10,579 matches
-
venele sunt albastre din cauza luminii și a sângelui care curge prin ele și care, deși deoxigenat, este roșu. 7.Marele zid chinezesc este singura construcție creată de om care poate fi văzută din spațiu. Există multe construcții care pot fi zărite din spațiu noaptea, atunci când acestea sunt scăldate în lumina artificială. Totuși, Marele Zid este destul de greu de observat de pe orbita joasă a Pământului. Sunt mai multe motive pentru care acest mit a devenit foarte cunoscut. În primul rând, în popor
Mituri populare pe care le confundăm cu realitatea by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64857_a_66182]
-
Jones, personajul din povestirea eponimă. Vecinul de apartament al autorului este un infirm ce-și petrece toată viața în cameră și primește foarte multe vizite, inexplicabile pentru ceilalți. La un moment dat acesta dispare și, după 10 ani, autorul îl zărește la Moscova, sănătos, într-un metrou. Vrea să-i vorbească, dar acesta coboară. 0 lampă la fereastră relatează vizita autorului în casa unei bătrâne ce trăiește singură în pustietate, înconjurată de pisici. Inteligentă, ospitalieră, cultivată, femeia are, în schimb, un
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
în stanca și nu te poți opri să nu te întrebi "cum a fost posibil?" Aceste înălțimi, au fost cândva fund de mare. Iar mărturie stau grămezile de cochilii pietrificate, pe care dacă sunteți căutători cu ochi atent, le puteți zări la tot pasul.
Descoperă zece fenomene bizare din România by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63627_a_64952]
-
toate drumurile acest precept, pentru unii scriitori americani pare încă inadmisibil să stea pe aceeași scenă cu confratele lor homosexual Allen Ginsberg. Dar există și totalitarismul minorităților exercitat asupra majorității. Să-ți dau un exemplu. Într-una din zile, am zărit pe ușa amfiteatrului în care predau lecții de plastică a imaginii un poster înfățișând doi bărbați goi, în poziția 69. Am vrut să-l dau jos, când mâna prietenească a unui student m-a bătut pe umăr: „Domnule Evtușenco, nu
Evgheni Evtușenko „Eu însumi sunt o parte din Rusia“ by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Journalistic/6380_a_7705]
-
examenul de bacalaureat cu numele Popescu Ion, preluând mot a mot numele din exemplul pe care îl dăduse profesorul când explicase cum se completează fișa de examen. Această întâmplare de un umor sinistru este ca o ușă crăpată prin care zărim câte ceva din grozăviile sistemului de învățământ actual de la noi. Sigur, se poate spune că acesta este bacalaureatul corigenților, dar e o scuză? Cu oamenii aceștia te întâlnești apoi în viața reală și, într-o împrejurare sau alta, poți ajunge să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6088_a_7413]
-
centrala din Fukushima rămâne foarte gravă. Estimările mele nu se schimbă. Situația e în continuare extrem de gravă“, a declarat Yukiya Amano, directorul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (IAEA), citat de . Spaima japonezilor a fost amplificată după ce deasupra centralei s-au zărit nori de fum. Pentru a opri răspândirea particulelor toxice în aer, autoritățile au decis să pulverizeze nisip și beton peste reactoare. Citește și: Ministerul Săntății le-a cerut oamenilor să nu mai bea apă de la robinet și să fie foarte
Zona de evacuare de la Fukushima, extinsă de la 30 la 90 de kilometri. IAEA: Situaţia generală la centrala din Fukushima rămâne foarte gravă () [Corola-journal/Journalistic/60982_a_62307]
-
curs de apariție și la noi.) Publicului nostru îi este cunoscut prin placheta de versuri O sumă de sonete (Ed. Brumar, 2006), tălmăcite de Ildiko Gâbos & Șerban Foarță. Căută din priviri următorul obiectiv când, pe raftul de jos al noptierei, zări un caiet. „Cum de nu l-am văzut până acum?" - se întrebă, aplecându-se după el. Îl deschise distrat, recunoscând imediat scrisul Ninei. Cu ochii încețoșați se așeză într-un fotoliu și începu să citească. Acesta nu-i un jurnal
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
și transformă totul pe scenă într-un soi de delir, de fantasmă. Greu, foarte greu de jucat așa ceva. Greu, foarte greu de ținut în mînă un univers fragil și vulnerabil cum este acela al personajelor alese în care te poți zări pe tine, privitorul. Mi se pare că în spectacolul „Cîtă speranță" de la Teatrul Odeon, regizorul Radu Afrim mizează exact pe vulnerabilitatea eroilor lui Hanoch Levin și ai săi, pe un soi de echilibristică emoțională care ține totul la o tensiune
