KorAP: Find »[drukola/base=zeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...866 >

21,644 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați e din ce în ce mai goală. Odată, s-a întîmplat să-l și văd în oglinda de la Liselle. "Știam c-o să ne revedem. "Te iubesc". Iordan, zeul meu absurd, nu-mi spusese niciodată te iubesc. Atît. A dispărut. Vorbise fără să-și miște buzele, dar l-am înțeles. Îl zăream printre lacrimi și voiam să nu mai plîng, ca să-l văd încășiîncă. Să nu dispară. M-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
nu numai părul. Poate că mai și respiri, printr-o tijă de crin, de-acolo, de la doi metri de sub frunze. Mi-a oferit salvarea lui de la moarte și n-am știut ce să fac cu ea. Dar nu era Iordan zeul? Cum să-l fi văzut învins, umilit, urîțit de boală? Învins, învins, învins. Tot repetîndu-l, cuvîntul se metamorfozează. Învins. Învi(n)s. Învis. În vis. Vis. Și ce să-mi fi spus la/pe patul morții? Bătrîn pianist pe patul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
plaisir de descendre) pentru un Patrick fără urmă de noblețe sufletească a schimbat în rău firea lui Brăduț: devenise excesiv de mofturos și de văicăreț-efeminat. Nimic nu era destul de special pentru iubirea de lux a stripperului. Cică spartanii se rugau de zei să le dea puterea de-a suporta nedreptatea. Și eu mă consideram nedreptățită. Chiverniseam salariul (bănuții nu-mi erau de-ajuns, însă de la Marx tot am învățat ceva: mi-a transmis sila de sacul cu bani capitalist, de scopurile materiale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
fană a muzicii lui (mă tot nimeream lîngă ea) s-a aplecat spre mine: "E tata?" "E bărbatul meu". "Ce fericită poți fi!" Depindeam de mîngîierea lui aspră: "N-o să-ți las amintiri calme, dulci, molcome". Voia să-mi fie zeul. Nu omul. Și, mereu: "e greșealataegreșealataegreșealata!". Așa-i, Iordan. Tu ai fost greșeala mea de la 17 ani, de la 21, de la 32 de ani; păcatul meu de la 33 de ani, păcatul de la 35. "Înainte de păcat nu exista religie". Dacă n-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
și mi-a plăcut, a zîzîit Violeta. Lucrezzia a fost o hipersenzuală. L-a anticipat pe... cum îi zice, cu fecioara de 24 carate. "Pitigrilli", a tunat Mistrie, intrînd în fieful lui Milucă, deus (s)ex machina. A urmat decizia zeului: "Tovarășa Marievici nu mai primește nimic. COM-ul a votat desfacerea contractului de muncă pentru abateri grave. Legea 5 din 78, articolul 64, litera t". COM-ul (Comitetul Oamenilor Muncii, pentru neconesseuri) hotărîse. Cum hotărîse? Cu măselele sudate. A pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

Curte de judecată. Mărturisesc că de pe vremea comunismului n-am mai văzut atâtea transformări într-un timp atât de scurt, domnilor! Mai rămâne să se transforme și doamna Dora într-o erinie și nu mai e nevoie de niciun proces, zeii sunt răzbunați. Sinele Mic: Aveți perfectă dreptate, domnule! Nu e nevoie de niciun proces, pentru că această curte nu precizează sensul, domnilor! Problema este că dumneavoastră nu ați priceput încă sensul disocierii noastre. Iar fără ca să înțelegeți, nu ne puteți judeca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
dată o dorință spre a fi împlinită. Ea își împreuna mâinile ei micuțe în dreptul frunții îngropate într-un breton drept și stupid și intona aceleași versuri în fiecare seară înainte de culcare: "Înger, îngerașul meu, Ce mi te-a dat D-zeu, Eu sunt mic, Tu fă-mă mare" ... (Parte cu care Pulcheria nu era deloc de acord, ar fi vrut să rămână etern mică, sub oblăduirea bunicii și, eventual, a îngerului ei.) Cu toate că incanta rugăciunea cu regularitate, fără prea mare convingere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în sală și publicul tot atât de lung se uită la ea. Deodată, începe să se plimbe la dreapta și la stânga, iar soarele se mișcă în sens invers direcției ei de deplasare, semnificând, poate, trecerea timpului sau lipsa ei de afinitate cu zeul luminii. Spectatorii încep să obosească și dau semne de nervozitate. Este invocat rezonerul de către cineva din sală, ca să dea lămuriri despre femeia prezentă pe scenă. Deci, din fundal, se aude vocea în ecou a rezonerului.) Cât știți d-voastră despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ce a intervenit pentru ei. Când spiritul piesei este încă viu (că doar l-ați văzut cu ochii d-voastră!), înseamnă că nu e totul pierdut, mai este mereu ceva de spus. După cum vedeți, prin intervenția benefică sau nefastă a zeilor, viețile oamenilor se pot schimba miraculos, și nu numai ale lor, ci și ale creațiilor lor. Și asta se întâmplă doar ca zeii să nu se plictisească! Și, cu ei deopotrivă, nici d-voastră, domnilor!... Și doamnelor... (Albina, tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
