3,039 matches
-
altei dimensiuni, paradisiace. Fig. I Familia lexicală a cuvântului adânc. Prezența în proza antumă (S5d) [Nourii] îngropau în grămezi de arcuri înalte (s.n.) [...] lumina cerescului împărat...până ce [soarele] se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt (s.n.), zugrăvindu-și în aerul albastru (s.n.) mărginile lui tivite cu roșață (Eminescu: 2011, II, 44). (S5e) Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea (s.n.) ta? Adâncimea (s.n.) mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită (Eminescu: 2011, II
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
șir, răspunse Ruben, poți să te pui în viața tuturor inșilor care au pricinuit ființa ta și a tuturor a căror ființă vei pricinui-o tu (Eminescu: 2011, II, 45). Intertextul luminează pagina prozei eminesciene, iar aceasta, la rândul ei, zugrăvește imaginea sinecdotică a intertextului 17. Dincolo de reiterarea adevărurilor din gândirea indiană, aceste rânduri surprind funcționarea aparatului intertextual. Vom avea prilejul, în capitolul despre "[Archaeus] alegoria intertextualității" (vezi infra), să constatăm recurența și accentuarea acestui segment intratextual pentru o altă categorie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. El fixă aspru și lung umbra sa...ea, supărată de această căutătură, prinse încet, încet conture pe părete și deveni clară, ca un vechi portret zugrăvit în oloi. Umbra lui îi șoptea în gânduri lungi tocmai ceea ce voia el să i se răspundă (Eminescu: 2011, II, 49). Pentru a sistematiza conținutul enumerativ de până acum al prezentului subcapitol, propunem un tabel centralizator: Tabel 1. Seriile intratextuale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eminescu: 2011, II, 207). La Eminescu, trăirile grave sunt descrise cu ajutorul elementelor împrumutate din registrul artelor: parantezele diegetice în care cititorul descoperă scrierile epistolare, cu un pronunțat caracter autenticist manuscriptul reprezintă mărturii incandescente în cheie literară; fantasmele subconștientului protagoniștilor sunt zugrăvite pe marginile paginilor de carte (ca și cum desenul ar lua în râs arta cuvântului din tomuri) sau pe pereți; iar metempsihoza își atinge finalitatea comprehensivă și devine accesibilă prin cântecul sau tropul viorii metaforă a inter textului. Sunetul fizic al viorii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
foarte bine executată a unei rudaște, flori, tufe, capete de femei, bonete, papuci, în fine, o carte de schițe risipită pe părete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata naltă, haine călugărești spânzurate într-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru, iată toată îmbrăcămintea. [După portretizarea călugărului tânăr, ai cărui ochi exprimă "un ciudat amestec de vis și rațiune rece
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu sine însuși. Ciudat! Această despărțire a individualității lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. El fixă aspru și lung umbra sa ... ea, supărată de această căutătură, prinse încet, încet conture pe părete și deveni clară, ca un vechi portret zugrăvit în oloi. El clipi cu ochii ea redevenise umbră simplă (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 48-49). Asistăm la acest dialog al propriilor cugetări, el cu sine însuși și ne întrebăm dacă nu este surprins tocmai procesul intratextual, așa cum era
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui îi șoptea în gânduri lungi tocmai ceea ce voia el să i se răspundă (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, p. 49). Filmul dedublării este din nou întrerupt de o paranteză, care oferă justificarea filosofică a procesului (de/re)materializării. Portretul zugrăvit în ulei se poate vedea de aproape, cu detalii relevante sau nu pentru momentul inițierii, însă, în orice caz, cu o risipă de epitete, toate exprimate prin adjective propriu-zise, ceea ce sugerează o înfățișare arhetipală, dată, nu făcută. Umbra cugetă și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Ciudat! Această despărțire a individualității mele se făcu izvorul unei cugetări ciudate, care mă făcea să fixez aspru și lung umbra mea, astfel încât ea, jenată de-atâta căutătură, prindea încet, încet conture pe părete până ce deveni clară ca un portret zugrăvit în ulei, apoi se îngroșă plastic din părete afară, astfel încât sări din cadru jos și mă salută surâzând, ridicându-și căciula din cap.[...] Se-nțelege că acum n-am făcut decât a răsuci firul cugetărilor și a sta de vorbă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
