7,506 matches
-
orice mineral și dealurile s-au zbârcit și și-au dat drumul în zenit mergem rupți și sfâșiați prin pustie poate dincolo de zare să fie Doamne și de atâta drum ni s-au făcut sufletele scrum o dată vom ajunge dincolo de zare puțină lumină puțin cer și puțină sare de mii de ani mergem spre el necontenit și el se retrage în infinit parc-ar fi vânat și noi vânători ne-am revoltat de mii de ori când să punem mâna pe
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
abisși vorbim cu Tine în visvremea noastră, Doamne, când mai vinese sleiește cerul de Tinede când așteptăm sub deala ruginit în noi orice mineralși dealurile s-au zbârcitși și-au dat drumul în zenitmergem rupți și sfâșiați prin pustiepoate dincolo de zare să fieDoamne și de atâta drumni s-au făcut sufletele scrumo dată vom ajunge dincolo de zarepuțină lumină puțin cer și puțină sarede mii de ani mergem spre el necontenitși el se retrage în infinitparc-ar fi vânat și noi vânătorine-am revoltat
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
țărnă rând pe rând, Cum cad pe față-mi lacrimile-n plânset... Te uită, toamnă cum se veștejesc , Pe-alee crizantemele pitice, Când tainice cu vântul povestesc, De alte zile calde și ferice. Te uită, toamnă, cum se duc în zări, Și rândunele, mierle, ciocârlii, Când colorată vii din depărtări, Și ruginești cu firea-ți, verzi câmpii. Te uită, toamnă, cum plutește-n zare, O ceață deasă, sură și bolnavă, Ca o fantasmă satu-mbrățișează , Din șesul amorțit, până -n dumbravă. Te uită
TE UITĂ, TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368722_a_370051]
-
tainice cu vântul povestesc, De alte zile calde și ferice. Te uită, toamnă, cum se duc în zări, Și rândunele, mierle, ciocârlii, Când colorată vii din depărtări, Și ruginești cu firea-ți, verzi câmpii. Te uită, toamnă, cum plutește-n zare, O ceață deasă, sură și bolnavă, Ca o fantasmă satu-mbrățișează , Din șesul amorțit, până -n dumbravă. Te uită, toamnă cum mă plouă-n gând, Îmi picură în inimă cuvinte, Și frunzele m-acopăr rând pe rând, Ca gândurile când îmi vin
TE UITĂ, TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368722_a_370051]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > APA MARII Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului APA MARII Ochișori din soare curși Clipoceau pe luciul mării, Și-n a lor privire caldă Picura albastrul zării. Jucăuși se hârjoneau Gândilând marea cu pleoapa, Și cu râsul de cristal Lumina-n profunduri apa. Și în dulcea veselie Marea-n vals își purta valul, Cerul oglindit și el, Se lăsa atins cu malul. Atuci doru-mi călător S-a
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368727_a_370056]
-
valul. Din străfunduri, o furtună A ieșit împrăștiind, Ochii soarelui în lacrimi, Apa brusc neliniștind. Valsul valului mai negru Decât iadul cu păcate, Și-a pus doliu pentru toate Sufletele-n mare moarte. Și cu clocotul din bocet Jalea-ndoliase zarea, Pleoape mici stinseră ochii, Doru-mi înecase marea. Totu-i negru azi pe mare. Ochii soarele și-a luat. Doar pe-al mării negru vals, Doru-mi urlă-nflăcarăt. Referință Bibliografică: APA MARII / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368727_a_370056]
-
O ploaie liniștită ca printr-o sită trece Și se așază clipa cu harul spre pământ. De-atâta așteptare căldura crește-n aer Dintr-un alai de raze pe aburi moi adus, Înfloresc sălcii, cu puful smuls din caier Catifelează zarea în pacea ei de sus. Legenda toarce lin un fir de nea rămasă Și-l răsucește c-un rubiniu lujer de foc, Leacuri de lumină peste lume lasă -Un mărțișor- cu irizări de-aprins noroc Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR / Lia Ruse
MĂRȚIȘOR de LIA RUSE în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368770_a_370099]
-
DUPĂ PLOAIE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 898 din 16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului După ploaie Lacrimile cerului, încet s-au liniștit. Deschid ușor fereastra; răcoarea dimineții Intâmpină voioasă, obrazu-mi adormit. Privesc cu încântare tabloul frumuseții... In zare se aude un ciripit voios. Grădina se-nvioaie sub al ploii duș; Bobițe de...cristale lunecă în jos... Un curcubeu în zare se laudă ghiduș, Cu haina maiestoasă și plină de culori Mândru și-nfoiat precum un păun Pe bolta luminată se
DUPĂ PLOAIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363651_a_364980]
-