e totul pierdut, mai este mereu ceva de spus. După cum vedeți, prin intervenția benefică sau nefastă a zeilor, viețile oamenilor se pot schimba miraculos, și nu numai ale lor, ci și ale creațiilor lor. Și asta se întâmplă doar ca zeii să nu se plictisească! Și, cu ei deopotrivă, nici d-voastră, domnilor!... Și doamnelor... (Albina, tot mai derutată și nervoasă, produce un bâzâit strident și se așază pe chelia rezonerului ce-și agită mâinile iritat pe deasupra ei. Atacă precis și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
noi împreună să înfăptuim lucruri atât de mari! Și când te gândești cât sunt de mari oamenii și de puternici în raport cu noi, hymenopterele. Doar gândurile și dorințele lor sunt mărunte și meschine. Ce mult s-au îndepărtat oamenii de modelul zeilor lor, pe măsură ce voința și gândurile lor s-au individualizat într-atât până a se transforma în invidii, ură, fățărnicii și iubiri irosite. Oare ce i-a dezunit pe oameni de au devenit atât de mărunți și de neputincioși? Împărătița Furnică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
otiosus ce-a părăsit văile cerului în favoarea dealurilor împădurite din rezervația cu același nume. De altfel, printre amuletele lor ritualice figurează un cap antropomorf de maimuță ce în timpuri imemoriale a ocupat un loc privilegiat în generosul lor panteon de zei și zeițe. Maimuța s-a adresat cu ușurință în limba makonde șefului tribului, Ndonde, dându-i prețioase sfaturi agricole, alături de prognoza vremii pentru următoarele zile. Dialectul întrebuințat de maimuță era oarecum diferit ca structură de limba băștinașă, deși fondul principal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
expresie, ochii se mișcau vioi, buzele se nuanțau în linii curbe. Radia lumină, subtilitate, înțelegere și, mai mult decât atât, un spirit distins și ales. Religioșii o urmăreau cu teroarea de-a o confunda cu un avatar al lui D-zeu însuși, darwiniștii imaginau o specie de maimuță sau alt animal ciudat ce părea să fi regresat printr-un accident mutant la condiția umană, de unde și asemănarea fizică tot mai evidentă. Până și căpeteniile cele mai de seamă ale tribului Makonde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
sau își amintesc sau au învățat odată. Nu înțeleg că a ști înseamnă a-ți aminti, iar a-ți aminti nu e altceva decât a comunica, a intra în legătură cu tot ce te înconjoară, inclusiv cu tine însuți sau cu D-zeu. Ne-am iubit aproape cum se iubesc oamenii, a încercat ea să-mi explice. Ce-o fi găsit atractiv la un hominid cu fața zbârcită și aplatizată, "nu mult mai păros decât iubitul ei," comenta ea cu ironie, "dar mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
un ecou din toate direcțiile și-mi umplea, în convulsii, în valuri zdrobitoare și năvalnice, întreaga mea ființă. Mărturiile tribului Makonde În pădurile Tanzaniei nu mai sălășuiește de mult maimuța vorbitoare. Ea a fost alungată de oamenii cu un singur zeu războinic și gelos și acum s-a întors în ceruri de unde mai veghează, foarte rar, asupra recoltelor noastre. După vizita ei pe pământ, toți bărbații tribului Makonde vor purta o amuletă cu chipul maimuței la gât. Fereastra Pastel Tocmai în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
necunoscută creștea, fără aparența celui mai mic efort. Sărea dumnezeiește, așa mare și deșirat cum se afla, și mă întrebam la ce se gândește el când se contorsionează prin aer, ce crede el despre el însuși când zboară ca un zeu, un zeu capturat de oameni într-o cușcă de plasă și arcuri. Un alt copil, foarte mic, cel puțin în raport cu el, îmi atrage atenția. Sare cu o minge între picioare. Din când în când, aruncă mingea în sus și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