50 unui om ce demult nu mai este? (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 63). (h) Ei bine, privește viața ca o comedie cine-o aranjează? Privește omul ca o mașină cine-o ține? Privește natura ca un decor cine-o zugrăvește? Ș-apoi nu uita că hârtia chiar era de nevoie numai ca să fixeze pe Archaeus.( ["Nu...Dar înainte de-a-mi povesti..."] Eminescu: 2011, II, 316). În problemele aceluia [legătura intratextuală [Archaeus]-Sărmanul Dionis] e mai mult adevăr decât în siguranțele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
spectrul culorilor curcubeului. Cînd Emeline s-a instalat aici, m-am îndrăgostit nebunește de ea. Nu cunoșteam această stare, a cărei violență mă scutura în spasme. Am avut nevoie să găsesc un refugiu. Exista această cameră goală și i-am zugrăvit interiorul și pereții în negru. Mă izolam acolo, lăsînd un bec aprins. Creasem neantul, ne-ființa. Am știut deîndată că trebuia să păstrez pentru mine această descoperire și am instalat un mecanism de închidere criogenică, convins că nu va servi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ochi la Paris este secolul al XIX-lea. Vii din Los Angeles și aterizezi în secolul al XXI-lea. Fiecare țară are un fel de predestinare istorică, ce-i marchează definitiv trăsăturile. În ceea ce ne privește, profilul peisajului nostru e zugrăvit de modelul burghez al anilor 1789 și decadența nesfârșită a acestui model"500. În viziunea filosofului francez, America este locul modernității împlinite, fundată pe o serie de idei care i se par a fi literalmente realizate într-un prezent continuu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Ion Ivănescu Strigătul Pictorul Edvard Munch, se știe că nu s-a mulțumit cu-o singură reprezentare a Strigătului său. Să fie sigur, poate, că-i auzit, îl zugrăvi nu mai puțin decât de șapte ori. Ce săptămână trudnică, s-ar zice, ca, în sfârșit, să izbucnească-un Urlet, o binemeritată, glorioasă Duminică! Vreo două din aceste variante le-am văzut și eu, la Paris, la Roma, - pe una
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
frumoasă. Dudu-i mai tare ca orice psihanalist. Și nici nu te costă nimic. Cartierul nostru Noi, de cînd ne știm, am fost aici, în cartier. Blocurile le-au ridicat străbunii noștri, le-au reparat bunicii noștri, părinții noștri le-au zugrăvit de cîte ori a fost nevoie: dinafară, pe dinăuntru, casa scărilor, holurile, bucătăria, camerele, baia. Tot ei au montat antenele de pe acoperișuri. Cartierul ăsta e-al nostru. De cînd ne știm, locuim aici, îi cunoaștem toate aleile, parcurile, subsolurile, țevile
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
53. Una dintre celebrele Scrisori către Vasile Alecsandri (1884), intitulată Băltărețu, instrumentează un scenariu de autentică spaimă istorică. Povestirea este socotită de Nicolae Manolescu "roman gotic, printre foarte rarele izbutite din literatura noastră romantică" (2008: 294). Deși, în acest tablou zugrăvit în culoarea locală, lipsește cadrul tipic, ni se prezintă, în mod cert, o întâlnire terifiantă prin implicații. Procedeul este unul de Rahmenerzählung, Băltărețu fiind rugat să-și povestească aventura cu domnitorul țării. Sunt de reținut atât sacadarea acțiunilor expuse la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
îngrozitoare, deveneau dușmani de neînvins. Se urcau pe luptători, pe spate, pe piept și pe mâini până la gât, unde mușcau adânc, încât soldații se prăbușeau neputincioși, urlând de durere și murind în chipuri de nedescris". Această adevărată apocalipsă zoologică este zugrăvită, conform unei deliberate scheme de adecvare cromatică la febrilitatea mișcărilor fizice, într-un purpuriu violent: "Curând, întreaga cetate era roșie de șobolani. Mișunau peste tot, încât casele și zidurile, străzile și cadavrele oamenilor păreau că se mișcă. Și valuri, valuri
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cei doi străini reușesc să pătrundă în cetate fără a întâmpina nici o rezistență. Mai mult, poarta însăși este putredă, scările sunt roase de carii, totul în jurul lor respiră un aer de moarte. Tabloul dezolării care se înfățișează micii expediții este zugrăvit foarte convingător: "În față, spre inima cetății, alături pe drumul pe care se înșiruiseră, în loc să găsească rânduri dese de apărători, văzură spre groaza lor doar ruine și moarte. Casele erau prăbușite, zidurile crăpate, pietrele plesnite și aplecate în toate părțile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
boierului. O vreme, viața i se scurge în liniște paradiziacă. Totuși, într-o zi, Stoicea primește veste de la un vătășel al lui Rovin că tătarii i-au invadat moșia. Ivirea inamicilor constituie un important nod terifiant în diegeză (tabloul este zugrăvit în tușe costiniene): el "văzu, prin ferestruia de deasupra ușii, pe tătari izvorând din zare în roiuri negre și apropiindu-se ca umbra unui nor". Rezistența organizată de Stoicea este promptă și fermă: "Din ferestrele cu zăbrele dese, de sub strășini
