca într-o mână. Iar în spatele lor venea P.S.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
așez la coada din vagonul restaurant. Tovarășii mei de călătorie, refugiați și ei din calea Crăciunului, sunt dornici de alcool. Fie nu au familie, fie fug de prea multă familie, ambele stări fiind la fel de Însingurate și Înviorătoare Achiziționez patru miniaturi - whisky, Bailey’s, Bailey’s, Tia Maria. Mă Întorc la locul meu și după câteva secunde Îmi aud mobilul ciripind din geantă. Îmi dau seama după număr că e Rod Task. Înainte de a răspunde, ca măsură de precauție, țin telefonul departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai auzi? Îi spun lui Rod că mi-aș dori să-l aud, dar din păcate conexiunea e din ce În ce mai proastă și trenul tocmai intră Într-un tunel. Apăs pe „anulează“. În timp ce-mi amestec al doilea Bailey’s cu whisky, Îmi vine ideea că poate am primit Fundația Salinger tocmai pentru că cineva a știut că Toki Rubber era pe ducă și mi-a pus-o mie În spinare. Câtă naivitate, Kate. Câteva secunde mai târziu, Rod mă sună din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Și scotch. Mulțumesc. Aeroportul Stansted 08.58: Avionul realimentat cu combustibil stă pe asfalt. Pilot din Pont zice că nu e vina lui că trebuie să ne Întoarcem la Heathrow. O, minunat. În timp ce avionul câștigă altitudine, două sticle miniaturiale de whisky goale alunecă de pe măsuța mea și aproape aterizează În poala femeii de vizavi. Mă blagoslovește cu un zâmbet languros, Își aranjează eșarfa verde-mentă, Își deschide poșeta Gucci. De unde scoate o sticluță de aromaterapie și-și dă cu levănțică la punctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ea plutește undeva În interiorul copilului meu iubit... —De fapt, Ben seamănă cu mine, tată. Păi, noi doi am semănat dintotdeauna, Kathy, rățușco. Amândoi arătoși, pricepuți la calcule, amândoi cu un temperament puțin special, nu-i așa? Înghite o gură de whisky și-și aruncă o mână de arahide În gură - totul fără măsură, așa e tatăl meu. Măcar din punctul ăsta de vedere semănăm. —Apăi, n-ai de gând să-ți Întrebi tatăl cum o mai duce? Am bătut tot drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ora 4 dimineața, prinsă În ușa turnantă a decalajului de fus orar. Nu există roomservice până la ora 6, așa că-mi iau o cafea râncedă cu gust metalic de la distribuitorul din hol și adaug un strop dintr-o sticluță din minibar. Whisky-ul dă fierturii din iad o notă de distincție susținută. Zăresc o femeie bătrână În oglinda din baie și mă uit În altă parte. În dimineața asta, mă Îmbrac pentru bătălie În armură Armani completă. E incredibil de reconfortant să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Lumina lunii acoperea mobila din jur ca un strat de praf. În aer plutea un parfum vag, de aftershave dulceag, ca acelea pe care le prefera David Hennessy. Am intrat În sufragerie, ascultîndu-mi sunetul pașilor pe parchetul podelei. Carafe cu whisky stăteau pe bufetul din lemn de trandafir, preferatul mamei, pe care Frank Îl expediase În Spania. Am pipăit În beznă gîturile carafelor de cristal. Un dop nu era bine pus, iar gura carafei era Încă umedă. Am gustat tăria dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
iute printre ferigile gigantice. O pereche de mîini brutale m-a apucat de umeri și m-a izbit de balustradă. Buimăcit, m-am prăbușit În genunchi, cu o fîșie de piele Înfășurată strîns În jurul gîtlejului. O respirație greoaie, puțind a whisky, mi-a acoperit fața. Am apucat fîșia de piele și am Încercat să-mi eliberez gîtul, dar m-am simțit Învîrtit pe deasupra podelei ca un juncan prins cu lațul și doborît de un priceput călăreț de rodeo. Un picior lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
picioarele pe podeaua zgîriată. În solul Împrăștiat din hîrdaiele cu plante ornamentale, un geometru nebun schițase diagrama unui straniu dans al morții. Încă mai simțeam pe beregată degetele atacatorului și-mi stăruia În auz respirația lui șuierătoare, cu iz de whisky. În ciuda a ceea ce-i spusesem lui Cabrera, și eu eram curios să aflu cum pătrunsese atacatorul meu În apartament și cum de alesese tocmai seara În care plecasem de la hotelul Los Monteros. Deja simțeam că sînt ținut sub supraveghere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mă Învîrteam prin camera de zi, Încercînd să-mi ajustez gîndirea pe măsura lumii acesteia la scară Înjumătățită.) Trebuie să presupunem că ea și Sansom aveau o relație. Poate dura de ani de zile. — Puțin probabil, spuse Hennessy, savurînd buchetul whisky-ului. De fapt, pe de-a-ntregul imposibil. — Au murit Împreună În patul lui. El strîngea În mîini pantofii ei, În mod evident erau implicați În cine știe ce ciudățenie de joc fetișist. Ajunge ca să-l facă pe Krafft-Ebing(##notă: Neuropsihiatru german (1840-1902
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a dat seama că de la el pornise totul și a pledat vinovat. (L-am privit pe Hennessy plin de speranță.) S-ar fi putut Întîmpla și-așa... — Dar nu s-a-ntîmplat. (Hennessy, cu un aer Înțelept, zîmbi În paharul lui de whisky.) Hai În bucătărie. Aici nici nu poți să gîndești ca lumea. Mă simt ca un personaj din cărțile cu Alice. Intră În bucătărie și se așeză la masa cu blat de sticlă, În vreme ce eu bîntuiam prin spațiul acela delicat, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mai tîrziu, cînd, ca un răspuns la excitația provocată de infern, a Început petrecerea de la piscină, am fost pe punctul de a mă schimba În costumul de baie și-a mă alătura chefliilor. Încercînd să mă liniștesc, am sorbit din whisky-ul lui Frank și am tot ascultat țipetele și rîsetele, În vreme ce soarele apărea deasupra mării, atingînd cu razele sale arămii vilele și blocurile, ca o prevestire a ultimei vîlvătăi de carnaval care avea să mistuiască Într-o bună zi Estrella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ce spuneți. (Făcu o pauză, așteptînd să mă Întorc În fotoliu.) N-ar mai Îndrăzni nimeni niciodată să iasă la pensie dacă s-ar interzice moțăitul la soare. Am luat o Înghițitură din apa călduță, cu gîndul la soiurile de whisky Înviorătoare din apartamentul lui Frank. Dacă e să fim exacți, domnule doctor, puțini locuitori ai Residenciei Costasol sînt pensionați. Majoritatea au patruzeci, cincizeci de ani. — Totul se petrece mai repede În zilele noastre. Viitorul se năpustește spre noi ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de un subordonat al său. În același timp, mă proteja de orice amintire a remușcării pe care o Împărtășiserăm după moartea mamei. Prea din răsputeri Încercaserăm s-o ținem În viață, sprijinind-o pe scări și măturînd cioburile paharelor de whisky de pe podeaua băii. Am simțit un val brusc de afecțiune pentru Frank cînd mi l-am amintit În chip de puști de opt ani lustruind tacîmurile unsuroase din sertarele de la bucătărie. Abia acum eram În stare să recunosc că acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]