1,923 matches
-
FLAMINIUS LUCILIUS SERVILIUS slugi ale lui TIMON CAPHIS PHILOTUS TITUS LUCIUS HORTENSIUS slugi de-ale creditorilor lui TIMON Două slugi ale lui VARRO și una a lui ISIDOR, creditori ai lui TIMON. CUPIDO și MAȘTI. TREI STRĂINI. UN POET, UN ZUGRAV, UN GIUVAERGIU, UN NEGUSTOR, UN MOȘNEAG ATENIAN, UN PAJ, UN MASCARICI PHRYNIA TIMANDRA țiitori ale lui ALCIBIAD Alți BOIERI, SENATORI, CĂPITANI, OȘTENI, PUNGAȘI și SUITA. Scena se petrece în Atena și în pădurile din împrejurime. A C T U L
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui ALCIBIAD Alți BOIERI, SENATORI, CĂPITANI, OȘTENI, PUNGAȘI și SUITA. Scena se petrece în Atena și în pădurile din împrejurime. A C T U L I Perdeua întîia SCENA I Cortu-ntîi Atena. O tinadă în casa lui TIMON. Intră POETUL, ZUGRAVUL, GIUVAERGIUL, NEGUSTORUL și alții, pe uși deosebite {EminescuOpVIII 478} POETUL Bună ziua, domnule! ZUGRAVUL Îmi pare bine că te văd sănătos. POETUL De mult nu te-am văzut. Cum mai merge lumea? ZUGRAVUL Se tocește crescând. POETUL Știut lucru. Ce lucru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în Atena și în pădurile din împrejurime. A C T U L I Perdeua întîia SCENA I Cortu-ntîi Atena. O tinadă în casa lui TIMON. Intră POETUL, ZUGRAVUL, GIUVAERGIUL, NEGUSTORUL și alții, pe uși deosebite {EminescuOpVIII 478} POETUL Bună ziua, domnule! ZUGRAVUL Îmi pare bine că te văd sănătos. POETUL De mult nu te-am văzut. Cum mai merge lumea? ZUGRAVUL Se tocește crescând. POETUL Știut lucru. Ce lucru mai cu samă, rar ori straniu, care să nu se potrivească cu ceea ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O tinadă în casa lui TIMON. Intră POETUL, ZUGRAVUL, GIUVAERGIUL, NEGUSTORUL și alții, pe uși deosebite {EminescuOpVIII 478} POETUL Bună ziua, domnule! ZUGRAVUL Îmi pare bine că te văd sănătos. POETUL De mult nu te-am văzut. Cum mai merge lumea? ZUGRAVUL Se tocește crescând. POETUL Știut lucru. Ce lucru mai cu samă, rar ori straniu, care să nu se potrivească cu ceea ce se știe prin multă povestire? Dar ia te uită.! O, magie a bielșugului! Puterea ta au conjurat toate spiritele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lucru. Ce lucru mai cu samă, rar ori straniu, care să nu se potrivească cu ceea ce se știe prin multă povestire? Dar ia te uită.! O, magie a bielșugului! Puterea ta au conjurat toate spiritele astea. Pe negustor îl cunosc. ZUGRAV[UL] Eu îi cunosc pe amândoi; cellalt e giuvaergiu. NEGUSTOR[UL] De treabă boier. GIUVAERGIUL Fără-ndoială. NEGUSTORUL Om fără samăn; dascălit cum am zice ca să fie pururea bun. (Surpasse) GIUVAERGIUL Am un giuvaier. NEGUSTOR[UL] Arată-mi-l, rogu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
despre asta... POETUL (citîndu-și poesia ) Daca lăudăm pentru plată pe un mizerabil Pătăm și gloria versului izbutit Care i se cuvine celui nobil. NEGUSTORUL (uitîndu-se la piatra scumpă) Frumoasă formă. GIUVAERGIUL Și de preț! Ce apă! Ia te uită numai. ZUGRAVUL D-ta ești în stare s-o faci... O scriere, desigur vro dedicație pentru dum[ne]a-lui * boierul... POETUL Hm! Așa ș-așa... Am scuturat-o din mânecă. Poezia noastră-i ca un copac cu rășină care picură de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu rășină care picură de acolo de unde-i hrănită. // Scânteia nu sare din cremene decât daca scaperi, dar flacăra noastră blândă izvorește de sine și, ca puvoiul, fuge de orice stavilă care i se-mpotrivește. Asta ce-i? {EminescuOpVIII 479} ZUGRAVUL O icoană, domnule. Dar cartea d-tale când iese? POETUL Cum voi prezenta-o, îndată. Ia arată-mi pânza. ZUGRAVUL Bună icoană. POETUL Așa e. Minunat și frumos reiese. ZUGRAVUL Așa ș-așa. POETUL Admirabil. Grația icoanei vorbește de sine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