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de alte personaje nu contrazice această viziune). Distrugerea portretului din penultimul capitol al cărții este o tentativă de exorcizare a modelului, iar hipotextul romanului lui Eliade poate fi detectat în relația ambivalentă dezvoltată de estetul decadent Dorian cu propriul portret, zugrăvit de Basil Hallward. A doua grilă de lectură este mai puțin evidentă,95 dar nu mai puțin incitantă. Întregul roman poate fi interpretat ca o frescă a prăbușirii aristocrației în favoarea unei clase sociale în plină ascensiune: țărănimea. În acest sens
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ne poate furniza, jamesian, prin gura doamnei Moscu, primele detalii legate de Christina, ucisă în timpul răscoalei din 1907. Tinerele fete o cunosc doar grație portretului, în mărime naturală, realizat de un pictor influent. Imaginea înfricoșează, în pofida aerului vaporos-virginal al personajului zugrăvit în contururi prerafaelite: "D-l Nazarie simți teroarea ca o gheară apăsându-i pieptul. Domnișoara Christina zâmbea din portretul lui Mirea, parcă l-ar fi privit într-adins pe el. Era o fată foarte tânără, îmbrăcată într-o rochie lungă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
premiații Nobel n.ns) anunță însă un mit "nou" și "Un zeu "nou" care recuză nu doar titanismul preromantic, ci, în egală măsură, și dionisismul "decadent". Acest zeu, înger și mesager al comunicării este Hermes. (Op. cit., p. 239) El este zugrăvit de către creștini sub chipul lui Hristos. În mod derizoriu, în mod paradoxal, "Geniul Creștinismului" pare să se fi refugiat departe de secularizările ecleziale, în cercurile inițiatice martiniste, masonice sau hermetiste". (Op. cit., p. 240) Mențiunea ne duce către "conspirații", care amplifică
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
artă sintetică similară literaturii. Ștefan Popescu îl citează pe Watts cu precizarea că tabloul Sic Transit... (1891-1892) i-ar fi fost inspirat chiar de Carmen Sylva în urma unei conversații, în care "morala" este definitorie pentru credo-ul simbolist: "eu nu zugrăvesc lucruri, ci idei și sentimente"94. Operând în cadrul tiparului tematic al lui Memento mori, cu o recuzită alegorică consacrată, pictorul realiza un tablou melancolic înfățișând un cadavru învelit în giulgiu, așezat pe un pat mortuar, având la picioarele patului obiectele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
foarte discrete, aproape contopite cu culoarea generală a draperiei, capete de cocoși care ar putea să însemne "reclama", precum și semnalul unui sfârșit de noapte, aluzie la terminarea târzie a spectacolelor. Pe o a doua draperie, cea de pe primul plan, vom zugrăvi, în partea de sus, motive naționale alese, în culori șterse însă, iar, în partea de jos, pe o bandă lată și pe un fond în mozaic (artă bizantină) -, tradiție de teatru românesc (dacă se poate zice): Vicleimul și Steaua, bineînțeles
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui geniu înaripat, geniul artelor, simbolizat printr-un înger purtat pe mici nori, ca cei de pe manuscrisele bizantine. Dacă însă vi se pare că acesta e prea românesc, putem, fără a strica din nimic caracterul general și al compozițiunii, să zugrăvim, pe draperia din fundal, pe o bandă corespunzătoare cu lățimea celei de pe prima draperie, un defileu de zâne, simbolizând artele: poezia, pictura, sculptura, arta dramatică, tragedia, comedia, coregrafia etc., care se îndreaptă spre templul artelor -, evidențiat printr-un templu antic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să ții ca integritatea inspirațiunii tale să nu fie cotropită de unele curente din moda cea nouă. Dar tocmai pentru aceasta, vor spune unii, Loghi nu e original; ceea ce vezi la dânsul vezi și la Böcklin. Din faptul că Loghi zugrăvește castele vechi, cu chiparoși încovoiați de furtună, sau balade trăite în aceeași atmosferă, în același decor ca și la Böcklin, nu se poate trage concluzia că Böcklin calcă pe urmele maestrului neamț. Credem că e permis orișicui să guste subiectele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
permis orișicui să guste subiectele medievale, baladele sau orice alte motive nereale, fie că ele se întâlnesc prin legende străvechi și la alte popoare, fie că sunt plăsmuite de mintea artistului, un temperament, o fire vizionară. Atât numai că ceea ce zugrăvești să fie prefăcut prin temperamentul tău, întocmai cum o oglindă cu o suprafață convexă schimbă, pocește imaginea care s-a proiectat într-însa. Aceasta este partea care interesează într-o operă și în această privință, d-l Loghi nu datorește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]