KorAP: Find »[drukola/base=zbura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...564 >

14,079 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845

exportului de produse pentru o ramură industrială ce se dezvolta cu pași repezi, cum a fost industria chimică. Pe bună dreptate, se spunea, în acea perioadă, că industria chimică devenise indispensabilă vieții oamenilor. Metaforic se spunea: chimia ne îmbracă, chimia zboară, ne tratează de diverse boli, ne oferă hrana cea de toate zilele, sprijină celelalte ramuri industriale prin produsele sale. Chimia este totul. Pentru Nicolae Murgu începea o a două etapă a vieții sale, care s-a întins pe mulți ani

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

bubuit de "Scînteia". Afirmam acolo că "reforma" din '48 a produs o ruptură în cultura română. La revistă, evitam sa propun spre tipărire poezie politico-patriotică. Mergeam pe sistemul fii dificil pentru cenzură. După tezele ceaușii, din '71, Leandru-Diță-Lerești mi-a zburat din pagină o cronică literară la poetul Gheorghe Istrate. Folosisem mult incriminatul cuvînt oniric. Peste noapte, oniricii erau tratați ca dușmani ai statului, iar Lerești devenise, tot peste noapte, onirocenzor. "N-ai citit tezele? Reacționaro!", a dat tare sonorul Leandru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
zgîrie lemnul, dezamăgit că nu-i luat în seamă. Ce faci, Tano? Reprezinți paparazzi, ne spionezi? Se repede cu pieptul de lup alsacian în ușă, o deschide și dă năvală peste Șichy, să-i spună, pesemne, c-o place. Casetofonul zboară cît colo, dar Tano e nevinovat și fraged ca otava. Tu-ți America de prost! Cîine jegos ce ești. Marș de-aici. Trebuie s-o luăm de la capăt, se îmbufnează Șichy. Unde eram? A, da! Spuneam că social-democrații cărau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
harnic cu laba. Vîntul (ipocrit) rămîne nemișcat. Îl pîndește cuminte. Nu intervine. Îl îngăduie să-și îngroape nuca meticulos. Dar, după ce l-a lăsat să-și termine treaba, îi sare-n față ca Mișu Negrițoiu și-i spulberă truda. Frunzele zboară cît colo. I-a găsit-o. Tano se saltă iarăși în turbare să-l înhațe, dar nu reușește decît să-și prindă coada-n colți. Chelălăie de ciudă. O clipă, rămîne cu botul în o. Miroase iarăși tufișul și-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de calică? Și ce frunze zdrențăroase! Mai erau și țînțari anofeli, șuierînd asasin. Și mai era uliul căzut din cer pe spinarea găinii rătăcite. Devorînd-o. I-aș fi asigurat pe Patrick și pe Bradutz că păsările ababil, distrugătoarele Sodomei, nu zburau pe-acolo. N-am mai spus nimic. Prea erau iritați că uitaseră la Iași un nécessaire de toilette. Unde să fi cumpărat de la Tîrgu-Neamț așa ceva? Am plecat cu regret dintr-unul din locurile care răsplăteau, răscumpărau opreliștile traiului ceaușiu, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ca și cel "în tranziție", îmi amintește de-o proză a lui Márquez, Un domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme. I se dădea mîncare într-un coteț, ca unui animal de circ. Lui, înger foarte bătrîn, care uitase să zboare. Nu-și mai folosea aripile. Nu mai știa cum se folosesc aripile. Înger căzut, cu tălpile rănite nu de cer, ci de pămînt. Mănîncă și taci, măi animalule! înghite ce-ți dăm! Ieri, întîmplîndu-se vizita lui Bush, toate posturile ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
citit într-un ziar că fostul prim secretar de Craiova a fost demis și exclus din partid, în urma unui accident de vînătoare. S-a sinucis. Și nu pentru că omorîse, din greșeală, pe cineva. Nu. Și-a luat viața pentru că îi zburase scaunul, pentru că nu mai era "greu" în PCR. Ucigaș virus activismul. Atipic. În fine. Șeful Tineret TV n-a mai ajuns, cum visa, mîna dreaptă a lui Ceaușescu pe probleme de cultură. Și cît se zbătuse! Chiar în seara de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ajutat să crească o fetiță orfană. Lucrurile nu sînt cum par a fi. Ca lucrurile să fie exact cum par a fi, primește-i dragostea. Sînii ei ca zepelinele te-ar ridica de la pămînt. Ce lirem! m-a ironizat Russ. Zburînd deasupra Vitebskului, nu? Te gîndești că o iubire tîrzie mi-ar schimba centrul de greutate. Centrul de greutate ține de văzul pe care-l pierd. Dar cu tine n-am nevoie de văz. N-am nevoie să te văd. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