blândă izvorește de sine și, ca puvoiul, fuge de orice stavilă care i se-mpotrivește. Asta ce-i? {EminescuOpVIII 479} ZUGRAVUL O icoană, domnule. Dar cartea d-tale când iese? POETUL Cum voi prezenta-o, îndată. Ia arată-mi pânza. ZUGRAVUL Bună icoană. POETUL Așa e. Minunat și frumos reiese. ZUGRAVUL Așa ș-așa. POETUL Admirabil. Grația icoanei vorbește de sine. Câtă putere de înțelegere sclipește din ochii aceștia. Cât de mult se mișcă fantazia pe buza aceasta. Ai sta să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stavilă care i se-mpotrivește. Asta ce-i? {EminescuOpVIII 479} ZUGRAVUL O icoană, domnule. Dar cartea d-tale când iese? POETUL Cum voi prezenta-o, îndată. Ia arată-mi pânza. ZUGRAVUL Bună icoană. POETUL Așa e. Minunat și frumos reiese. ZUGRAVUL Așa ș-așa. POETUL Admirabil. Grația icoanei vorbește de sine. Câtă putere de înțelegere sclipește din ochii aceștia. Cât de mult se mișcă fantazia pe buza aceasta. Ai sta să tălmăcești în cuvinte fizionomia asta mută. ZUGRAVUL Nu-i vorbă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și frumos reiese. ZUGRAVUL Așa ș-așa. POETUL Admirabil. Grația icoanei vorbește de sine. Câtă putere de înțelegere sclipește din ochii aceștia. Cât de mult se mișcă fantazia pe buza aceasta. Ai sta să tălmăcești în cuvinte fizionomia asta mută. ZUGRAVUL Nu-i vorbă, binișor e maimuțată viața. Iată o-ncondeiere - bună-i, cum o găsești? POETUL Eu? Aș zice de ea că descălește natura. Întrecerea cu natura, care trăiește în văpselele acestea mai vie decât viața chiar. (intră mai mulți senatori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e maimuțată viața. Iată o-ncondeiere - bună-i, cum o găsești? POETUL Eu? Aș zice de ea că descălește natura. Întrecerea cu natura, care trăiește în văpselele acestea mai vie decât viața chiar. (intră mai mulți senatori și trec peste scenă) ZUGRAVUL Ce de oameni se țin de dînsul! POETUL Senatori atenieni! Ferice de el! ZUGRAVUL Uite și alții! POETUL Curg musafirii. În această plăsmuire încă nelustruită am închipuit pe un om pe care lumea noastră pământeană îl cuprinde în brațe și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de ea că descălește natura. Întrecerea cu natura, care trăiește în văpselele acestea mai vie decât viața chiar. (intră mai mulți senatori și trec peste scenă) ZUGRAVUL Ce de oameni se țin de dînsul! POETUL Senatori atenieni! Ferice de el! ZUGRAVUL Uite și alții! POETUL Curg musafirii. În această plăsmuire încă nelustruită am închipuit pe un om pe care lumea noastră pământeană îl cuprinde în brațe și-l giugiulește cu toate petrecerile. Iar libera-mi pornire. Nu se împiedecă de nimic
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mișcă mai departe pe întinsa tabla cerata; Nici o răutate josnică nu se lipește de-o comă măcar a drumului pe care-am apucat, Ea zboară cu-al vulturului zbor, îndrăzneț și pururea-nainte, nu lasă-n urmă-i nici o pârtie. ZUGRAVUL Adecă, cum s-ar prinde asta? POETUL Ți-oi descoase-o. Nu vezi cum toate treptele de oameni, oricum ar fi de soiul lor, atât cei superficiali și linși precum și aciia de natură trează și austeră, îi oferă lui Timon
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lingușitorul cu obraz de oglindă până la Apemantus, care iubește puține lucruri {EminescuOpVIII 480} atât pe cât se abhorează pe sine; chiar el își pleacă genunchiu-naintea lui și se-ntoarce-n pace, simțindu-se îmbogățit când Timon îi face semn cu capul. ZUGRAVUL I-am văzut vorbind unul cu altul. POETUL Domnule, pe un dâmb înalt și plăcut am închipuit pe Fortuna stând pe tron; la poalele dealului stau grămadă, ticsiți, oameni cu fel de fel de merite și fel de fel de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
femeie, personific pe unul de făptura lui Timon pe care Fortuna îl cheamă cu-n semn ce-i face cu mâna ei de fildeș, iar favorul ei învederat preface numaidecât în sclavi și slugi pe cei cari-i fusese rivali. ZUGRAVUL Minunat ai izvodit-o. Acest tron, Fortuna aceasta și acest dâmb, cum văd, cu acel un om căruia numai i se face [semn] dintre toți să meargă în sus, plecîndu-și fruntea spre piezișul munte spre a-și urca norocul, s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de neam decât el, din clipa aceasta [î]i urmează pașii lui, îi umplu tinzile și-i fac alai; îi picură șoptiri prinositoare în ureche, numesc sfînt[ă] până și scara de la șea și numai prin el sorb aerul liber. ZUGRAV[UL] Ei... și ce-i cu ăștia? POETUL Iar [cînd] Fortuna, tonatecă și schimbăcioasă, îi dă cu piciorul celui pe care-l îndrăgise pîn-acuma, toți cei cari atârnă de el și care se opintesc în urmă-i spre vârful dealului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toți cei cari atârnă de el și care se opintesc în urmă-i spre vârful dealului, tîrîndu-se în genunchi, ba chiar în patru [labe], îl lasă să lunece și nici unul din ei nu însoțește piciorul lui ce poticnește în jos. ZUGRAVUL Așa se-[n]tîmplă de regulă. Mii de icoane morale pot să ți arăt Care tâlcuiesc aceste repezi loviri ale norocului Mai cu tipar