3,296 matches
-
a trimis Pre un înger să mă-mpace, și-mpăcarea-i... e amorul. {EminescuOpI 54} FLOARE ALBASTRĂ "Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieții mele. În zadar râuri în soare Grămădești-n a ta gândire Și câmpiile Asire Și întunecata mare; Piramidele-nvechite Urcă-n cer vârful lor mare - Nu căta în depărtare Fericirea ta, iubite! " Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi părul, Ah! ea spuse adevărul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în luntrea mică, Îngânați de glas de ape, Și să scap din mână cârma Și lopețile să-mi scape; Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blândei lune - Vîntu-n trestii lin foșnească, Undoioasa apă sune! Dar nu vine... Singuratic În zadar suspin și sufăr Lângă lacul cel albastru Încărcat cu flori de nufăr. {EminescuOpI 75} DORINȚA Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Și în brațele-mi întinse Să alergi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și zăpada viorie din obrajii tăi subțiri - Apoi noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie, Ce ușor se mistuește prin plânsorile pustie... Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? Tu-ți arzi ochii și frumseța... Dulce noaptea lor se stânge, Și nici știi ce pierde lumea. Nu mai plânge, nu mai plînge! VI O, tu craiu cu barba-n noduri ca și câlții când nu-i perii, Tu în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Să te primbli și să numeri scânduri albe în cerdac? Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac! Alungat-o ai pe dânsa, ca departe de părinți În coliba împistrită ea să nasc-un puiu de prinț. În zadar ca s-o mai cate, tu trimiți în lume crainic, Nimeni n-a afla locașul, unde ea s-ascunde tainic. VII Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură; iar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste, Căci se clatină rărite
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste, Căci se clatină rărite șiruri lungi de bătălie; Cad Arabii ca și pâlcuri risipite pe câmpie, În genunchi cădeau pedestrii, colo caii se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cădea pe zi ce merge. Ce iluzii! Nu-nțelegi tu, din a ei căutătură, Că deprindere, grimasă este zâmbetul pe gură, Că întreaga-i frumusețe e în lume de prisos, Și că sufletul ți-l pierde fără de nici un folos? În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună, Tânguirea ta de moarte în cadențele-i adună; În zadar în ochi avea-vei umbre mândre din povești, Precum iarna se așează flori de ghiață pe ferești, Când în inimă e vară...; în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
este zâmbetul pe gură, Că întreaga-i frumusețe e în lume de prisos, Și că sufletul ți-l pierde fără de nici un folos? În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună, Tânguirea ta de moarte în cadențele-i adună; În zadar în ochi avea-vei umbre mândre din povești, Precum iarna se așează flori de ghiață pe ferești, Când în inimă e vară...; în zadar o rogi: "Consacră-mi Creștetul cu-ale lui gânduri, să-l sfințesc cu-a mele lacrămi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
boltita liră, ce din șapte coarde sună, Tânguirea ta de moarte în cadențele-i adună; În zadar în ochi avea-vei umbre mândre din povești, Precum iarna se așează flori de ghiață pe ferești, Când în inimă e vară...; în zadar o rogi: "Consacră-mi Creștetul cu-ale lui gânduri, să-l sfințesc cu-a mele lacrămi! " Ea nici poate să-nțeleagă, că nu tu o vrei... că-n tine E un demon ce-nsetează după dulcile-i lumine, C-acel demon
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ca-n ziua cea de-ntîi, Cum izvorau lumine; Cum izvorând îl înconjor Ca niște mări, de-a-notul... El sboară, gând purtat de dor, Pîn-piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochiu spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuș e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. {EminescuOpI 177} - " De greul negrei vecinicii, Părinte, mă desleagă Și lăudat pe veci să fii Pe-a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
timpurile vechi. Căci te iubeam cu ochi păgâni Și plini de suferinți, Ce mi-i lăsară din bătrâni Părinții din părinți. Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochiu de mort. Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt, Și noaptea candelă s-aprinzi Iubirii pe pământ. {EminescuOpI 193} ȘI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ziduri vechi, sunând din valuri. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, San-Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate: "Nu-nvie morții - e-n zadar, copile! " {EminescuOpI 203} SE BATE MIEZUL NOPȚII... Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă, Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi iee vamă. Pe cai bătute-adesea vrea moartea să mă poarte, S-asamăn între-olaltă vieață și cu moarte; Ci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-și putea înfrâna dorința de a deveni episcop, cu toate că, pe de altă parte, se rușina de propria sa ambiție. „Activitatea misionară din această țară este o bătălie. Iar într-o luptă condusă de comandanți nepricepuți, sângele războinicilor se varsă în zadar.” De aceea credea misionarul că trebuie să rămână în viață în această țară. Pe când stătea încă ascuns aflase că cinci creștini fuseseră prinși, însă sentimentul că avea de îndeplinit o misiune îl îndemnase să se ferească de o soartă asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dat motive japonezilor să-i prigonească pe creștini. Ar face bine să se gândească cine l-a mâniat pe răposatul taikō. Diego îl privea sfios cu ochii săi roșii. Uitându-se în ochii lui, misionarul se gândi că era în zadar să se sfătuiască asupra vreunui lucru cu acest confrate nătâng. Fără să poată vorbi