Trolul cel Uriaș și urât, Scorpia, Vasiliscul verde, cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Dochia, Pâca, cea mereu cu luleaua între dinți, Muma-Pădurii, Joimărița; ascultă poveștile, spuse de ei înșiși, vârcolacului și Licornului, ca și povestea perversei Aspide; zboară spre soare, vertical, călare pe Hipogrif; se întreține cu Iormorogul, cea mai veche creatură din rezervație, ființă cu două fețe, patru mâini, patru picioare, bisexuală asemenea androginului platonian care a supraviețuit potopului, fără a fi urcat în corabia lui Noe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mult timp ca de obicei să mă statornicesc, să mă pierd pe firul unei povestiri, să mă sustrag afluenței de umbre obositoare din jurul meu. Înclin către casa Zmeului, atât că filozofia elaborată a Zmeului întrece posibilitățile răbdării mele. Gândurile îmi zboară aiurea, nu pot sta locului, nu mă pot aduna, crâmpeie de amintiri mă atacă din toate părțile, neclare, incomplete: ea venind pe o alee în direcția mea, sau depărtându-se cu pași repezi spre ieșire, noi doi cu genunchii lipiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
că Vârcolacul a mușcat din nou din lună. În aceeași zi, plin de însuflețire și de amintirea zilelor lui de glorie, ne-a relatat cea mai frumoasă dintre poveștile lui. Povestea Vârcolacului Noapte de noapte luam înfățișarea mea de lup, zburam până la lună și mușcam din ea câte o bucățică, până devenea o unghie subțire. Atunci o lăsam o vreme să crească la loc, în timp ce oamenii se orientau după ciclurile lunii și recoltele lor erau bogate. Până într-una din zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
gură era prin adormire. Se strecoară în visul copiilor, în acel vis din starea de reverie ce pregătește somnul. Îngroziți de chipul ei, visul se transformă în coșmar și baba apucă somnul cu mâna, îl ascunde sub fuste, să nu zboare și dusă e. Fuga acasă la copiii ei, cu darul. În verile foarte umede, la cerere, poate provoca ploi cu broaște. Copiii ei, la fel ca cei ai Babei Dochia, au fugit până la urmă de-acasă de gura ei afurisită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
animalele într-o grădină zoologică: vampirului îi vor cădea caninii dacă nu va trebui să se hrănească cu sânge de om, vârcolacul nu mai mușcă din lună, iubirea provocată de Aspidă nu va mai trebui exorcizată, hipogriful nu mai poate zbura nici cât o găină pe gard, iar zmeul nu va mai distinge mirosul de carne de om de o friptură de vacă. Oare de ce ești atât de cinic, dacă nu te-aș fi adus eu aici, nici n-ai fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ceva ce îți poți descoperi în timp. E un organ deosebit de complex, e ca un instrument muzical, pentru că în mod esențial vibrează. Totuși, nu oricine înzestrat cu el știe, însă, să-l și folosească. Bine, dar tu mai poți să zbori? Am crezut că... Hipogriful și-a deschis deodată larg aripile și a bătut de câteva ori rapid și zgomotos din ele, la fel cum ar scutura un scut înainte de bătălie. E drept că n-am mai zburat de nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mai poți să zbori? Am crezut că... Hipogriful și-a deschis deodată larg aripile și a bătut de câteva ori rapid și zgomotos din ele, la fel cum ar scutura un scut înainte de bătălie. E drept că n-am mai zburat de nu-mi mai aduc aminte când, dar ar trebui să pot, putem încerca, desigur, depinde numai de tine, de cât de puternică e dorința ta. De mine? Vrei să spui că tot timpul ăsta n-ai zburat doar pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
am mai zburat de nu-mi mai aduc aminte când, dar ar trebui să pot, putem încerca, desigur, depinde numai de tine, de cât de puternică e dorința ta. De mine? Vrei să spui că tot timpul ăsta n-ai zburat doar pentru că nu te-a solicitat nimeni? Da, poți să-i spui și așa. Până și eu am fost adus aici cu avionul! În lumea tehnologică e o mare criză de intimitate, devine mai sigur a-ți cumpăra bilete de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
un hipogrif să-ți citească gândurile. M-am uitat lung la trupul greoi al Hipogrifului, la pulpele lui flasce și groase, la aripile lui prăfuite. Apoi mi-a venit imediat în minte calul lui Harap-Alb. Nu știu cum ai să poți să zbori... Eu nu am jăratic să-ți dau! am râs către Hipogriful ce a început să necheze, răzuind cu gheara iarba de sub el, ca un cocoș ce se pregătește să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