decât vorba. Totuși bine faci că arăți lui Timon că ochi de rând au văzut piciorul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se revărsa peste cartierul din jur, iar din piața de legume și carne răsunau sâmbăta chemările măcelarilor și ale precupeților ce vindeau legume. Meșteri de tot felul mergeau agale pe străzi, oferindu-și în gura mare serviciile: instalatori, spălătorese, geamgii, zugravi. Dacă părăseai străzile principale și intrai în adâncul cartierelor, te aflai cel mai adesea în locuri umbroase și liniștite, unde casele scunde aveau grădini și mici terase ce dădeau înspre ele. Aici făceau zgomot copiii, câinii și uneori câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și a plâns de rușine o zi Încheiată lângă pădurea de oțetari (trei oțetari sprijiniți de zidul de cărămidă roasă al closetului din fundul curții)... Zgomotul mașinii, farurile aprinse care bat În cameră, aruncând lumina pe zidul Împădurit de un zugrav cu brazi mici și albaștri, de lângă patul Înalt. Salteaua patului este umplută cu paie. Va trebui povestit drumul pe care Îl fac ei la un depozit de paie de pe strada Avrig ca să cumpere paie proaspete, să le Înlocuiască pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sfârșit. Ai zgâriat-o destul. Se Înserează. Fratele tău, care a fost tuns la zero și pe care l-ai poreclit Oaia, este eliberat din pivniță. În locul lui a intrat cea mai mare parte a lucrurilor. În afară de paturi. Mâine vin zugravii. E frumoasă strada Episcop Ilarion și adormi fericit cu „oaia” În brațe. Apuci să-i povestești cum l-ai bătut pe Motorină repetentul și cum l-ai scuipat În ureche. Și mai apuci să-i spui: „Ascultă bă oaie proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu palma în sus, s-a uitat lung, s-a încruntat și mi-a închis degetele în pumn. S-a înviorat, spunând: „Ți-am adus icoanele pe care mi le dărui taica și maica la nuntă. Ziceau că le făcu zugravul lui Mareș Băjescu, ăl cu zugrăveala de la mânăstirea Cornetu. La măria ta or sta mai bine și o să-ți aducă aminte de noi cei ot Brâncoveni”. Din una în alta, tușa Anca se plângea că Bălăcenii, cuscrii ei, sunt plini
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schimba din hotărârea ce mocnise în timpul străbătut împreună în caleașcă pe drumul de la Odrii până la Dunăre. Așezându-se în jilțul tare, domnul zâmbi spre fiul său Ștefan, apoi către unchiul Mihai, spunându-i: — Neică Mihai, alege cei mai buni meșteri zugravi ca să facă la Mogoșoaia tavanul sălii celei mari să semene cu tavanele de la Veneția sau de la Roma sau știu eu de pe unde au mai umblat pașii domniei tale, ca să prindă viață în vopsele călătoria ce-o făcurăm împreună la padișah
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
șoareci, unul negru și unul alb. În dreapta se căsca o prăpastie din care ieșeau capete de năpârci fantastice iar inorogul, desenat clar cu cap de capră și un singur corn, sărea prăpastia alergând după om. Desenul nu era deloc frumos, zugravul pusese alături culori care nu se armonizau, prea vii, sărind în ochi. Evident, gândi spătarul cu răutate, Stancăi și celorlalți Brâncoveni le plăcea biserica din Băjești; o înălțase Mareș Băjescu, omul de încredere al lui Matei Vodă Basarab, iar Matei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grea; de aceea ei fac rabat artei autentice și pictează pentru bani, dând peste cap lucrarea, ei își uită crezul de artist adevărat; în general, îi caracterizează subiectivismul; bascul acela purtat pe o parte este formă și nu fond. Unii zugravi (sper, puțini) vorbesc numai atunci când primesc primul acont, când vinul sau vodca e pe sfârșite și scuipatul la furcă e în floare; despre lucrarea arvunită, "lasă, să mai dea un acont și de mâine ne apucăm de treabă!"; iar mâine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fereastra actualului locatar, căci de data asta stăteam la parter - erau la fel de meschine. Mai mult: exista o singură sobă de teracotă pentru amândouă camerele, încastrată în peretele dintre ele. Am trăit și acolo doi ani. Am văzut doi țăcăniți de zugravi tineri, veniți să ne zugrăvească apartamentul, mergând pe scările lor ca pe catalige. Unul s-a prăbușit peste mine, aproape strivindu-mă. Au făcut apoi modele cu rolul: brăduți și floricele cafenii pe tencuiala galbenă. Mi se păreau minunate. îmi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]