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
șinele ude de tramvai pînă la Peanut Bar. Abia aștepta să vorbească ceva în engleză. Peanut Bar era mare și gemea de marinari și soldați tineri spilcuiți; vocile acestora i se îngrămădeau în cap și fumul îi umplea plămînii. Îl zări pe James aproape de scenă și se duse la el cu mîna întinsă, să-l salute. - Plec din Yokosuka, bătrîne! Mă întorc pe o navă!, a fost primul lucru pe care îl spuse. Formația îi acoperi formula de salut - un cvartet
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
privi. În acel moment impulsurile de supraviețuire sunt emise din creier, care are nevoie pentru a evalua situația produsă. La fel se întâmplă și în cazul sexului, fără el specia umană nu ar mai exista și din această cauză când zărim un reprezentant al sexului opus, care se încadrează în normele impuse, avem tendința să întoarcem privirea spre el. Când privim un produs alimentar, creierul evaluează situația și oferă impulsul dacă există posibilitatea ca el să fie mâncat sau nu. Până la
Top 10 lucruri pe care nu le ştiai despre psihicul tău by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64285_a_65610]
-
lumea haotică de astăzi, fluturii își ard aripile la lumina unor lămpi artificiale. „De asta am făcut acest spectacol, ca să sting lumina ucigașă și să deschid fereastra ca să intre soarele". Putem privi mult în zare și greu am mai putea zări, la orizont, un asemenea punct de pornire pentru o creație, indiferent de natura ei. Și cum persoana creatorului este cu totul aparte în actualul context cultural, tot astfel este și opera sa. Dar muzele tuturor artelor sunt necruțătoare. Niciodată o
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
că se poate deja avea încredere în tine). Am mărit ochiul tău drept, vrând cu un ultim clic să sar în partea cealaltă, să privesc un suflet sau măcar pe mine clicat. Pe la a patruzeci și patra mărire mi-am zărit silueta neclară, la a șaizeci și șasea conturul aparatului de fotografiat, lizibil doar pentru mine. Iar apoi deja nimic mai mult decât dreptunghiuri cenușii croite precis ca și cărămizile din zid, ca pietrele din zidul plângerii, în fața căruia stau zi
Tadeusz Dabrowski by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6315_a_7640]
-
să-l evite, dar n-avea de ce, nu era deschis! Se opri. Îl privi cu coada ochiului. Nu era deschis, nu peste ea aveau de gând să-l îngroape... Atunci, unde?! Deși... contează? Mai contează? Se-nvârti pe loc, nu zări prin apropiere nici o movilă reavănă, reveni [...] Și abia atunci, copleșit de impresia că urma să i se dezvăluie un semnal tainic, profund și de multă vreme presimțit, respiră de câteva ori sănătos, adânc și, din cale-afară de istovit, în plină
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
cu sunet ascuțit, zburând departe-n întuneric. Apoi se-așternu tăcerea. Am rămas pe loc, în ham, privind cum cineva înfrunta viscolul să vadă ce-a mai rămas din mine. II Am cutreierat îndelung câmpiile înghețate din Östergötland. Nu se zărea urmă de om. În alte colțuri de lume e învălmășeală continuă de oameni care se nasc, trăiesc și mor. Să fii vizibil tot timpul - să trăiești într-un roi de ochi - asta de bună seamă lasă urme pe chip. Un
Singurătate () [Corola-journal/Journalistic/5008_a_6333]
-
sală de studiu, folosită de cei doi interpreți, în mai multe momente ale demersului lor coregrafic. În acest sens, remarcabil ca atmosferă, este sfârșitul spectacolului, simplu, dar plin de încă rcătură simbolică, când siluetele dansatorilor, văzute à contre jour, se zăresc înaintând una spre cealaltă, pe bară, pentru ca în final, să se prindă de mână, ca imagine concluzivă a întregului spectacol. Ochiul atent și experimentat al regizorului Alexandru Dabija a supervizat și el spectacolul ca întreg. Deși destinat strângerii unor fonduri
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
luminează, imaginile se îmblînzesc, ca liniile dealurilor de la Sibiel. Îmi dau seama, încetîncet, că miracolul e în preajma mea! Așteaptă să-l simt, să-l observ, să-l primesc. Voalurile zilelor și nopților se aștern unele peste altele și, uneori, îmi zăresc doar cearcănele. Dacă mă apuc să dau jos păianjenii, de prin toate cotloanele, văd linii și contururi frumoase, văd bogăția din sufletul meu, minunile care se strîng, poate prea tăcut, poate prea sfios. Într-o seară, nu de mult, la
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