încet s-au liniștit. Deschid ușor fereastra; răcoarea dimineții Intâmpină voioasă, obrazu-mi adormit. Privesc cu încântare tabloul frumuseții... In zare se aude un ciripit voios. Grădina se-nvioaie sub al ploii duș; Bobițe de...cristale lunecă în jos... Un curcubeu în zare se laudă ghiduș, Cu haina maiestoasă și plină de culori Mândru și-nfoiat precum un păun Pe bolta luminată se-ntinde peste flori. Sub frunza-nviorată privește un căpșun. In razele de soare trimise în grădină, Se leagănă fragilă a macului tulpină
DUPĂ PLOAIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363651_a_364980]
-
din Municipiul Suceava. A pregătit sute, poate mii de elevi care au devenit personalități de seamă în țară, dar mulți dintre acești elevi au populat și lumea intelectuală din străinătate. Roadele muncii sale s-au risipit în toate cele patru zări ale lumii, întocmai ca razele unui astru strălucitor. Greu i-a fost să se despartă de catedră, de catalog, de caiete de teze, de foile de extemporal, atunci când vârsta l-a obligat să se pensioneze, nevoit să predea ștafeta unor
AGONIA MAESTRULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363656_a_364985]
-
stadion peste “gardul telenoveleor” și puștii, care nu s-au hotărât cu ce echipă țin, sunt tipologii diverse ale microbistului provincial, european însă până în măduva oaselor... Să revenim, deci, la culori...! Galbeni ca zăganul de aur din stema Măneciului, în zare, Muntele Roșu, cu smârdar, vecin cu Muntele Zăganu, străjuiți de barajul de argint și albastrul lacului de acumulare Măneciu... Câți dintre jucătorii măneceni și-au adus aminte că scriu istorie în cartea postelnicul Mănică? Câți s-au gândit că au
DE CE AVEM NEVOIE DE FOTBAL? de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363693_a_365022]
-
îngrijorarea că „veșnicia a plecat odată cu băștinașii, când aceștia nu s-au mai purtat cum le era portul și n-au mai vorbit cum le era vorba”. „Aflându se și ei în calea răutăților, s-au risipit în cele patru zări. De multe ori stau să mă gândesc ce i-o fi făcut să-și părăsească vetrele, să-și ia lumea în cap”. Autorul a simțit că trebuie să documenteze obiceiurile Mărginimii, ciclurile vieții, ce merg din leagăn în mormânt, precum și
ESENŢĂ DE SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363713_a_365042]
-
dă vina pe mine, tu ești dragostea mea, ca un basm Nu dă vina pe mine ești creionul ce-n gând desenează-un fantasm Nu dă vina pe mine, timpul va fi gumă ce te va șterge sufletul spre alte zări va merge Toată această iubire am construit-o zi de zi Tot ce am simțit știu că - fără tine - va muri Dar daca iubirea pentru tine e-n porii mei, vezi bine, Nu dă vina pe mine Dragostea această am
NU DA VINA PE MINE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363725_a_365054]
-
înrobirii, dar lacrima și-a prins căderea-n roată, tocind sub suflet strigătul iubirii! Un vânt și-a așezat fioru-n teacă, sub mâinile-mi ce-a strâns doar depărtarea, la pieptu-mi ghemul lunii mi se-apleacă, simțind pământul îngropându-mi zarea! Referință Bibliografică: PREMONIȚIE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1908, Anul VI, 22 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PREMONIȚIE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363729_a_365058]
-
să ne îmbraci Să-ți lași mantia să se-aștearnă Pe munți, pe văi și pe copaci! Început de iarnă Cu sărutu-ți alb și rece Ai supus toată suflarea Și-ai lăsat cu greu să plece Păsări ce umplut-au zarea... Apelor ce stau să-nece Le-ai zăgăzuit mișcarea, Cu sărutu-ți alb și rece, Înghețându-le suflarea... Din fulg alb, făcut-ai floarea Crengilor să se aplece, Dormitând în așteptarea Altui timp care să-ți sece Tot sărutu-ți alb și
DE IARNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363739_a_365068]
-
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc/ în calea mea,/ ... / eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -/ și-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micșorează, ci tremurătoare/ mărește și mai tare taina nopții,/ așa îmbogățesc și eu întunecata zare/ cu largi fiori de sfânt mister/ și tot ce-i neînțeles/ se schimbă-n neînțelesuri și mai mari/ sub ochii mei/ ... ” scria atât de inspirat, cel trecut prin multele încercări ale segmentului său de viață, Lucian Blaga. Întâmplător sau nu
TABLETA DE WEEKEND (36): DECODĂRI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363711_a_365040]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PRINSOAREA - SONET Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Se zbate zarea-n chingile furtunii Când din adâncul mării-o melodie În suflet și în minte se mlădie, Apoi se stinge când sosesc lăstunii. Un vânt primăvăratic mă adie, Iar ghioceii-mi înfloresc, nebunii, Sub raza binecuvântat-a lunii, În timp ce uit de-