soare în zbor vertical, absolut. Nici cea mai măiastră dintre păsări n-ar fi putut ține pasul cu noi. O stare de fericire inexplicabilă mi-a cuprins întreaga ființă. Percepeam zborul cu fiecare fibră, simțeam încordarea Hipogrifului în fiecare mușchi. Zburam cu mâinile, cu picioarele, cu umerii, în sfârșit, cu mintea mai ales zburam către rodul viselor mele și al nopților însingurate. Strângeam cu putere trupul întins ca un arc al Hipogrifului, dar de fapt pe ea o strângeam în brațe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
fi putut ține pasul cu noi. O stare de fericire inexplicabilă mi-a cuprins întreaga ființă. Percepeam zborul cu fiecare fibră, simțeam încordarea Hipogrifului în fiecare mușchi. Zburam cu mâinile, cu picioarele, cu umerii, în sfârșit, cu mintea mai ales zburam către rodul viselor mele și al nopților însingurate. Strângeam cu putere trupul întins ca un arc al Hipogrifului, dar de fapt pe ea o strângeam în brațe, ea ce nu ar fi trebuit să lipsească de la acest zbor, tocmai acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
această plimbare sau și-ar fi dorit-o la fel de mult ca și tine. Și atunci și zborul meu ar fi fost mai ușor, la fel de rapid și de ușor ca gândul, gândul tău și al ei deopotrivă. Abia acum înțeleg de ce zbura calul lui Harap-Alb ca gândul! era vorba de gândul la Consânzeana ce-i purta pintenii năzdrăvani printre "nouri"! Corect! se aude nechezatul plin de mulțumire de sine al Hipogrifului ce lasă rând pe rând în urmă curcubeul de ceruri: cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
scol rapid de la masă și ies din vagonul-restaurant pe urmele ei. Mă opresc la geamul de pe hol pe care-l deschid mecanic și tot mecanic citesc pe pancardă numele stației. E "gară mică", îmi spun și gândurile încep să-mi zboare aiurea, când tocmai ea trece prin dreptul geamului meu. Izbutesc să-i pun întrebarea ce m-a torturat tot timpul mesei, direct, fără menajamente, aproape răstit și răspicat. Prin urmare o întreb, în sfârșit, cine este. Îmi zâmbește straniu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
nu trebuie să admită nimic. El mă privește ca pe o pasăre în zbor, este liber să mă privească oricât. ............................................................................................................... (Apoi, din ce în ce mai rar, silabisind aproape, precipitând deodată mișcarea câte-o silabă pe pas.) Eu sunt li-be-ră să zbor. Pri-vi-rea lui zboară către mine. Suntem amândoi pă-sări. Oa-meni-pă-sări... Scena 9 (Același soare spălăcit în mijlocul unui cer de un albastru intens. Scena este ocupată de o femeie îmbrăcată într-o rochie foarte simplă și lungă, poartă sandale și un fel de cunună pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
dintre băieți, cel mai mare, executa întoarceri repetate în aer peste cap, înainte și înapoi, și ateriza de fiecare dată în picioare. Era foarte înalt și saltul său brusc depășea cu mult săritura celorlalți. Lui nu-i era frică să zboare, să se înalțe oricât de sus. Ateriza lent, parcă în ciuda gravitației, pe picioare de pisică, apoi se înălța iar, făcea câte o rotație sau două prin aer, apoi iar și iar, fără efort, fără întrerupere, într-un perpetuum mobile. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
dintr-o sursă necunoscută creștea, fără aparența celui mai mic efort. Sărea dumnezeiește, așa mare și deșirat cum se afla, și mă întrebam la ce se gândește el când se contorsionează prin aer, ce crede el despre el însuși când zboară ca un zeu, un zeu capturat de oameni într-o cușcă de plasă și arcuri. Un alt copil, foarte mic, cel puțin în raport cu el, îmi atrage atenția. Sare cu o minge între picioare. Din când în când, aruncă mingea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
1000 de Buddha mici ce coboară din cer, fiecare dintre ei adăpostit de o umbrelă. Sau ei confundă, pesemne, miracolul artei cu replica lui mai puțin sofisticată, cea reală. În curiosul film al lui De Sica, "Miracol la Milano", oamenii zboară haotic, în toate direcțiile, pe cozi de mătură, pe cerul albastru de deasupra orașului. Problema miracolului o putem defini ca un fenomen individual cu o funcție esențialmente colectivă, pentru că el nu se poate obiectiva decât într-o colectivitate. Din perspectiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]