lungi. Am rămas în loc o bucată de vreme, ca împietrit. Fruntea îmi era plină de sudoare. Mi-am revenit auzind-o pe mătușă-mea strigându- mă la masă. În următoarele patru zile cât am mai stat la tata-mare n-am zărit-o deloc pe Suzana. Deși uneori aveam impresia că aud undeva, în jurul casei, un fâlfâit vag de aripi. Dar nu era ea. Casa lui tata-mare devenise pentru mine mai luminoasă acum, deși se apropia toamna, care ofilea trandafirii și pustia
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
dreaptă) de satul în care m-am născut, ocupa un loc aparte în imaginația mea de copil. În amiezile senine de vară, cocoțându-mă în câte un copac și punându-mi palmele streașină la ochi, mă chinuiam ore întregi să zăresc „Cula” Vârșețului, devenită legendară prin cât de prezentă era în gura oamenilor. Nu era zi să nu aud pe cineva, dacă era pus în situația de a nu fi crezut, să nu se jure: „Să mă dea dracul de Cula
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
-mi zdrobească certitudinea. Pe tine te caută, i-am spus eu lui Lotte, dar nu m-am întors spre ea. Mi-am ținut ochii ațintiți asupra lui Daniel și astfel n-am văzut expresia de pe chipul ei când l-a zărit atunci, pentru prima oară. Mai târziu am ajuns să mă întreb dacă aș fi izbutit să disting ceva în expresia ei. Daniel a făcut un pas spre ea. Preț de o clipă a fost de parcă și-ar fi pierdut cuvintele
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
a întâmplat sau poate încă nu mi s-a întâmplat până acum ca, într-o singură zi, să văd și să aflu atâtea despre o capitală de țară, precum a fost să mi se prilejuiască ieri la Erevan. L-am zărit, elipsoidal-panoramic, din avion, apoi mi s-a deschis - cu Araratul pe dreapta! - în plină lumină a soarelui de dimineață, care mi s-a părut nespus de intens aici, la o mie de metri peste nivelul mării. Centrul - frumos, ctitorit recent
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
lui Alvis Hermanis după două povestiri ale lui Isaac Bashevis Singer. Succesul real, cu minute în șir de aplauze și ovații, de chemări la rampă a trupei, a realizatorilor, bucuria spectatorilor și reacția caldă, imediată a criticilor pe care îi zărisem cum notau în timpul reprezentației, toate acestea, precum și cele cîteva să le spunem coincidențe împărtășite mai sus, miau prelungit emoțiile și reflexiile multă vreme. Poate nu e, iarăși, doar o întîmplare că acum, cînd scriu, la Radio Muzical este un program
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
fixează în câteva simboluri ale ofrandei, ale generozității și veșniciei: „Hydra este o stâncă ce se ridică din mare aidoma unei uriașe pâini pietrificate. Este pâine transformată în piatră pe care artistul o primește ca recompensă pentru eforturile sale atunci când zărește pentru prima oară țara făgăduinței ...Chiar stâncile, și nicăieri n-a fost Dumnezeu mai generos cu ele ca în Grecia, sunt simboluri ale vieții eterne. În Grecia stâncile sunt elocvente: oamenii mor, dar stâncile niciodată” (p. 51). La Phaestos, în
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
s-a schimbat în seara când Roland mi-a dat ocazia să revin în acest cartier pe care-l evitam. De la moartea mamei, nici nu mai pusesem piciorul pe acolo. Taxiul a luat-o pe strada Chaussée-d’Antin și am zărit, undeva pe fundal, silueta neagră a bisericii Trinité, ca un vultur gigantic ce stătea de pază. Mă simțeam rău. Ne apropiam de graniță. Îmi spuneam că trebuie să mai existe vreo speranță. Că urmează să o luăm poate la dreapta
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
care dă impresia a trece cu ușurință peste barierele convenționale. Fără sfială prototipul eului liric adoptat e demonul romantic. Stihurile românului par a relua elanul lermontovian: „Eu sînt îngerul căzut, mă puteți pipăi,/ dacă este puțin vînt puteți să-mi zăriți aripile/ frînte zbătînduse sub piele ca amintirea/ pe cerul frunții. Vă vorbesc prin supraviețuitorii/ dezastrelor interioare,/ vă vorbesc prin îndrăgostiții care au greșit cerul” (Îngerul căzut). Dar autorul local îi acordă venerabilului personaj o costumație adusă la zi, plebeiană. Bardul
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
Coloana prezidențială a fost zărită pe DN1 și se pare că președintele Traian Băsescu a plecat la munte. Antena 3 a publicat o imagine în care se arată că președintele a plecat din București. În acest moment protestatarii se îndreaptă spre palatul Cotroceni.
Surse: Băsescu scos pe şest din Bucureşti () [Corola-journal/Journalistic/46427_a_47752]