SONET de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363742_a_365071]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > GEORGE NICOLAE STROIA - O STEA ÎN ZARE (LUI EMINESCU) Autor: George Nicolae Stroia Publicat în: Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Au înmugurit salcâmii, îmbăiați în aerul cald al revenirii, împletit cu parfum de veste. A zămislit cuvintele, îndulcind limba noastră - amară povară
O STEA ÎN ZARE (LUI EMINESCU) de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363772_a_365101]
-
dar oferit în schimbul nemuririi. A șoptit povești în codru, căci numai el îl asculta, până când, spre finaluri, a visat iubirea sa. A-nțeles durerea mării și-a-ncercat să o aline, spre fereastra dinspre soare a rămas o stea în zare. A recreat simțirea, doar privind-o cu alți ochi, a rescris iubirea picurată în flori de tei. Doar el, Eminescu, și-a trăit viața prin veșnica unire, cu al oamenilor Har. George Nicolae STROIA clasa a VII-a Liceul Teoretic
O STEA ÎN ZARE (LUI EMINESCU) de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363772_a_365101]
-
el, Eminescu, și-a trăit viața prin veșnica unire, cu al oamenilor Har. George Nicolae STROIA clasa a VII-a Liceul Teoretic ”Emil Botta” Adjud foto: George Nicolae Stroia - schiță ” O stea” Referință Bibliografică: George Nicolae STROIA - O STEA ÎN ZARE (LUI EMINESCU) / George Nicolae Stroia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1111, Anul IV, 15 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 George Nicolae Stroia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
O STEA ÎN ZARE (LUI EMINESCU) de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363772_a_365101]
-
un pol, tu la polul opus, prea departe... În sufletu-ți ceară prelung mă topește Lumină să-ți dau, să-ți fiu lumânare Când ninge cu dor și în noi viscolește, Eu fulg într-un nor, tu în altul în zare... În sufletu-ți harpă mă cântă, mă frânge Cu note de fluturi din nea de dantelă, Ascultă cum vântul disperă și plânge... Ecoul sunt eu, tu suspinul din iarna rebelă... Ninge-mă Azi, iubita mea frumoasă Rătăcită într-un nor
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
regrete Și cu fulgi de dor ușor, Și nămete cu nămete Toate ning, se strâng și dor. Ninge greu cu răni ușoare Care cad și ne străpung, Ninge trist, cu disperare, Toate ning și toate plâng. Ninge alb din albul zării Cu fulgi albi, ninge lăptos, Pe zăpezile-ntristării Toate ning și dor pufos. Ninge cât o revărsare De suspine albe, moi Și cu spaime trecătoare, Toate ning, ningem și noi. Ninge gros cu alb subțire Tors din albul de fuior
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
Mihai Eminescu (acrostih) trăiesc în cea mai bună dintre lumi unde tu ai rămas frate cu stelele luna și lacul cu plopii mereu fără soț ... ieșiți din legi au plecat cu iubirea brodată-n cuvinte marea îmi duce privirea prin zări miruite cu mirosul florilor de tei și albăstrele ... în concert enescian lutul de acasă îmi poartă urmele acolo pe oriunde ... aici ochii tăi mari și adânci devin felinare contopite în cioburi de stea umbli azi hai-hui prin sufletul meu oferindu
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
ca un soare ce râde în primăveri cu buzele cireși ce-au înflorit mai ieri. Privind dorința crește, clocotitor și rece ... amăgitor prin vene îl scaldă o apă, rece și dorul iară crește, cumplit îl răscolește, se-ntunecă pe-o zare, pe-o luna, iară crește. Săruta acest pământ sub chip de flăcăiandru având părul ca noaptea, privirea ca o stea în față fetei stă drept, semeț și mândru cu zâmbetul de lună și fața fulg de nea. Privirile dansează pe
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
nicicum să lupt, decât în posturi negre, mai bine mânc de frupt. Ema Chiriac - Poetul, aripi de lumină Pasăre cu aripi de lumină - Poetul a trecut pe deasupra lucrurilor mirosind a esențe. S-a culcat apoi, obosit de-atâta frumusețe, pe sub zarea rotundă, îmbolnăvindu-se de eternitate, căci, prin fereastra sufletului lui, a intrat misterul lui a fi și a nu fi. Cu ochii deschiși, scrutând până spre marginile universului, a mângâiat visul fântânilor, a îmbrățișat trupul svelt al gândurilor care l-
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]