mulțumitor limba acestei țări, deși se împlineau mai bine de trei ani de când venise în Japonia, Diego își petrecea zilele îndeplinind ascultător ca o oaie tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să vă întoarceți. Nici eu nu știu când o să ne întoarcem, sau ce fel de țară e această Spanie unde o să ne ducem de acum înainte, dar am să fac în așa fel încât caznele voastre să nu fie în zadar! Astfel le vorbi samuraiul cu ochii săi duși în fundul capului, iar cei trei supuși încuviințară cu capele plecate. Se uitau unul la altul nemișcați, ca niște statui. Deodată, din ochii lui Yozō țâșniră lacrimi mari, însă își întoarse fața pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și pe stradă nu mai era nimeni. Pentru o clipă m-am simțit copleșit de sentimentul chinuitor că tot ceea ce înfăptuisem până atunci se prăbușea în jurul meu ca într-o avalanșă. Mi se părea că tot ce făcusem era în zadar, că tot ce-mi dorisem era lipsit de însemnătate, că tot ce crezusem era de fapt pentru propria mea mulțumire. Toate acestea îmi săreau în ochi. În momentul acela râsul se auzi iarăși. Împrejur răsuna un hohot și mai zguduitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
temelii. Japonia oprise propovăduirea credinței creștine. Iar asta însemna, de asemenea, și renunțarea la negoțul cu Nueva España. Prin urmare, însărcinarea care le fusese încredințată, la fel ca și călătoria aceasta - toate nu mai aveau nici o însemnătate și erau în zadar. Lunga lor călătorie. Oceanul larg întins. Câmpiile pârjolite din Nueva España. Soarele ca o tipsie albă. Câmpurile sălbatice pe care nu creșteau decât agave și cactuși. Satele în bătaia vântului. Toate aceste priveliști îi treceau una câte una prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
creștini decât de dragul însărcinării și a Stăpânului, călcându-ne pe inimă. Hasekura arăta pentru prima oară o răceală de care nu o cunoscusem până atunci. Era ca și cum s-ar fi răzbunat pe mine. — De ce să-și spintece pântecul? E în zadar! Dacă n-ar face acest lucru, senior Tanaka s-ar face de rușine pentru că și-ar pierde onoarea și n-ar mai putea să dea ochii cu rudele și cu apropiații săi. — Ce înseamnă rușinea și onoarea? Eu știu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească”, îmi ziceam eu în sinea mea abia târându-mi picioarele de-a lungul drumului, „și ca să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.” Domnul nu face nimic în zadar. Nici moartea lui Tanaka nu era în zadar, căci mă învățase toate acestea. — Ce se va întâmpla cu noi după aceea? murmură Nishi Kyūsuke așezându-se pe patul său din sala de întruniri a orașului Córdoba și ațintindu-și privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ci ca El să slujească”, îmi ziceam eu în sinea mea abia târându-mi picioarele de-a lungul drumului, „și ca să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.” Domnul nu face nimic în zadar. Nici moartea lui Tanaka nu era în zadar, căci mă învățase toate acestea. — Ce se va întâmpla cu noi după aceea? murmură Nishi Kyūsuke așezându-se pe patul său din sala de întruniri a orașului Córdoba și ațintindu-și privirile pe fereastră. Primiseră aceeași încăpere ca și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
piatră cu trei sau patru etaje și despre biserici care străpungeau văzduhul, dar era greu să-i facă să înțeleagă. Le povesti despre câmpurile sălbatice din Nueva España unde mergeai și mergeai, dar nu vedeai decât agave și cactuși. În zadar. — Am descoperit că lumea... zâmbi Nishi parcă resemnat, e mult mai largă decât mi-am închipuit eu de aici, din Japonia. După ce Nishi isprăvi de povestit, veni rândul egumenului și al slujbașilor să le povestească despre întâmplările petrecute pe domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mormântul lui. Dar trebuie să te socotești fericit că neamul Hasekura n-a fost zdrobit. „Cu ce-am greșit eu?” Cuvintele acestea îi ajunseră până în gât, dar samuraiul și le înghiți. Chiar dacă le-ar fi rostit, ar fi fost în zadar. — Nu e vina ta. N-ai avut noroc. Stăpânirea... Seniorul Ishida se întrerupse. Dacă nu s-ar purta așa cu tine... atunci nu s-ar putea dezvinovăți. Seniorul Ishida fornăi. — Să se dezvinovățească? Descumpănit, samuraiul își ridică ochii și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe altul , în clasă, în timpul orei, cu profesorul în clasă. În alte țări, tineri minori au pus mâna pe armă și au împușcat dement, mai multe persoane. Factorii de decizie dezbat problema violenței, aruncând vina de la unii la alții. „ În zadar vă zbateți și asudă Fruntea voastră galbenă ca ceara” Versuri din poezia „Cântec de primăvară” de Mihai Beniuc (citat de Zoe Dumitrescu Bușuleng, 1974, (5)). ÎN ȘCOLI, CULEGEȚI VIOLENȚA ȘI ALTE RELE, PE CARE LE-AȚI SEMĂNAT PRIN UNELE EMISIUNI
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
are de gând să pregătească ceva tare bun și vrea să i vină-n ajutor. Ia o oală, pune în ea făină, cam până pe la jumătate, pe urmă toarnă puțin lapte. Cu o lingură încearcă să amestece totul. Dar, în zadar! Iar a făcut ceva rău! De necaz, începe să plângă. Nici nu bagă de seamă când bunica intră, din nou, în bucătărie. Ce-i, fetiță dragă? Degeaba încearcă Sorina să se oprească din plâns și să-i spună ceva. Lacrimile
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că ceva îi lovește nasul și buzele. Se uită mai bine. Ce-i asta? Un tub cu leucoplast?! Dar, cum a ajuns obiectul ăsta aici? El, Sorin, îl pusese în cana Sorinei doar. Se pare, deci că nu i în zadar proverbul ce-acum își amintește: Nu-i pentru cine se pregătește, ci-i pentru cin’ se nimerește. Și-și mai zice Sorin în gândul său: „De mă gândesc mai bine și eu sunt un băiat rău. De multe ori îmi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]