fără aparența celui mai mic efort. Sărea dumnezeiește, așa mare și deșirat cum se afla, și mă întrebam la ce se gândește el când se contorsionează prin aer, ce crede el despre el însuși când zboară ca un zeu, un zeu capturat de oameni într-o cușcă de plasă și arcuri. Un alt copil, foarte mic, cel puțin în raport cu el, îmi atrage atenția. Sare cu o minge între picioare. Din când în când, aruncă mingea în sus și o prinde din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și ei înainte și înapoi, sărind și aterizând pe diverse părți ale corpului, fără să iasă în evidență, dar contribuind la mișcarea browniană de colectiv, la crearea acelei atmosfere microscopice de materie dezlănțuită în mișcare. Și, în timp ce-l contemplam pe zeul meu întemnițat, se apropie un om cu o înfățișare neplăcută, ce purta o banderolă roșie pe braț, pe care e desenat un semn ciudat ca o zvastică și ținea în mână un fel de baston milițienesc. Îmi cere să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
plăcea odinioară să creadă că fusese mic, meschin și ignobil. Așa cum stătea lungit pe-o parte într-o poziție ce lăsa să i se vadă omoplatul lui ascuțit și diform, trupul lui gol și atletic semăna cu acela al unui zeu antic deținător al destinelor, ce strângea sub brațul încolăcit sub cap ghemul ei, ghemul înnodat anume, împiedicat să se desfășoare. A întins mâna și a atins pentru a doua oară aripa îngerească, a doua oară doar în aceste trei luni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
sublim gest de generozitate sau din plictiseală, creatorul cedează resortul "facerii" sau al creației repetitive, femeii, dar asta numai după ce ea va fi primit de la creator matricea, modelul. Germanii preferă un gen neutru, androginic: "Das See". Creația este ambiguă, deopotrivă zeii și zeițele mitologiei nordice sunt puternici și războinici. Aceeași amintire. Peisaj marin În acea zi plaja era alta decât cea la care obișnuiam să merg în fiecare vară, și totuși atât de familiară. Peisajul era jumătate alb-negru, jumătate policrom, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
increatul; trecerea de la increat la creat este un act sacru prin ritualizare. Altfel, iubirea istovește, se veștejește, provocând disoluția cuplului. La albatroși, același cuplu se reactualizează în fiecare an prin poezia dansului și a duelului, după modelul cuplului mitic Afrodita-Marte, zeul războiului. Iubirea celei mai frumoase dintre zeițe nu poate fi dobândită decât de cel mai războinic dintre zei. Prin urmare, iubirea trebuie câștigată sau recâștigată atunci când ea s-a epuizat; aceasta este condiția redevenirii ei. Fructul iubirii, oul, nu este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
disoluția cuplului. La albatroși, același cuplu se reactualizează în fiecare an prin poezia dansului și a duelului, după modelul cuplului mitic Afrodita-Marte, zeul războiului. Iubirea celei mai frumoase dintre zeițe nu poate fi dobândită decât de cel mai războinic dintre zei. Prin urmare, iubirea trebuie câștigată sau recâștigată atunci când ea s-a epuizat; aceasta este condiția redevenirii ei. Fructul iubirii, oul, nu este părăsit, el este păzit cu sfințenie, pe rând, de membrii cuplului și este abandonat numai atunci când unul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
îmi guvernează toate visele. Când visez un pom singular într-o câmpie nesfârșită, mă descopăr sfâșietor de prezent, ascuns în ramurile acelui arbore sau zburând printre norii de deasupra lui. Prezența eului în vise este covârșitoare ca aceea a unui zeu ce ne apare într-o epifanie continuă, fără chip, printr-o serie infinită de semne, ca și cum substanța revelatoare ar lipsi materiei fluide și inconsistente din care e plăsmuit visul. Eu nu-mi pot vedea sau recunoaște niciodată chipul în vise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
asemenea unei mujine japoneze (spirit cu fața netedă, ca un ou, fără nicio trăsătură), nu vrea să mi se arate și nici numele nu vrea să și-l strige. Chipul meu în vise îmi apare ca și cum aș fi propriul meu zeu. Vorbește cu glasul pe care nu-l recunosc a fi al meu, dar mă identific cu el. Absența lui fizică o resimt ca pe un fel de alienare, de înstrăinare de mine însumi. Somnul tocmai asta înseamnă: cu fiecare somn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

stăpân sau știi și ți-e teamă că știi și nu vrei să tulburi această apă sumbră, tăcută, atotștiutoare, aparent calmă, dar abisală. Faptul că Mioara își cunoștea abisul îi dădea un sentiment de supremație: acest dar îl au doar zeii, de aceea sunt tăcuți, deșertăciunea abisului le-o spune pentru că și conștientizarea lui creează alt abis, care duce la inevitabilul de ce?, la obsedantul cum?, la tulburătorul unde? Și toată străduința lor de zei se năruiește ca un castel spălat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]